57 matches
-
sine o limitare a plurivalenței interpretative. Adepții structuralismului și ai deconstructivismului și-au exprimat tocmai de aceea anumite rețineri în acest sens. Prezentarea textelor sub forma discursului oral reprezintă într-adevăr un fel de fixare a sensului, "o monosemantizare a polisemantismului" la nivelul interpretărilor prin prozodie și artă recitativă, accente și tempo. Oare nu este pusă sub semnul întrebării întreaga concepție în ceea ce privește așteptările referitoare la actul de lectură care dăinuie încă de pe vremea iluminiștilor - acutizarea percepției critice a cititorului și eliberarea
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
Guzgani, șopîrle, șerpi își fac sălașe, Iar șerpi și cu șopîrle trec de-a-notul, Și alte-asemeni sacre lighioi, Răsfripte fie-aceste limbi pizmașe! Să fie fripte-aceste limbi pizmașe! (Baladă - zisă a blestemelor) (Baladă a limbilor pizmașe) Mare iubitor de omofonii și polisemantisme, traducătorul uzează de ele cu prisos. Versul ,în Pariisoți, la nuntă-n sindrofie" se poate citi în trei interpretări: ,1) Parii soți - cele două grinzi (una - verticală, cealaltă - orizontală) ale spînzurătorii. 2) în Paris, ^oți - în orașul Paris, hoți, sînt
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
sau prin reviste indicate tematic chiar din titlu. Poetul, cu o cultură stabilizata în domeniu - din timpul și după absolvirea Institutului de Limbi Străine din București -, n-a pregetat să uceni ceașcă asupra cuvântului din lexicul românesc, pândindu-i mereu polisemantismul degajat în varii contexte. Așa încât Cuvântul a devenit punct de plecare în combinațiile morfosintactice ale unei gândiri exprimate pe structuri lirico-epice. Depun măr turie, în această privință, cele trei volume de versuri apărute până mai ieri: Fiul soarelui (1975), Mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sau prin reviste indicate tematic chiar din titlu. Poetul, cu o cultură stabilizata în domeniu - din timpul și după absolvirea Institutului de Limbi Străine din București -, n-a pregetat să uceni ceașcă asupra cuvântului din lexicul românesc, pândindu-i mereu polisemantismul degajat în varii contexte. Așa încât Cuvântul a devenit punct de plecare în combinațiile morfosintactice ale unei gândiri exprimate pe structuri lirico-epice. Depun măr turie, în această privință, cele trei volume de versuri apărute până mai ieri: Fiul soarelui (1975), Mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
limba de lemn a perioadei comuniste (prin clișeele: "avem un cadru larg, democratic"; "un fertil cadru organizatoric" etc.). Locuțiunea prepozițională în cadrul are o mare răspîndire, ilustrînd tendința mai generală de substituire a prepozițiilor simple, cu grad ridicat de abstracție și polisemantism, prin locuțiuni cu sens mai restrîns și mai explicit. Formulă identificată de Valeria Guțu Romalo drept clișeu (în Corectitudine și greșeală, 1972), în cadrul substituie prepozițiile în sau la într-un stil adesea destul de greoi și artificial - "în cadrul spectacolului s-au
"Cadrul" si "cadrele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9968_a_11293]
-
al XVI-lea, p. 111). Neagu Djuvara conchide, cu dreptate: "Așadar, a descăleca înseamnă a cuceri și a coloniza. Sensul a întemeia e doar consecința, urmarea cuceririi și a colonizării" (135). Contextele în care găsim verbul a descăleca îi atestă polisemantismul: verbul apare ca tranzitiv, cu complement direct - care indică fie ocuparea, fie întemeierea: "au început despre Răsărit a pogorî limbi noao și a împresura și cu sila a descăleca părți de-ale Apusului" (C. Cantacuzino); "acest Roman vodă au descălecat
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
