785 matches
-
finanțelor. O fi fost leul mai eficient decât marca? Or, moneda în care, cel puțin în vestul României, se negociau tot felul de activități drage românului, de la partidele de sex la șpaga dată la primărie, de la coruperea judecătorilor și-a polițailor la împrumuturile cu dobândă, de la plata vizelor false la angajarea "recuperatorilor" și-a ucigașilor a fost, ani de zile, marca. Nu-mi pun nici o speranță că mai-marii țării vor face, de bunăvoie și nesiliți de nimeni, un astfel de pas
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
previn tentativa de evadare ori de atac asupra gardienilor. Și, uneori, de repetare a faptei înseși, dacă arestatul e violent ori a comis violențe. Cine să și-l închipuie pe Dan Erceanu capabil de așa ceva? Se vorbește adesea de flerul polițaiului. Care fler, domnule ministru de Interne? Ce intuiție, domnule șef al Poliției române? Brutalitate inutilă și umilitoare. Poliția nu pare în stare să discrimineze între infracțiuni. Crima cu sînge rece și evaziunea fiscală nu trebuie tratate ca același fel de
În cătușe, în direct by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14450_a_15775]
-
Trofeul Gâgă": "Nu se acordă în această săptămână". Hm! S-or fi deșteptat românii și n-au călcat în străchini șapte zile încheiate? S-o fi dat concediu în parlament, la guvern și în administrație? Or fi fost trimiși toți polițaii la perfecționare? Îndoi-m-aș! De-ar fi numai gafa de proporții a directorului SRI, Timofte, care, cică, îl culpabiliza pe premier citându-i vorbele: "Un prieten am avut în SRI și l-ai schimbat și pe ăla!" și trofeul
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
sau de tramvai, ci și la soldați (și ofițeri). Erau, după '90, niște parade în Piața Unirii de credeai că veniseră iar să ne elibereze. Urechiatele băteau pasul ca-n Piața Roșie. Zilele astea am văzut, la niște intersecții aglomerate, polițai cu chipie alb-albastre, mîndri ca niște chipeși căpitani de plai. Vine el și rîndul Insulei. În Decăderea minciunii, Oscar Wilde găsește foarte multe cazuri de imitație conștientă. În 1879, întîlni la o recepție, în casa unui ministru de externe, o
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
inconfortul așteptării înșelate. Dar poate că nici unul dintre ei n-a bătut cu mâna lui... Tradiția bătăii la scară, pe care o aplicau țăranilor boierii și arendașii acestora - vezi schița lui I. L. Caragiale -, bătaia ce făcea parte din obligațiile jandarmului, polițaiului, ținea de o tradiție, riguros respectată. A o prelua de la înaintași, chiar înainte de a deveni naționaslit, a fost pentru regimul comunist o datorie din categoria onoarei. Dacă nu unul din zece, atunci, sigur, unul din douăzeci de români a cunoscut
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
de două mii de ani a făcut pe deplin dovada zădărniciei sale. Nu poți fi fericit decât împotriva cuiva sau împotriva altora, în bloc. Dacă te-ar lăsa să acționezi, dacă n-ar fi blestematele tale de scrupule și abominabilii lor polițai, știi mai bine ca mine ce ai face, poate ai fi chiar surprins s-o descoperi. Nu ți se îngăduie însă decât festinul succedaneelor, crimele altora, groaza de la cinema, războaiele pe care nu le-ai purtat, inundațiile și taifunurile. Cred
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
fie vizitate de către unul dintre "cei mari", președintele sau premierul. în astfel de cazuri, poliția, jandarmeria și forțele speciale au toate șansele să-i covârșească numeric pe cei atrași de idolii lor precum muștele de lampă. E drept, nu toți polițaii sunt localnici: unii sunt aduși din județele învecinate, după vechea tradiție ceaușeștiană. Printr-o ciudățenie a sorții, valurile de oameni în uniformă dispar ca înghițiți de pământ îndată ce "obiectivul" a părăsit "dispozitivul". M-am întrebat de nenumărate ori: cu ce
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
mai mult presa iar cetățeanul e atacat, ziua-n amiaza mare, de bande perfect organizate de borfași? Un student îmi mărturisea recent că a te adresa poliției pentru că ai fost jecmănit în stradă înseamnă o dublă greșeală: mai întâi, că polițaiul te va trata cu un sictir absolut, iar apoi există riscul ca tot el să dea bandelor adresa ta, și astfel să te trezești atacat în casă. Nu de alta, însă în destule cazuri polițiștii sunt principalii furnizori de "ponturi
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
