254 matches
-
a elogia femeia, ci pentru a înțelege și a defini mai bine rolul celor două sexe în tradiția iudaică. "Astăzi se pune problema următoare: poate fi redat femeilor un rol în cadrul cultului public, fără să se instaureze vreo formă a politeismului și a cultului divinităților feminine? Poate fi creat un monoteism nici masculin, nici feminin, în cadrul căruia bărbații și femeile se pot recunoaște și pot participa de la egal la egal? Răspunsul meu este da" Dar, pentru a face tradiția să evolueze
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
cultelor misterice este văzută ca un mijloc de integrare și control al religiilor orientale (mai vizibil în cazul mitraismului popular printre soldați, mai estompat în cazul celorlalte culte misterice, ce constituie mai degrabă un contra-model și o alternativă la religiozitatea politeismului greco-roman clasic). Printre factorii de coeziune socială sunt considerate diferitele tipuri de collegia (în special cele etnico-religioase). Lucrarea d-lui Carbó García se încheie cu un capitol de concluzii (IV. Conclusiones, p. 583-598), sintetic și bogat în idei originale. Concluziile
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Anul II (2001), nr. 1, p. 19. footnote>. În Dumnezeu există deci trei lucruri: ființa, lucrarea și ipostasurile dumnezeiești. Această distincție nu introduce în Dumnezeu o divizare cum socoteau adversarii Sfântului Grigorie Palama care-l acuzau de diteism ori de politeism. Distincția esență-energii nu este o inovație a Sfântului Grigorie Palama, căci ea are o tradiție mai veche printre Capadocieni, Dionisie Areopagitul și Maxim Mărturisitorul. În secolul al XI-lea, Sfântul Simeon Noul Teolog a dezvoltat învățătura Părinților is ihaș t
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
unui sinod ecumenic, ci numai al unor sinoade locale și al unui consensus Ecclesiae, modul cum a soluționat isihasmul aceste probleme este de mult familiar, ceea ce ne scutește aici de analize amănunțite. Adversarii palamismului au ridicat obiecțiunea de diteism și politeism față de cei ce susțineau că, pe de o parte Dumnezeu este participabil, cognoscibil, și pe de alta, ascuns și neajuns. Însă prin precizarea că esența și energiile sunt invizibile, și că, cuvântul Dumnezeu e comun și ființei și lucrărilor, va
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
de o parte Dumnezeu este participabil, cognoscibil, și pe de alta, ascuns și neajuns. Însă prin precizarea că esența și energiile sunt invizibile, și că, cuvântul Dumnezeu e comun și ființei și lucrărilor, va fi respinsă acuzația de diteism sau politeism, și se va salva totodată posibilitatea comuniunii și cunoașterii lui Dumnezeu în experiența vieții duhovnicești. Din perspectiva logico-rațională nu s-a depășit antinomia, dar ea nu e deloc mai greu de înțeles și de altă calitate decât antinomiile sub forma
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
Verdi surprinde În opera sa cele mai puternice sentimente umane, care ajung să mistuie personajele și În final să le pecetluiască soarta. În plus, spectacolul În patru acte surprinde lumea Egiptului Antic, un spațiu aflat sub semnul tradiției și al politeismului, În care orice abatere de la legile sfinte este aspru pedepsită. Punerea În scenă de la Iași a reușit, timp de trei ore, să transpună spectatorul În această lume de mult uitată sau chiar necunoscută de mulți dintre noi. Deși nu a
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
și pâinea, și cuțitul în mână, nu au strigat în gura mare: Pentru voi, Dumnezeul sunt eu!’’. Ce să zic? Neghiobia în forma sa manifestă! Ca simplă aducere-aminte, trebuie să spun că expresia anterioară putea avea cumva sens pe vremea politeismului grecesc când zeul era omul ale cărui atribute extrapolate îi dădeau muritorului sentimentul că nu e singur și, la nivel emoțional, o oarecare siguranță. Omul, atunci, ca de altfel și acum, striga către cineva, către acel protector din mintea și
Scrisoare către niciunde, dintr-o lume doar cu lacrimi şi bani. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
zidurile de la Pompei, mărturie a popularității sale. La Tomis, el va fi învățat lecția aspră a unei altfel de existențe - revelație târzie. Se va folosi în scenariu și ideea că monoteismul populației barbare geto-dacice, cu Zamolxis, anterior creștinismului, era superior politeismului roman. Idee tipic proletcultistă, compensând starea de inferioritate a estului, obișnuită epocii totalitariste. Întâietatea, în acest caz, fiind reală, ar putea fi speculată. * Cu o asemenea mărturie, scrisă pe teritoriul țării noastre de astăzi, reprezentată de cele două opere Tristia
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