gen, egalitatea de gen, combaterea discriminării de gen, europenizarea politicilor de gen etc. Se observă preferința pentru folosirea ca atribut clasificator a sintagmei "de gen": o marcă distinctivă, prin care se încearcă evitarea confuziei pe care ar putea-o produce polisemantismul termenului gen. Pe de altă parte, avînd în vedere perspectiva dominantă în cîmpul de cercetare, de gen capătă un sens particular desprins din contexte, devenind și un echivalent contextual al cuvîntului feminist. În interiorul domeniului, termenul de specialitate este mai ușor
Genul din gramatici și cel din chestionare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9209_a_10534]
-
lucrările. În ochii unui asemenea gînditor, studiul e mai important decît trăirea, iar textul e mai complicat decît viața. De aceea, a intra în cotloanele operei lui Maimonide aduce cu o veritabilă inițiere. Ești silit să cobori în subteranele și polisemantismele unui text atît de ermetic încît simți cum cel mai adesea îți pierzi busola înțelegerii. În Profetul și oglinda fermecată, Madeea Axinciuc sapă la propriu în labirintul uneia din lucrările reputate prin dificultatea lor: tratatul Călăuza rătăciților. Cum însuși Moshe
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
scapi dacă faci uz de două calități preventive: de știință filologică și de fibră logică. Andrei Cornea le are pe amîndouă: greaca veche și spiritul gîndirii limpezi, rezultatul cercetării sale fiind o carte clară despre o temă prin excelență neclară: polisemantismul neființei. Teza lui Andrei Cornea este că numeroasele sensuri pe care termenul l-a avut la greci pot fi ordonate într-o perspectivă istorică, așadar într-o matcă evolutivă în care controversele au produs o serie de nuanțe complementare. Și
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
sau prin reviste indicate tematic chiar din titlu. Poetul, cu o cultură stabilizata în domeniu - din timpul și după absolvirea Institutului de Limbi Străine din București -, n-a pregetat să uceni ceașcă asupra cuvântului din lexicul românesc, pândindu-i mereu polisemantismul degajat în varii contexte. Așa încât Cuvântul a devenit punct de plecare în combinațiile morfosintactice ale unei gândiri exprimate pe structuri lirico-epice. Depun măr turie, în această privință, cele trei volume de versuri apărute până mai ieri: Fiul soarelui (1975), Mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
koila? Unde mai pui că în Siberia există provincia Angara unde se extrage...cărbune. Concluzia incursiunii noastre în istoria lingvisticii țiganilor, este că la origine, în India, toate grupurile de romi foloseau aceleași cuvinte care cu timpul și-au pierdut polisemantismul, romii păstrând doar unul sau două sensuri din cele trei hinduse, așa cu vedem din pățania mea cu nea Gheorghiță Ciobotariu, marele meu prieten și învățător în limba romani. Referință Bibliografică: Primii țigani emigranți și limba română - o mică incursiune
O MICĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA ROMILOR de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367477_a_368806]
-
care am crescut, mă leagă o mulțime de amintiri, cu atat mai mult cu cât am descoperit cu timpul câtă înțelepciune se ascundea în sfaturile ei simple de femeie de la țară. Dincolo de coloratura pe care o dă savoarea regionalismelor prin polisemantismul limbii noastre dulci, am gasit principii de viață atât de creștine, de parcă erau vorbe dintr-o Biblie pe înțelesul tuturor. Ce poate fi mai înțelept decât îndemnul la cumpătare și la curățenia conștiinței: “Să nu te culci niciodată cu capul
ENIGMATICI SI CUMINTI… de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365550_a_366879]
-
anterioară -e- urmată de sonanta oclusiv-nazală -m-, -em / -e-m, ori prin repetiția vocalei închise mediale / centrale -î- / -â- urmată de sonanta nazal- oclusivă -n-, din când, întreaga, plânsem, ci și prin „chiasmarea fonetică“, -mi- / -în-, din păru-mi-se-m și plânsem). În ciuda polisemantismului termenului seamă, se poate constata că poetul a avut în obiectiv: a) o samă / seamă de cuvinte (O samă de cuvinte este „epica magna“ a lui Ion Neculce); b) a da seama / raportul (în fața eternității). Așadar, Poezia, ca și Făt-Frumos
