553 matches
-
țintat în frunte/ pentru versuri/ și trece și-un mînz alb încă neînțărcat pentru ochi și pentru surîs" (optsprezece). O asemenea metodă de-a induce simplitatea morală conjugată cu trupeasca armonie duce la un joc de elemente plastice, la o polifonie a materiilor, deopotrivă a celor însuflețite și a celor neînsuflețite, scăpate din chingile oricărui determinism. Nici măcar miradorul suprarealist nu mai funcționează cu strictețe, nereprezentînd decît o lejeră supraveghere a disoluției stenice, a decurgerii și a învălmășirii mirifice a elementelor. Producția
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
București, Editura pentru Literatură Universală, 1967. 13 Peter Sekirin, The Dostoevsky Archive, Jefferson, McFarland, 1997. 14 G. M. Friedlander,, Prefață la românul ,,Idiotul" (N. Gane, Trans.), în F. M. Dostoievski (ed.), Idiotul, București, Cartea Rusă, 1959, p.8. 15 Mihai Novicov, "Polifonia și mesianismul la F. M. Dostoievski" în Mihai Novicov (ed.), Scriitori ruși, Editura Univers, 1972, p. 239. 16 Radu Popescu, 75 de ani de la moartea lui Dostoievski Contemporanul, Vineri 10 februarie 1,3, 1956. 17 Mihai Novicov, " Tineretul de azi în fața
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Lămuriri pentru un recenzet grăbit", Gândirea (Ianuarie), 188-189, 1925. MĂLĂNCIOIU, Ileana, Vina tragică: tragici greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka, București, Cartea Românească, 1978. NOVICOV Mihai,, " Tineretul de azi în fața operei marelui scriitor rus", Scînteia Tineretului, Joi 9 februarie, 3, 1956. Idem, "Polifonia și mesianismul la F. M. Dostoievski" în Mihai Novicov (Ed.), Scriitori ruși, Editura Univers, 1972. POPESCU, Radu, 75 de ani de la moartea lui Dostoievski Contemporanul, Vineri 10 februarie 1,3, 1956. RIURIKOV, Boris, "Postfața", Crima și pedeapsă, Dostoievski (S. V. Teodoreanu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
coerențe ordonate de ideea de bază, de o dramaturgie temeinic condiționată în plan psihologic; doar finalul spectacolului - moartea eroinei, simpla cădere a acesteia - aduce o slăbire a tensiunii fluxului dramatic. Dar virtuozitatea evoluției teatral-coregrafice este susținută în primul rând de polifonia planurilor psihologice; ipostaze distincte ale vedetei, imagini distincte ale acesteia evoluează în structuri cvasiparalele a căror evoluție este condiționată în plan ideatic, justificată în cel dramatic și împlinită prin construcția însăși a aspectelor scenice. Wyss dispune de o imaginație spectaculoasă
Sezonul estival by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14908_a_16233]
-
schimbat al artistului Obsesie rusească (șolohoviană, ar zice unii), de fapt, obsesie a lumii estice și orientale, guvernate mai mult de întâmplare decât de logică, "soarta unui om" are muzica ei. O melodie tragică sau stridentă, fugitiv jucăușă uneori, cu polifonie armonioasă sau nu. Cu atât mai mult, distorsiunile destinului unui artist, în "partitura" stalinistă și post-stalinistă, au sonorități "trezitoare la realitate". Un tânăr muzician, provenit dintr-o familie de aceeași tradiție, aflat în 1939 în pragul debutului ca pianist (concert
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
de Floarea Țuțuianu în poeziile sale reunite selectiv în Arta Seducției, volum apărut în septembrie anul acesta la Editura Vinea. Astfel, ființele care se întâlnesc în versurile sale "se răsfoiesc" între ele, sunt ființe-palimsest; vocea poetei este ea însăși o polifonie de glasuri, unele din registrul înalt, erudit, altele din cel prozaic, mundan. Consecința acestei întrepătrunderi cu lumea este o experiență totală, o poezie existențială, în care trăitul se intelectualizează, iar intelectul dobândește carnație concretă. Este o poezie care redescoperă prospețimea
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
exaltarea puterilor potențiale de revelare ale acestuia", pamfletul fiind nu doar "agresiune și risc", ci și, deopotrivă, "jurămînt" și "taină". Un asemenea discurs se împărtășește din misterul ancestral al blestemului, multe texte de acest tip tinzînd "spre profeție". Așadar, în polifonia ireductibilă a artei, extremele își răspund.