trebuie să fie idiot să-și plaseze banii într-o țară în care guvernul dictează prețul de vânzare al mărfurilor produse după alte legi decât cele familiare "planificatoriștilor" din stirpea Văcăroiu & the band. Rămâne o enigmă alchimia contabilicească prin care polițaii din Timișoara, de pildă, au ajuns la concluzia că prețul unui ou trebuie să fie nu cel practicat de producătorul individual, ci acela de pe toneta improvizată ad-hoc a vechii întreprinderi "Avicola". într-adevăr, într-un soi de pedagogie galinacee, această
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
greșit. Dihania care a înghețat sângele în venele nației e câinele pitbull. Zeci de talk-showuri, sute de articole de ziar au tratat subiectul câinelui ucigaș cu o frenezie pe care n-am descoperit-o niciodată când a fost vorba de polițaii ucigași, de judecătorii-ucigași, de politicienii-ucigași. De regulă, incidentele sângeroase avându-i eroi pe purtătorii de uniforme sau pe aleșii nației sunt tratate cu toată discreția. Ba chiar cu un soi de deferență față de metoda crimei: orișicâtuși, una e să sfârteci
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
erau vulnerabili. Din ce reușea să economisească, Zigu își cumpăra doxuri și Jules Verne. Rămas fără bani, s-a gîndit să se facă negustor. Împreună cu un văr, a început să fabrice moriști. Afacerea ar fi izbutit probabil, dacă nu intervenea polițaiul orașului. Evreii nu puteau căpăta autorizație de negustor. Cu un pachet de tutun, Zigu a scăpat măcar de a fi tratat drept infractor. A mîncat o bătaie strașnică, într-un rînd, de la niște hojmalăi pe care a crezut că-i
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
tocmai „badigardismul". Și poate că, dăștept cum îl cunoașteți, celălalt Iliescu, I., se gândește la ce întrebuințare-ar putea avea vlăjganii ăștia în viitoarele alegeri. Pe mineri nu prea mai poate conta, cu armata nu se știe ce se întâmplă, polițaii sunt și ei prea ocupați cu vilele proprii, așa că de ce n-ar încerca să ne ducă pe drumul cel bun folosindu-se de cei mai buni și mai viteji și resentimentari membri ai defunctei clase muncitoare?
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
fiori. Chipul pianistului mi s-a întipărit pe retină și abia mai văd pe unde calc. E trecut de ora unu din noapte. Pare pustiu în jurul meu? Doar o senzație. O viermuială ciudată animă, nocturn, drumurile mele. La rotiserie, taximetriștii, polițaii și aurolacii stau la rînd vorbind zgomotos despre fotbal și femei. Prietenul meu, căruia i-am promis că înființăm Partidul Săracilor iar eu voi fi șefă la cadre mă informează scurt și complice cum stă "treaba", cîte adeziuni s-au
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
în tine și ovulul în femeia iubită. Iar pe stradă, mereu trebuie să-l ocolești pe câte unul, rămas cum l-a prins gerul: cu un picior în aer, cu mâna la gură, încercând să-și tragă căciula pe urechi... Polițaii, grijulii, le-au atârnat câte-o plăcuță reflectorizantă, în față și-n spate, să nu dai peste ei noaptea, din greșeală. N-au nici o treabă: o să ajungă acasă sau la servici abia la primăvară. O nouă boală Toate gagicile din
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
cu ochii închiși pe jumătate, “ iubițeala mea, nu mă deranja, vreau să mă joc cu timpul”, mă scufund, voluptos, în mierea cuvintelor și dispar! Mă încunoștiințează, cu o insistență teribilă, că vrea să se facă gunoier, soldat în Parcul Carol, polițai...numai bucurii. Eu îi explic că orice trebuie făcut serios și cu pasiune. Acum vreo săptămînă, la sfîrșitul obișnuitei înșiruiri a adăugat prețios. “Vreau să mă fac Aznavour. Charles Aznavour. Ce, n-ai auzit de el?”. Își pune CD-ul
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
el în apartament, într-o seară, pe parcursul unei sesiuni de înjurături la adresa mea. Cu babeta am o poză în timp ce scutura o față de masă plină de firimituri pe rufele locatarilor de sub ea și o să i-o afișez la avizierul Scării, iar polițaiului i-am interceptat niște mailuri către un prieten, în care o vorbea de rău pe soacră-sa. I le afișez și la avizier, să se enerveze nevastă-sa, dar le trimit și anonim, într-un plic, la soacră-sa, să
Dacă aş putea, m-aş sanctifica by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21270_a_22595]
-
reușiseră lovitura secolului: puseseră cătușe la nu mai puțin de optsprezece vameși. Am o vie antipatie, de când mă știu, față de categoria profesională cu pricina. Vameșul a reprezentat pentru mine - cel care nu călătorisem în străinătate înainte de 1990 - un dublet al polițaiului, al securistului, al paznicului de închisoare. Îți cotrobăia prin bagaje, îți confisca manuscrise, mesaje, scrisori, te încadra într-o literă de lege și avea grijă să ajungi la închisoare. Nu mai pomenesc de imaginea culturală pe care-o avea în