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
Lari, Grigore Vieru, Cezar Ivănescu, Gheorghe Ghimpu, Andrei Vartic, Gh. Buzatu ș. a. (p. 36 sqq.); Lege pentru instituirea Zilei Naționale de Cinstire [la 1 Aprilie] a Memoriei Românilor, victime ale masacrelor de la Fântâna Albă (p. 46 sq., desigur, în afara „superstițiosului polisemantism pâcâlitor al zilei de-ntâi april“) etc. - ne aduc în „prezentul“ Basarabiei ca (stalinistă) Republică Socialistă Sovietică Moldovenească, „eliberându-se“ din chingile Imperiului Sovietic-Rus (U. R. S. S.) în 27 august 1991 (cf. Declarația de independență a Republicii Moldova, pp. 14 - 16
BASARABIA – DOCUMENTE ISTORICE, LITERARE, POESEURI... de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343460_a_344789]
-
el a fost tradus prin arca („ladă, sicriu, casetă” etc.). Cuvântul pare a fi înrudit cu turc. ardja („ladă, cutie”), cu numele grecesc al „corăbiei primordiale” (Argo) din legenda argonauților și cu cuvântul românesc argea - o relicvă lingvistică al cărei polisemantism ne sugerează polisim- bolismul arcei. Argea, printre altele, înseamnă : 1. (Arhitectură navală) părțile laterale ale unei ambarcațiuni. „Plutașii, când fac plute de dulapi, lătunoi sau scânduri, pe de lături, adică la stânga și la dreapta plutei, leagă strâns câte o grindă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
generat de natură și generator de cultură, omul este produsul simbiozei dintre o ființă naturală și una culturală. O altă posibilă capcană este aceea de a considera cele două concepte majore luate în discuție ca având câte o singură accepțiune. Polisemantismul termenilor Cultură și, respectiv, Natură - situație care ridică la pătrat numărul de relații posibile între diversele lor sensuri - obligă la o prealabilă și atentă definire a conceptelor cu care se operează și, mai ales, la o prudentă și nuanțată generalizare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este mai mare, referirile sunt mai vagi și comunicarea mai ambiguă. Aceasta obligă la explicarea prealabilă a cuvintelor de acest gen, la pregătirea introducerii lor În contextul expunerii. Trebuie acordată atenție Însă și cuvintelor uzuale, de largă circulație, care, prin polisemantismul lor, prin faptul că pot avea sensuri diferite pentru persoane diferite, creează cu ușurință dificultăți de decodare. În vederea formării unei audieri active, a unei receptivități spontane, un rol esențial Îl joacă acele procedee care sporesc forța de argumentație logică acomunicării
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ale curentelor de orientare în contabilitate, Marea Britanie (sistemul anglo-saxon), respectiv Franța (sistemul continental) vom avea. Un lucru este extrem de clar: limbajul specializat folosit în contabilitatea națională „este sublim dar lipsește cu desăvârșire.” Partea de sublim, ca să glumim, o regăsim în polisemantismul termenului, iar faptul că măsurăm sau evaluăm este apropiat sau depărtat, depinzând cum Și de unde privești lucrurile. Semnalăm astfel necesitatea specializării celor doi termeni, propunând ca evaluarea să fie văzută ca proces, iar măsurarea ca operație. Astfel, în contabilitate, măsurarea
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
enigmei este metafora. „Căciula mutului / în fundul pământului” sugerează plastic ciutura fântânii. Limbajul este adaptat tendinței acestei specii de a ridica dificultăți în dezlegare. O g. bună trebuie să cuprindă elemente puține, dar semnificative, și să nu presupună mai multe soluții. Polisemantismul cuvintelor folosite duce la asociații și disociații complexe, iar utilizarea imaginilor metaforice subliniază valoarea cognitivă a expresiei. Întrebuințarea unor tropi și figuri de stil (metonimia, sinecdoca, personificarea ș.a.) favorizează o formulare poetică cifrată. Forța de invenție se bizuie nu numai
GHICITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
versificația liricii de tinerețe a lui Mihai Eminescu, iar în a doua aspecte stilistice ale creațiilor din perioada maturității poetului. Acest tip de studiu va fi continuat în Expresia artistică eminesciană (1975), unde sunt analizate poemele de inspirație folclorică (vocabularul, polisemantismul cuvintelor, particularitățile sintaxei poetice) și folosirea unor termeni-cheie și a unor motive. Se identifică motive eminesciene în opera unor poeți de mai târziu și este evidențiată influența limbii lui Eminescu asupra prozei sadoveniene. Lucrarea Eminesciene (Eminescu și limba română) (1989
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
livrești. Trei cărți publicate în 1999 corespund unor etape de creație diferite: Ninsori în Bărăgan se întoarce la tematica spațiului și a timpului originar (câmpia, copilăria), într-o lirică epurată complet de experimentele optzeciste, Sonete cultivă destul de cuminte obscuritatea și polisemantismul tipice sonetelor shakespeariene, iar în Cerbul lovit între coarne, rupturile, agresivitatea amintesc de forța versurilor de început, contrabalansată acum de o luciditate amară, poemul cu implicație existențială, socială și religioasă substituind poezia elanului cosmic din adolescență. SCRIERI: Nașterea mea în
POENARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
edenic, sunt câteva atuuri ale situării poemelor în perimetrul neoexpresionismului. Este o lirică a eului, unde abundența imagistică de la început, construită în jurul unui inventar referențial incalculabil, se esențializează cu fiecare volum și, la fel, câmpurile semantice, însă juxtapunerea acestora, precum și polisemantismul îmbinărilor lexicale perpetuează impresia de ermetism, cu toate că acesta pare a se diminua treptat. Din primele poeme cuprinse în carte, se desprinde o perspectivă nostalgică, estompată vag, în mod deliberat, intertextual, prin ironie / autoironie - ehe, unde ne sunt cărăbușii -, dar și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să precizăm - nu ca modalități de exhibare a unei autoreferențialități principiale a limbajului și a literaturii, ci ca strategii de adaptare la o realitate iremediabil scindată. În consonanță cu o asemenea viziune asupra realului, vom încerca să valorificăm, pe cât posibil, polisemantismul termenilor de mimetic, respectiv ficțional (aceștia constituind, în fond, criteriile de delimitare a teritoriului poeziei metatranzitive). Astfel, cel dintâi (mimetic) va fi folosit atât pentru a desemna acel tip de poezie care - scrisă într-un un limbaj literal, „tranzitiv” - nu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o propulsează în a se exprima.398 Alison dobândește ceva caricatural, este hiperbolizată, așa cum apărea imaginea femeii vicioase în literatura misogină, deși ea nu încearcă decât să atace aceste clișee, „limbajul ei este prea fertil, promiscuu, fără control. Târgoveața valorifică polisemantismul”.399 A folosi sensul figurat al cuvintelor înseamnă a distruge sensul comun și a-l transfera, a conferi noi semnificații unor realități cunoscute ce devin astfel mult mai accesibile publicului.400 Uneori este nostalgică după vremea tinereții și își amintește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o propulsează în a se exprima.398 Alison dobândește ceva caricatural, este hiperbolizată, așa cum apărea imaginea femeii vicioase în literatura misogină, deși ea nu încearcă decât să atace aceste clișee, „limbajul ei este prea fertil, promiscuu, fără control. Târgoveața valorifică polisemantismul”.399 A folosi sensul figurat al cuvintelor înseamnă a distruge sensul comun și a-l transfera, a conferi noi semnificații unor realități cunoscute ce devin astfel mult mai accesibile publicului.400 Uneori este nostalgică după vremea tinereții și își amintește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]