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
neconvențional pînă în măduva oaselor, construiesc o structură pe fundalul unui fluier ciobănesc și mioritic mînuit de Iureș bazată pe cuvînt și pe imagini, care ar trebui să fie sursa unui cutremur interior. Sînt multe voci în spectacol, este o polifonie a discursurilor: un text-pamflet al lui Tudor Arghezi din 1956, textul dur și cinic al lui Patapievici, amîndouă rostite impresionant de Marcel Iureș și textul-conferință al unui arhitect important, Octavian Neculai, el însuși născător a două lăcașuri de cultură: Teatrul
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
70, studiul "O teorie a sintaxei muzicale" a devenit în scurt timp un text canonic în muzicologia românească. Claritatea expunerii și bogăția ideilor au influențat generații întregi de compozitori și muzicologi. Cele patru categorii sintactice teoretizate de Niculescu (monodia, omofonia, polifonia și eterofonia) vin ca replică autohtonă la teoretizările din perspectivă serială ale lui Boulez și sunt susținute filosofic prin binomul Unu-Multiplu, după cum urmează: Unu (monodia), Multiplu (omofonia, polifonia), Unu-Multiplu (eterofonia). Presupozițiile acestei teorii sunt două: 1) că muzica
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
și muzicologi. Cele patru categorii sintactice teoretizate de Niculescu (monodia, omofonia, polifonia și eterofonia) vin ca replică autohtonă la teoretizările din perspectivă serială ale lui Boulez și sunt susținute filosofic prin binomul Unu-Multiplu, după cum urmează: Unu (monodia), Multiplu (omofonia, polifonia), Unu-Multiplu (eterofonia). Presupozițiile acestei teorii sunt două: 1) că muzica este un limbaj și, ca atare, posedă o morfologie, o sintaxă și o teorie a textului (formele muzicale), 2) că se poate defini o logică a primitivelor sintaxei muzicale
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
încă din studenție poeme și eseuri prin diferite reviste și, după o îndelungată absență, termină primul său roman, Biblioteca lui Noe. Proza de debut a lui Șerban Tomșa pare o versiune ultraconcentrată a unui roman de proporții, unul complex, o polifonie care, în ansamblu, tolerează individualitatea unor lumi reductibile la un singur numitor comun: supraviețuirea în cadrele unui spațiu concentraționar. Acest numitor - în esență, o cheie de lectură - asigură unitatea romanului în ciuda faptului că autorul ispitește continuu cu episoade colaterale, deci
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
texte oficiale și mesaje personale, pagini clasice și „bilețele” grăbite, punînd în circulație un număr mare de texte eliptice, neglijente, chiar agramate. Tocmai în asemenea condiții extreme e interesant să vedem în ce măsură rezistă ideea de normă și cum, din interiorul polifoniei haotice, apar mișcări de autoreglare. Există, mai întîi, acțiunea practică și oarecum instituționalizată: „administrațiile” unor pagini web și ale unor forumuri decid să corecteze mesajele și fac apeluri, mai severe sau mai sceptice, la respectarea normelor: „încercați să scrieți conținutul
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
a rigorilor scriiturii etc.) fie lectură sensibilă în parametrii de gandire sonoră a epocii dar liberă de constrângeri. Este calea aleasă de Horia Andreescu pentru a parcurge periplul de circa trei secole printre lucrări ilustrative pentru diversele etape parcurse de la polifonia renascentista la strălucirea ornamentala a ariilor de tip mozartian. O observație generală se impune: aceste muzici ivite într-o lume provinciala, de margine de imperiu, nu sunt cu nimic mai prejos decât creația curentă din marile centre din care își
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
și compozitor așezat la loc de frunte în literatura instrumentului sau. Cele 4 Intabulaturi ( în transcripția pentru orchestră de coarde semnată de Sigismund Toduta) provin dinspre chanson-ul francez tratat într-o arhitectură savanta aflată la intersecția dintre gândirea obiectivantă a polifoniei stricte și sensibilitatea renascentista. De la un oarecare Schuster, n-a ajuns până la noi nici macar numele întreg, dar a ajuns o piesă vocală în tipologia cântecelor spirituale de la începutul secolului XVIII. Despre Johannes Sartorius de Junge știm mai mult: este fiul
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
Daniel Cristea-Enache În pofida "incompatibilității radicale" pe care o puncta și argumenta Maiorescu, poeții de calibru pot fi și buni critici literari - cu condiția să nu reducă multiplul liric, polifonia poeziei pe care o comentează, la propria formulă simbolică și stilistică. A cunoaște din interior mecanismele și proiecțiile imaginare specifice genului, a te fi confruntat cu obstacolele și limitele lui reprezintă o treaptă superioară în înțelegerea fenomenului. Detașat și deopotrivă
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
o distanță meditativă și simultan ludică. Mai mult, știe să plaseze cuvântul potrivit la locul potrivit, să pună punct (nu virgulă, de data aceasta) unei direcții anume pentru ca să reia aceeași direcție într-un topos neașteptat, sub alte veșminte, să strunească polifonia și să elibereze fraza de redundanțe. Nu divaghează în surplus, reușind astfel să nu obosească sau să plictisească cititorul. Ba chiar uzează de rețeta unui roman detectivist, în vederea menținerii suspansului, construind în jurul intrigii un adevărat ceremonial al gândurilor și al