cultura greco-latină, dar el era mai ales expresia atitudinii severe a Bisericii față de păcatele lumii antice și libertinajele acesteia, din perioada finală a culturii greco-romane profane. În acest sens, Părintele Profesor Ioan G. Coman precizează: Critica patristică combătea cu deosebire politeismul și imoralitatea umană, apoi păcatul sub orice formă, inegalitățile și nedreptățile sociale cu tot cortegiul de rele ale sclavagismului, în fine contradicțiile sistemelor filozofice și morale etc. dar această critică releva, nu o dată, și ce era pozitiv în cultura greco-latină78
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
că alături de Allah poate sta și Hristos, sau că Moise nu e cu nimic inferior lui Pavel. Fără această schimbare de accent afectiv, potențialul de fanatism totalitar care mocnește în fiecare monoteism nu poate fi eradicat. Soluția așadar nu e politeismul, ci încuscrirea reciprocă a monoteismelor existente, potrivit reveriei idilice: „drumurile noastre se vor întîlni vreodată”. Iarăși, deznodămîntul lui Sloterdijk sună încurajator, dar e iremediabil naiv. Un volum care impresionează prin sagacitatea analizei la care e supusă gîndirea monoteistă, care în
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
ins să-și piardă "uzul rațiunii". Voi reproduce doar câteva. întâi că Allah, care este numai Unul și Același, în Unicitatea Lui, - creștinii au trei Dumnezei, Tatăl, Fiul și... acest Sfânt Duh, care nu se știe ce-o mai fi - politeism curat, lăsat moștenire, oho, de păgânitate!... ( Nu pun la socoteală cum să se nască Fiul, dintr-o Fecioară !...) Dar creștinii aceștia sunt cam poieți... Mistici. Naivi. Copilăroși. Doi, cum să sufere El, să fie chinuit, răstignit, ca un om, și
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
dogma trinității îl amuțeșe pe musulman, ideea că Dumnezeu nu e unul, ci trei, părîndu-i-se de o sfruntată lipsă de măsură. Dumnezeu e unul și nu rabdă multiplicări, de aceea musulmanul vede în creștinism forma revolută și irațională a unui politeism contemporan căruia nu i se poate prevedea decît o singură soartă: sfîrșitul. În al optulea rînd, cele șapte taine ale bisericii creștine îi dau musulmanului senzația că se află parcă în fața unei religii a misterelor grecești, presărată cu enigme gratuite
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
reprezinte un model de scriitor pentru alș. Tematic, eseurile lui, da. Onfray e un antielitist la opțiunile practice ale căruia alș n-ar consimți niciodată, dar de eseurile căruia s-a îndrăgostit pentru că îi susțin proiecțiile și afinitățile: de pildă, politeism antic versus monoteism creștin, morală estetică versus morală creștină etc., asta fără însă ca alș să relativizeze morala creștină, prin apelul la cărțile unui Mihail Neamțu, aflat în același cerc intelectual și spiritual cu Patapievici... Complicat. Ce vreau să spun
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
învinși - erau paradoxuri atractive. Ovidiu suferă o radicală transformare morală, intelectuală și spirituală. Jurnalul său apocrif e mărturia credibilă a unei veritabile metanoia. O criză individuală este pusă în contextul unei crize generale a lumii, surprinsă în momentul trecerii de la politeismul antic la monoteismul creștin. Surprinzător e să descoperim că lumea dacică, trăind în cultul zeului unic, Zamolxe, era mai pregătită pentru această transformare decât Roma politeistă. Se vede că e un roman cu o miză copleșitor de mare (nașterea creștinismului
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
zeilor prea vicioși, prea umani) cerea o replică pe măsură. Vintilă Horia îl plasează pe Ovidiu nu numai la interferența derutantă a unor lumi materiale foarte diferite (dacii, grecii, sarmații și romanii), dar și la intersecția unor curente spirituale ireconciliabile (politeismul latin și grec, cultul dacic al lui Zamolxe, anunțarea Mântuitorului dinspre Ierusalim). În acest fel, Vintilă Horia pune pe conștiința lui Ovidiu exilat la Tomis o încărcătură spirituală foarte mare, cum nu face nici un alt prozator român. Tocmai de aceea
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
învăța pe oameni cele scrise” (AJ I 70-71). Părinții Bisericii și textele apocrife creștine Pentru apologeții creștini (mă voi limita aici la cazul lui Lactanțiu), îngerii căzuți sunt demoni cărora păgânii le consacră un cult nelegitim. Căderea lor explică originea politeismului. Aceasta este concepția lui Irineu (Adv. haer. I, 5), a lui Iustin (2Apol. 5) sau a lui Tertulian (Apol. 22). Origen își însușește interpretarea lui Philon (Comentarii asupra lui Ioan VI, 217; Contra lui Celsus V, 55), fără a o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
creștine de natură practică, și nu doar rațională (ca la Origen și Evagrie). În replică, adversarii săi l-au acuzat că primejduiește unitatea lui Dumnezeu, caracterul Său simplu și transcendența Sa absolută. Ei chiar fac aluzie la diteism și chiar politeism, pentru că, postulând caracterul necreat al energiilor divine, aceasta înseamnă a nu mai recunoaște o delimitare clară între Creator și creație. În Introducerea sa la tratatele lui Palamas, traduse în volumul al VII-lea din Filocalie 225, Stăniloae reia subiectul în cadrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cuprinde și pătrunde tot. Divinitățile individuale sunt forme sau manifestări ale acestui unic principiu originar și responsabile de fiecare aspect al vieții: pentru fertilitatea câmpului, pentru o soartă bună în război, sau pentru destin în general, pentru capcanele în dragoste... Politeismul grecilor sau al egiptenilor prezintă o atracție estetică și poetică indiscutabilă, dar și unele dificultăți intelectuale care au condus la victoria monoteismului. Prin contrast, am observat că multor vizitatori indieni creștinismul, cel reprezentat în bisericile baroce, nu apare deloc ca
