67 matches
-
harta de operațiuni militare, îmi explică el și o întinse pe iarbă. Aici e Cotul Donului, puse el mâna pe un firișor de apă desenat pe acea hartă, iar aici e Odesa...Începu să plângă, îi curgeau lacrimile peste obrajii pomădați și se lăsau pe barba sură. Au plecat amândoi să apere o cauză, să întregească România Mare, și sufletele lor s-au întors sub formă de păsări... Despături o scrisoare și începu să citească: <Dragii meipărinți,- asta e scrisoarea lui
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Nebunul_din_vis_ion_ionescu_bucovu_1350800417.html [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
E stânca ce-așteaptă la praguri tăcută Și apa sărutul schimbând în torent. Un munte își urcă mândria spre ceruri, Cu fruntea înaltă de steiuri ridată. Iar barba-i pădure, asprită de geruri, De chiciuri și nea e din plin pomădată. Tăria aceasta, cu oaspeți doar vânturi, Cu vremea ce trece, e tot mai frumoasă. Primit-a ca rosturi rotirea de vulturi Și dese pâraie versanții să-i coasă. Născută din el ca o lacrimă mare, Țâșnirea de ape spre vale
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1433656895.html [Corola-blog/BlogPost/352867_a_354196]
-
Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1448 din 18 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului M-am rătăcit, la fel ca prima dată, Prin pajiștea de nea a veșniciei Pe-un gând alunecând. Iar bucuriei Formă i-a dat, fereastra pomădată. Am șters o ghețișoară și-am privit Prin geamul alb, hotar spre Moș Crăciun. Întâi am vrut o vorbă să îi spun, Dar m-am oprit, văzându-l ațipit, Cu chipul luminat ca de o poznă, Cu barba spumă, peste
ÎN VIZITĂ LA MOŞ CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1418883527.html [Corola-blog/BlogPost/349709_a_351038]
-
harta de operațiuni militare, îmi explică el și o întinse pe iarbă. Aici e Cotul Donului, puse el mâna pe un firișor de apă desenat pe acea hartă, iar aici e Odesa...Începu să plângă, îi curgeau lacrimile peste obrajii pomădați și se lăsau pe barba sură. Au plecat amândoi să apere o cauză, să întregească România Mare, și sufletele lor s-au întors sub formă de păsări... Despături o scrisoare și începu să citească: Moșneagul începu să plângă. Își scoase
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1426930140.html [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
desface. Mă sfâșie pe dinlăuntru o hiena. Au murit câțiva oameni. Erau în vârstă toți. Uscați, slabi, iar unul avea o mustață roșie, neobișnuit de mare... Mi se părea că plânge. Un procuror militar, ca scos din cutie, pudrat și pomădat, a citit sentința. Era beat, sughița după fiecare nume. Jandarmii au manevrat închizătorile zebeurilor... Unii au strigat ≪Mama! Mama! ; alții, parcă, au spus: ≪Copiii mei! Copiii mei! ; unul singur a strigat tare: ≪Proletari din toate țările uniți-vă!...� . Am vrut
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 by http://confluente.ro/Povestiri_pentru_copii_al_florin_tene_1344922780.html [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
desface. Mă sfâșie pe dinlăuntru o hiena. Au murit câțiva oameni. Erau în vârstă toți. Uscați, slabi, iar unul avea o mustață roșie, neobișnuit de mare... Mi se părea că plânge. Un procuror militar, ca scos din cutie, pudrat și pomădat, a citit sentința. Era beat, sughița după fiecare nume. Jandarmii au manevrat închizătorile zebeurilor... Unii au strigat Mama! Mama! ; alții, parcă, au spus: Copiii mei! Copiii mei! ; unul singur a strigat tare: Proletari din toate țările uniți-vă!...”. Am vrut
ULTIMUL TELEFON de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ultimul_telefon.html [Corola-blog/BlogPost/356514_a_357843]
-
Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2178 din 17 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului M-am rătăcit, la fel ca prima dată, Prin pajiștea de nea a veșniciei Pe-un gând alunecând. Iar bucuriei Formă i-a dat, fereastra pomădată. Am șters o ghețișoară și-am privit Prin geamul alb, hotar spre Moș Crăciun. Întâi am vrut o vorbă să îi spun, Dar m-am oprit, văzându-l ațipit, Cu chipul luminat ca de o poznă, Cu barba spumă, peste
