47 matches
-
profunzime la Idee ,într-un univers al conștienței și inconștienței . Metafora este de sorginte filozofică .Un tot filozofic și liric , inseparabil , se realizează .O impresie de atemporalitate se realizează prin metaforă când realitatea imediată este aparent respinsă de aceasta .Gândirea poetizantă este dată de metafora întâmplătoare , când nu se constituie într-un sistem metaforic.În poezie metafora este o necesitate ,dar și semnul conștiinței creatoare . Un ritm metaforic există la fiecare poet autentic , specific fiecăruia .Și Eminescu își are ritmul său
METAFORA CA RITM AL GÂNDIRII POETICE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/Metafora_ca_ritm_al_gandirii_poetice.html [Corola-blog/BlogPost/348097_a_349426]
-
Poetului poezia îi devine o interiorizare și o interioritate necesare. Dacă pentru Mazilescu ,poezia este un fel de expulzare a eului ,pentru Stănescu ea este o adâncire a sinelui .Dar,pentru amândoi sistemul gândirii poetice disimulează realitatea , câtă vreme gândirea poetizantă a poeților din secolul XIX numește o realitate .Dar nu se poate disimula o realitate mai înainte de a-i fi înțeles esențele , de a o fi trăit printr-o experiență proprie .O profundă și puternică experiență de viață naște un
METAFORA CA RITM AL GÂNDIRII POETICE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/Metafora_ca_ritm_al_gandirii_poetice.html [Corola-blog/BlogPost/348097_a_349426]
-
în el; că el nu avea nevoie să se înalțe prin ea, ci ea, ființă de lut, ar fi trebuit să năzuiască spre culmile spiritului pe care-l stăpânea el”.( Zoe Dumitrescu-Bușulenga).Sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândirea poetizantă numește o realitate. Opera lui Eminescu este o chemare lansată, o invitație disimulată, o invitație disimulată, spre Întrebare, spre neliniște.Răspunsurile sunt un acum, cu sensul spre ceea ce va fi. Implicarea viitorului dă impresia pentru poet de a fi deja
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE, EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Marele_noroc_al_literaturii_romane_eminescu_al_florin_tene_1326384410.html [Corola-blog/BlogPost/361831_a_363160]
-
moment dat a plecat din cenaclu, ( și bine a făcut), mergând la biserică pentecostală din orașul Hunedoara. I-am prețuit talentul, pe atunci scria doar poezie, una tensionată de stările abisale, de suferințe psihice refulate prin scrisul literar, alegoric, narativ, poetizant uneori. Cum eu eram supravegheat de „ organe”, care îmi reproșau că „ agiți spiritele tinerilor”, mi-a spus că e mai bine pentru ea și pentru calea ei, a vieții ei. Ulterior s-a căsătorit ( Semăn), și are două fețe, ne
UN ITINERAR AL VIETII SI CARTII CRESTINE de EUGEN EVU, ACADEMICIAN, MEMBRU AL USR DIN ROMANIA în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Marturii_si_marturisiri_ligia_seman_un_itinerar_al_vietii_si_cartii_crestine.html [Corola-blog/BlogPost/344928_a_346257]
-
încoace, încoronează arta scrisului, arta poetică, făcând-o să respire profund și autentic și în afara granițelor literaturii. Poezia e un efort intelectual, născută din puterea Zeității Poesis de a rămâne intactă și de a penetra imposibilul conștientului, punând în aplicare poetizantă și subconștientul, un exercițiu abracadabrant viabil și impulsionat, ce nu contenește, în virtutea formulei creației. Or, adevărata creație este, mai curând, o escaladare de emoții și simțăminte, o conștientă incursiune în metafizica subconștientului. De aici, adevărurile sacre, adevărurile universale, ca niște
PASĂREA CREAŢIEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1430943268.html [Corola-blog/BlogPost/344057_a_345386]
-
era suficient pentru a declanșa degringolada de impresii, gânduri, vorbe, vise: Buz introduce și caracterele italice (prezente în proporții nesemnificative în primele povestiri) pentru a augmenta ambiguitatea. Proza, chiar atunci când e "ordonată" în propoziții, e complet diferită și devine ieftin - poetizantă: "El sunt eu prăjit în așternutul muced. șacest tip de propoziție ar rezolva enigmele acestor nuvele: el e ea, noi suntem voi, etc. Măcar cititorul s-ar alege cu cel puțin un personaj coerentț. Sudoarea vâscoasă a spaimei îmi acoperă