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
la unison, ca o singură vioară, doar după măsura 80 va apare și un timpan în tremolo, într-o nuanță discretă. Inspirată de monodia cântecului nostru popular, desfășurarea melodică are o libertate expresivă ce nu are nevoie de armonie sau polifonie. Această pagină, probabil unică în literatura simfonică mondială, a constituit un gest de curaj artistic al unui tânăr de 21 de ani, într-o perioadă dominată de armoniile sofisticate ale expresioniștilor francezi. Geneza concertului lui Șostakovici este interesantă. După ani
FILARMONICA BANATUL Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/94361_a_95653]
-
de un efort intelectual constant, prelungit fără odihnă mulți ani. Z. Ornea a adunat periodic materialul de istorie literară al rubricii în mai multe volume succesive: Actualitatea clasicilor (1985), Interpretări (1988), Înțelesuri (1994), Fizionomii (1997), Medalioane (tot 1997), Portrete (1999), Polifonii (2001). Ultimele cronici ale edițiilor, începând cu ianuarie 1999, în total 151 de texte, au fost adunate din revistă, confruntate cu manuscrisele și editate de dl Tiberiu Avramescu, vechi prieten și coleg statornic la Editura Minerva. Volumul se intitulează simplu
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
era spusă de Rodica Negrea simplu, cu ironie, cu lacrimi uscate, înghițite, cu un tip de umor negru, rafinat și sec, cu o precizie matematică, cu accente pe stări, pe cuvînt, pe locuri, pe oameni. Rodica Negrea singură într-o polifonie de voci, față-n față cu Roșe. Mi s-a părut formidabilă această izbîndă a simplității, a unei interpretări care ma marca tocmai prin iluzia că actrița nu face mai nimic. Că se petrec prea multe în text că el
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
ales-o. Tinerii muzicologi urmează actualmente aceeași instrucție, același plan de învățământ (în mare) ca și colegii lor compozitori sau dirijori de orchestră. Sarcina dificilă rămâne a găsi drumul unde se îmbină temeinicia analizei de partitură, a studiului teoriei, armoniei, polifoniei, orchestrației etc. cu viziunea intuitivă și cultural-interdisciplinară asupra muzicii. Cât despre meseriile posibile după absolvire, fiecare se va adapta din mers practicilor radiofonice, de televiziune, editoriale, din învățământ sau cercetare. Cum e în alte locuri? În Germania bunăoară, Academia de
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
le lămuresc nu va fi fără folos, iar greșind nu e nici o primejdie". Autenticul duh democratic e cuprinzător și tolerant, îngăduind conexiunile rațiunii criticiste cu ineludabilele valențe religioase, metafizice, mitice ale sufletului omenesc ce nu se poate recunoaște decît în polifonia înzestrărilor sale organice. Orice părtinire a unuia din cele două înclinații de căpetenie ale acestuia, implicînd nesocotirea, blamarea, interdicția celorlalte, nu poate avea decît efecte alienante, nu poate decît a-i dezechilibra structura și a-i perturba grav funcționalitatea. Cu
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
timpul decontează întotdeauna erorile. Compozitorii, ca și discipolii lor, pot fi crepusculari; muzica însă, oricît de fugitivă, tot îți lasă urmele trecerii sale. Fie că le numim sintaxe sonore ori categorii sintactice, fie fenomene sonore fundamentale sau structuri temporale, monodia, polifonia, omofonia și eterofonia se înfățișează ca niște clădiri de sunete care în realitate sunt arare ori locuite în identitatea lor nudă, originară, pură, de obicei practica muzicală savantă ridicînd edificii sonore compozite și alambicate. Ele sunt armurile și armăturile cu
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
arare ori locuite în identitatea lor nudă, originară, pură, de obicei practica muzicală savantă ridicînd edificii sonore compozite și alambicate. Ele sunt armurile și armăturile cu care se dotează timpul în zbaterea lui sonoră. Nu e ușor de izolat monodia, polifonia (superpozițională sau imitativă), omofonia ori eterofonia dintr-o partitură. Cu atît mai dificil este să identifici una sau mai multe dintre aceste categorii temporale cu un întreg opus. Starea lor de agregare nu este, la modul curent, una veritabilă, cu
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
este, la modul curent, una veritabilă, cu aspect cristalin și imaculat, ci comportă o tendință puternică spre concatenare și cununare, din mariajul activ al celor patru sintaxe sonore afirmîndu-se explicit în componistica muzicală progenituri complexe, sintetice, de tipul monodiei acompaniate, polifoniei de omofonii, monodiei de eterofonii etc. Timpul s-a dovedit a fi în muzica savantă pe cît de priceput, pe atît de șiret. Povestea despre complexitate și sintetism nu are însă acoperire în realitatea axiologică și nici în debitul de
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
de desăvîrșire ori de oportunitate. Monodia, de pildă, în calitatea ei de structură temporală monovocală, nu este cu nimic mai prejos, din punct de vedere al complexității, și nici nu poate fi aprioric, inferioară sub aspect valoric, față de, să zicem, polifonie sau eterofonie, ambele fiind structuri temporale plurivocale. E-adevărat că muzicile arhaice ori cele antice s-au consumat preponderent în perimetrul monodiei și că, treptat, sintaxele multivocale s-au impus definitiv în cercul din ce în ce mai deschis (și mai spart) al muzicii
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]