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]
-
mai târziu că se risipise în văzduh ca Mandrake, Dona Ermelinda înapoindu-i pălăria lui Tonecas Arenă pe aceeași fereastră prin care și intrase, pălăria descriind o curbă largă, planând și aterizând ușor la picioarele lui Dick Tracy, care era polițaiul în civil afectat acelei zone, iar Dick Tracy, după Molero, o spune un martor ocular, Dick Tracy, cu pălăria în mână, întrebând pe toată lumea și de fapt pe nimeni: Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? Ce s-a
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
umană grotescă, care-și vede în dreapta gândurile și în stânga obstacolele, ce poate, ce intenționează, nimic. Aproape nimic. Astăzi, locuința mea este aici, în această hârtie pe care aștern focuri stinse și jăratec rece. Ea va fi adevăratul meu mormânt, căci polițaii îmi sustrag în mod regulat caietele, oricâtă grijă aș avea să le ascund. Justine și Juliette continuă să se tipărească la Paris, știu bine. Justine se vinde cu trei sute de franci. Vânzarea a zece exemplare ar fi de ajuns pentru
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
doar dezorientată, copleșită de negativisme circumstanțiale, reținută în a vedea și exploata imagistic jumătatea plină a paharului unei istorii mai complexe și mai robuste decât suntem dispuși să concedem deocamdată." (pp. 179-180). La finalul piesei, pe replica și indicația eternului polițai ("Curat constituțional! Muzica, muzica!"), se aud "urale tunătoare". În timp ce Zoe și Tipătescu "contemplă de la o parte mișcarea", "toată lumea se sărută, gravitând în jurul lui Cațavencu și lui Dan-danache, care se strâng în brațe, în mijloc". pierdută și recuperată în mod tragicomic
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
Așa a căzut peste figura unui jurnalist strălucit și poligraf plin de datorii, înghesuit de poliție pentru editări clandestine, pe nume Brissot, care-l fascinează și-l determină să se ducă la Orléans. în arhivele orașului, descoperă dosarele lui Lenoir, polițaiul care-i urmărea pe scriitori la mijlocul secolului XVIII, de care am vorbit în editorialul meu. O adevărată comoară documentară, trezită din somnul ei de două sute de ani și din care Darnton scoate materia uimitoarelor sale cărți: Aventura Enciclopediei, Boemă literară
Un american la Paris by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16834_a_18159]
-
cu o durere năpraznică de dinți. Spre lauda lor, trebuie să spun că, an după an, vameșii români au făcut progrese în privința limbajului și a politeții. De bine, de rău, au început s-o rupă pe nemțește și pe englezește. Polițaii cu bulan și securiștii cu apucături naziste, care vedeau în tine un vieme infractor sută la sută, au cam dispărut de la fruntarii. Problema cea mare - nu specifică, ci general românească, dar mult mai izbitoare aici, prin contrastul imediat - e aceea
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
din strigă, moștenit din latină) și un împrumut tîrziu, modern: vampir intră în limba literară pe cale cultă, probabil din franceză. La Caragiale, sensul metaforic și uzul jurnalistic al termenului sînt bine cunoscute de Cațavencu sau de Tipătescu, nu și de polițaiul Pristanda ("Pardon, să iertați, coane Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia, bampir?"). Cuvîntul pătruns în mai multe limbi de circulație - franceză (vampire), engleză (vampire), italiană (vampiro) etc. - e de origine sîrbă; e foarte posibil să fi fost preluat mai
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
un efort disperat de a sta cu ochii deschiși atunci când constat că prea mulți dintre apropriații mei nu-și mai pot deschide pleoapele solidificate de urdoarea de răutate, egoism feroce, lăcomie și nesimțire care i-a năpădit. Că e miner, polițai, academician ori săpător de șanșuri, românul nu iese din mizerabilismul sinucigaș de a-l urma pe mincinos, pe hoț, pe sperjur și pe ticălos, chiar dacă știe că se agață de un pietroi ce deja se prăvălește spre prăpastie. Metafora "prăpastiei
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
-i până în dinți pe tradiționalii purtători de bulane. Spectacolul e ridicol, dar nu fără o notă de sinistru. S-a întâmplat să străbat, zilele trecute, țara de la sud la nord și, din goana mașinii, am fost uluit de cârdurile de polițai întâlniți peste tot. Că ei se aflau într-un număr înspăimântător de mare în absolut toate localitățile, e o problemă mai veche, ce spune ceva despre esența represivă a statului român. Țara geme de oameni în uniformă, e adevărat, însă
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]