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
în el; că el nu avea nevoie să se înalțe prin ea, ci ea, ființă de lut, ar fi trebuit să năzuiască spre culmile spiritului pe care-l stăpânea el”. (Zoe Dumitrescu-Bușulenga) Sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândirea poetizantă numește o realitate. Opera lui Eminescu este o chemare lansată, o invitație disimulată, o invitație disimulată, spre Întrebare, spre neliniște.Răspunsurile sunt un acum, cu sensul spre ceea ce va fi. Implicarea viitorului dă impresia pentru poet de a fi deja
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1421388050.html [Corola-blog/BlogPost/359755_a_361084]
-
în el; că el nu avea nevoie să se înalțe prin ea, ci ea, ființă de lut, ar fi trebuit să năzuiască spre culmile spiritului pe care-l stăpânea el”. (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). Sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândirea poetizantă numește o realitate. Opera lui Eminescu este o chemare lansată, o invitație disimulată, o invitație disimulată, spre Întrebare, spre neliniște. Răspunsurile sunt un acum, cu sensul spre ceea ce va fi. Implicarea viitorului dă impresia pentru poet de a fi deja
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_marele_noroc_al_litera_al_florin_tene_1357967162.html [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
profunzime la Idee,într-un univers al conștienței și inconștienței. Metafora este de sorginte filozofică. Un tot filozofic și liric, inseparabil, se realizează. O impresie de atemporalitate se realizează prin metaforă când realitatea imediată este aparent respinsă de aceasta. Gândirea poetizantă este dată de metafora întâmplătoare, când nu se constituie într-un sistem metaforic. În poezie metafora este o necesitate, dar și semnul conștiinței creatoare. Un ritm metaforic există la fiecare poet autentic, specific fiecăruia. Și Eminescu își are ritmul său
METAFORA CA RITM AL GÂNTIRII POETICE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 by http://confluente.ro/Metafora_ca_ritm_al_gantirii_poetice_de_al_florin_tene.html [Corola-blog/BlogPost/370920_a_372249]
-
Poetului poezia îi devine o interiorizare și o interioritate necesare. Dacă pentru Mazilescu, poezia este un fel de expulzare a eului, pentru Stănescu ea este o adâncire a sinelui. Dar, pentru amândoi sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândirea poetizantă a poeților din secolul XIX numește o realitate. Dar nu se poate disimula o realitate mai înainte de a-i fi înțeles esențele, de a o fi trăit printr-o experiență proprie. O profundă și puternică experiență de viață naște un
METAFORA CA RITM AL GÂNTIRII POETICE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 by http://confluente.ro/Metafora_ca_ritm_al_gantirii_poetice_de_al_florin_tene.html [Corola-blog/BlogPost/370920_a_372249]
-
profunzime la Idee, într-un univers al conștienței și inconștienței. Metafora este de sorginte filozofică. Un tot filozofic și liric, inseparabil, se realizează. O impresie de atemporalitate se realizează prin metaforă când realitatea imediată este aparent respinsă de aceasta. Gândirea poetizantă este dată de metafora întâmplătoare, când nu se constituie într-un sistem metaforic.În poezie metafora este o necesitate, dar și semnul conștiinței creatoare. Un ritm metaforic există la fiecare poet autentic, specific fiecăruia.Și Eminescu își are ritmul său
Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/85_a_471]
-
Poetului poezia îi devine o interiorizare și o interioritate necesare. Dacă pentru Mazilescu, poezia este un fel de expulzare a eului, pentru Stănescu ea este o adâncire a sinelui. Dar, pentru amândoi sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândirea poetizantă a poeților din secolul XIX numește o realitate. Dar nu se poate disimula o realitate mai înainte de a-i fi înțeles esențele, de a o fi trăit printr-o experiență proprie. O profundă și puternică experiență de viață naște un
Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/85_a_471]
-
prin sensibilitatea neliniștită cu îndrăgostiți obligați de conjunctura istorică să-și definească profilul politic înainte de a fi avut răgazul să-și găsească identitatea spirituală, să se maturizeze”". Deși scria că filmul „se vrea poetic, dar adesea ajunge să fie doar poetizant”, profesorul Florian Potra considera că "Întoarcerea lui Magellan" este „simpatic, în sensul originar al termenului, adică obține simpatia privitorului, are ceva atașant, are farmec”. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman scria
Întoarcerea lui Magellan () [Corola-website/Science/329019_a_330348]
-
viziuni baroce”, exhibă însemnările de călătorie - Frânturi („Gândul nostru”, 1922) și Din ziarul unui peregrin („Patria”, 1937). Copleșit de „beția de frumos” din muzeele Dresdei, dar nu numai, emotivul izbucnește în plâns, atunci când nu îi vine să cânte. O manieră poetizantă până la diluție edulcorează „arlechinada închipuirilor”. Ar fi putut să intereseze aici „histrionul ascuns în sufletul peregrinului”, dacă autorul ar fi fost în stare să dea cât de cât relief ideii că lumea e o scenă. SCRIERI: Din romanul unei vieți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
subiecte caleidoscopice, în Ipoteca și alte povestiri (1979) și Căsătorie din dragoste (1981) - și texte dramatice și librete - Sacul (1980), Despot Eraclidul (1982), Noaptea cea mai lungă (1983). Publicistica din Lumea ca literatură (1979) e alcătuită din recenzii și medalioane poetizante, cu „propuneri pentru statui” (de la Dimitrie Cantemir la Eugen Barbu). SCRIERI: Poems, tr. Mircea Bucurescu și M. Redmond, New Jersey, 1969; Substratum, București, 1970; Ochiul lui Zamolxe, pref. Emil Manu, București, 1972; Oglinda lui Cagliostro, pref. Eugen Barbu, Cluj, 1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288335_a_289664]
-
petrecându-se în condițiile „ascuțirii luptei de clasă”. Gustul romancierului pentru ce iese din obișnuit, ca și propensiunea spre lirism nasc, cu sau fără motivație, situații idilice, episoade romanțioase sau proprii epicului de senzație, monologuri dulcege, scene de violență. Recuzita poetizantă, sentimentală, romantică operează defavorizant și în scrieri de alt caracter, precum Maria și marea, un roman de dragoste, unde atmosfera, poezia mării, pitorescul unor personaje amintesc de romanele precedente. Însușiri analoage dau caracter proeminent și literaturii memorialistice a lui T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
dragoste la ură (nu pot să evit rima) e doar un pas... Schimbarea de generații din fotbalul românesc ar trebui să aducă și o mult așteptată schimbare de mentalitate în presa sportivă, care rămâne încă foarte aproximativă în aprecieri, patetică, poetizantă și deseori ridicolă. De pildă, despre înfrângerea în fața croaților un post de televiziune a spus că se datorează arbitrului, care a primit indicații să-i scoată pe români din cursă, întrucât sunt din Est, săraci și nu au suporteri care
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
la „miracolul” universal („Nu e voie să rîzi sau să plîngi decît Într-o gamă a solfegiului de monede” - citim În Pădurile orchestre). Or, pentru Voronca, la fel ca pentru alți poeți de avangardă, mobilul tensional care alimentează subtextual demersul „poetizant” este tocmai amenințarea stagnării spirituale, a cantonării În tiparele comode ale unei existențe În care filonul liric riscă să secătuiască. Poemul devine atunci un soi de compensație, o Încercare de resuscitare a imaginarului Încătușat, o invitație la descoperirea „minunilor” de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dezvăluie apartenența la un spațiu geografic și prin nume. Medicul Afilon Jurchescu, din romanul Anotimp al ninsorilor albastre (1975), este un astfel de personaj tipic. Povestea relației sale cu Ioana, o ciudată și dificilă femeie, dobândește o turnură lirică, deseori poetizantă. Proza lui B. se va orienta spre reflectarea prezentului sau trecutului spațiului autohton, prin introspecție psihologică, agrementată cu divagări lirice și descrieri de spații geografice exotice (cu personajele lor aferente), care sunt însă doar pretexte pentru prezentarea unor valori general