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
celor ce se petreceau înlăuntrul ființei noastre. Formele acestea exterioare, manifestate prin daruri și sacrificii, neimpuse de nimeni, ci izvorâte din fireștile simțăminte ale omului, nu aveau alt scop decât mulțumirea și recunoștința acestuia către Dumnezeu (monoteismul) sau către Dumnezei (politeismul) pentru binefacerile primite, ori îmblânzirea forțelor superioare, când ele își revărsau mânia asupra omului prin acte de violență. Ideea omului despre Dumnezeu, deși coruptă după căderea-i în păcat și sacrificiile prea crunte și sângeroase adeseori ne evidențiază mai întâi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
s-a întărit prin descoperirile științifice. - Dar religiile ce au de împărțit între ele? - Pe Dumnezeu! Există mai mulți Dumnezeu? Unul al islamicilor, unul al protestanților, unul al catolicilor, unul al iudaicilor...? Ce este asta? înseamnă cu suntem în plin politeism! Dialogul interreligios de până acum a fost foarte sărac. Poți discuta multe lucruri, dar când ajungi la întrebarea „Care e credința cea mai adevărată?" dialogul se blochează. Cum se poate depăși acest blocaj? Eu cred că numai prin intervenția transdisciplinarității
Basarab Nicolescu - „Esențial este să-ți găsești locul pe acest Pământ” by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/6403_a_7728]
-
din cartierul Shaar. El a fost răpit sâmbătă. Duminică, la primele ore ale dimineții a fost adus înapoi cu semne vizibile de agresiune pe întreg corpul, dar în viață. Atacatorii au spus: "Oamenii generoși din Alep, neîncrederea în Dumnezeu este politeism și blestemarea Profetului este politeism. Cine-l blesteamă măcar o dată va sfârși astel". Apoi au tras două focuri de armă în fața oamenilor strânși în jurul lui Qatta și în fața mamei și a tatălui băiatului. A vrut democrație Părinții lui Qatta spun
Copil executat pentru blasfemie. Ce riscă Siria dupa Assad by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56061_a_57386]
-
fost răpit sâmbătă. Duminică, la primele ore ale dimineții a fost adus înapoi cu semne vizibile de agresiune pe întreg corpul, dar în viață. Atacatorii au spus: "Oamenii generoși din Alep, neîncrederea în Dumnezeu este politeism și blestemarea Profetului este politeism. Cine-l blesteamă măcar o dată va sfârși astel". Apoi au tras două focuri de armă în fața oamenilor strânși în jurul lui Qatta și în fața mamei și a tatălui băiatului. A vrut democrație Părinții lui Qatta spun că tânărul a luat parte
Copil executat pentru blasfemie. Ce riscă Siria dupa Assad by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56061_a_57386]
-
IV-lea după Hristos, un magistrat în frămîntările căruia Molnar își regăsește propriile tribulații. În ciuda distanței cronologice ce-i separă, asemănarea e dată de sentimentul catastrofei în fața schimbării vremurilor. La fel ca Sirah, aflat la răscrucea a două epoci - sfîrșitul politeismului roman și instaurarea noii „barbarii“, anume creștinismul ca religie de stat - Molnar asistă la risipirea unui tipar de gîndire, cu ivirea semnelor ce îl prevestesc pe cel nou: dispariția omului interior și ivirea exhibiționiștilor preocupați de succes social, bagatelizarea sufletului
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
dacă și cu adversarul se poate discuta, se rezolvă în câteva minute. Dacă nu, nu. 4. Habar n-am. Prin oameni. Mă ajută foarte mult oamenii și am noroc de unii minunați în jur. Pierpatrat: Monogamie sau poligamie? Monoteism sau politeism? Dreapta sau stingă? Și, dacă de mîine ai fi bărbat, ai regretă ceva? Și dacă da, în a cita zi te-ai sinucide singură? Răspuns: Monogamie, monoteism, dreapta. Când eram mică, regretam că nu sunt bărbat. Între timp, nu mai
M-ați întrebat, vă răspund! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19045_a_20370]
-
de a transmite este, de altfel, ceea ce-l deosebește tot mai mult de celelalte specii de animale. încet-încet, omul învață să disocieze ideea de Dumnezeu în mai multe categorii, în funcție de manifestările acestuia în natură: focul, vântul, pământul, ploaia etc. Așadar politeismul este o formă religioasă ce decurge dintr-un monoteism primitiv, și tot sacrul contribuie la formarea politicului. începe Ordinea rituală. Omul se gândește acum să-și însoțească morții în lumea de dincolo în morminte sofisticate, cu ceremonii, ofrande, sacrificii aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]