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285605_a_286934]
-
distribuției” ori consistența „rolului”, intrările, ieșirile din cadru, notate pentru fiecare personaj protagonist pe scena, altfel dominată de imprevizibil, a istoriei. Discreta relevanță epică (eventual și dramatică) a textului ține și de incipienta „tehnică” a eclerajului, complementară la virtuțile limbajului, poetizant în maniera prerenascentistă. Orgoliu sau naivitate, încrederea primilor noștri cronicari în propria capacitate de a persuada un cititor ingenuu creează cel dintâi efect „artistic”; în timp ce informația e manevrată cu aparentă „inocență”, contrastele și „filtrele”, cuta posomorâtă sau insinuantă funcționează eficient
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
că poetul nu se cade să scrie „pe înțelesul tuturor”; în plus, „prea clarul ucide frumusețea plăsmuirilor noastre”. Și, într-adevăr, „stihul sever” al lui C. nu se remarcă prin limpezime. La fel, notațiile sale în cheie reflexivă. Cu înfloriri poetizante, silnic nu rareori până la obscuritate, el uită de propria aserțiune, potrivit căreia simplitatea e un „semn regesc”, și își complică teribil frazarea, iluzionându-se că astfel atinge profundități de filosofie nemțească. Suita de Note germane (din „Adevărul literar și artistic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
conceptualiza sau fără a se angaja în dispute, poetul se definește în raport cu ele doar în măsura în care reprezintă dimensiuni organice ale liricii în general. Când teoretizează, o face în manieră „gestaltistă”, tipologizând structurile și atitudinile fundamentale ale spiritului. Definirile sunt simple și poetizante. Astfel, sufletul „realist” este mânat de „avântul către lumea exterioară” și îi sunt proprii „observația și acțiunea”, în vreme ce spiritul romantic este ispitit să se afunde „pe calea visului și a contemplației în lumea dinăuntru, în lumea întâmplărilor psihice”, la care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
definitorii ale acesteia. Încercăm acum o definire a acestei imagini în descrierile prozei eminesciene. Fiind vorba de imaginea/imaginile unor îndrăgostiți, căci, în cazul acesta, numai în acest context Eminescu portretizează. Copila blondă de la Ipotești apare în exclusivitate în imagini poetizante: Luna-i cădea drept în față, încât ochii ei albastri străluceau mai tare și clipeau ca loviți de o rază de soare. Sub alba haină de noapte de la gât în jos se trădau boureii sânilor și mânuțele și brațele ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la „miracolul” universal („Nu e voie să râzi sau să plângi decât într-o gamă a solfegiului de monede” - citim în Pădurile orchestre). Or, pentru Voronca, la fel ca pentru alți poeți de avangardă, mobilul tensional care alimentează subtextual demersul „poetizant” este tocmai amenințarea stagnării spirituale, a cantonării în tiparele comode ale unei existențe în care filonul liric riscă să secătuiască. Poemul devine atunci un soi de compensație, o încercare de resuscitare a imaginarului încătușat, o invitație la descoperirea „minunilor” de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
timp, să suscite atenția exegeților. Scriitorul englez și-a început cariera, în 1987, cu The Accidental Woman/Femeia întîmplătoare, urmat, în 1989, de A Touch of Love/Un strop de dragoste, două romane experimentale, după majoritatea comentatorilor, în care excesul poetizant alterează, pînă la un punct, construcția epică. Primul volum cu adevărat notabil e cel din 1990, The Dwarves of Death/Piticii morții (devenit chiar o peliculă de succes, în 1999, sub titlul Five Seconds to Spare/ Cinci secunde disponibile!), o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]