ÎN VIZITĂ LA MOŞ CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1481953179.html [Corola-blog/BlogPost/380377_a_381706]
-
E stânca ce-așteaptă la praguri tăcută Și apa sărutul schimbând în torent. Un munte își urcă mândria spre ceruri, Cu fruntea înaltă de steiuri ridată. Iar barba-i pădure, asprită de geruri, De chiciuri și nea e din plin pomădată. Tăria aceasta, cu oaspeți doar vânturi, Cu vremea ce trece, e tot mai frumoasă. Primit-a ca rosturi rotirea de vulturi Și dese pâraie versanții să-i coasă. Născută din el ca o lacrimă mare, Țâșnirea de ape spre vale
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1465621056.html [Corola-blog/BlogPost/383624_a_384953]
-
La fel cum ne ia soarta din viață Galopul nebunilor cai Să nu te surprindă o urbe Cu aerul ei sobru, vetust Plimbarea pe străzile curbe, Muzeul cu patul lui Procust Dughene deschise din zori Obloanele trase la șapte Trepăduși pomădați cu unsori, Jupânesele care vând lapte Referință Bibliografică: In urbea cu plopii ca varga / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 313, Anul I, 09 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
IN URBEA CU PLOPII CA VARGA de ION UNTARU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/In_urbea_cu_plopii_ca_varga.html [Corola-blog/BlogPost/356285_a_357614]
-
sub raportul analizei interrelaționărilor dintre diverșii subiecți umani ai prezentului. Portretul lor, așa cum l-am văzut zilnic în fața ochilor vreme de câțiva ani la rând, are câteva coordonate intrinseci, ce țin de structura sa intimă, și anume: niște inși veșnic pomădați la chip, dar extrem de urâți la suflet, posesori ai unor rațiuni diabolice capabile de a distruge pe oricine cu ușurință în orice moment printr-un simplu telefon sau printr-o simplă formă de comunicare descendentă, actanți cu intelect precar și
DICTATURA OCULTĂ CU CIP PREFERENŢIAL A LUMII CONTEMPORANE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_dictatura_oculta_cu_ci_magdalena_albu_1340107192.html [Corola-blog/BlogPost/359719_a_361048]
-
pă nevastă, tot oful flămânzelii de muiere, din stână !... În hârjoană cu bucățica mea de-acasă mi-e haznă, mai ceva decât în țipăt de curvuștină sulemenită, pe care o spării cu moaca mea nedreasă... - Și-apăi, domnule dragă, fâța aia pomădată, pațachina cu simbrie, nu-i pă măsura mea și-o fac dă-și spune și laptele pe care l-a supt de la măsa. Și-și blastă-mă soarta, cu mârla de cioban și putoarea mea de urdă-mpuțită !... (fragment din cartea
DRAGOBETE DE STÂNĂ DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Dragobete_de_stana_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/355434_a_356763]
-
loc, eternizîndu-le. O singură îndoială mă neliniștește. Voi suporta izolarea, singurătatea? Proust era un monden, avea prieteni, un anturaj pe care chiar dacă nu-l mai frecventa din pricina bolii, ca înainte, când se simțea mai bine ieșea seara târziu, îmbrăcat bine, pomădat, cu o floare la butonieră și se întorcea în zori fericit. Nu discutăm aici unde se ducea și ce făcea, fapt e că avea unde se duce și că se întorcea fericit. Acest dus era la mine catedra. Nu-i
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în asta. Nu că ar fi avut de gând. De îndată ce am terminat și am plătit, mi-a spus, destul de finuț: — Nu ne potrivim. Îți doresc să ai o viață frumoasă. Apoi a plecat la pas vioi cu picioarele lui proaspăt pomădate. Șifonată, dar neîngenuncheată, m-am pregătit pentru întâlnirea din seara următoare cu Greg, brutarul din Queens. Deși era octombrie și nu tocmai cald, mi-a propus să mergem la un picnic în parc. Trebuia să recunosc, bărbații ăștia din New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
casetofon și aprindea lumânări când a început să „curgă“ lumea. Veniseră și o tânără rotundă la față, care era probabil mai mică decât mine, dar arăta ca și cum abandonase orice speranță, un domn mai în vârstă, scund și elegant, cu părul pomădat și o serie de femei mai în vârstă, cu ticuri nervoase și cu rochii cu cordon în talie. Ce-i drept, una avea sandale interesante; arătau de parcă erau făcute din anvelope. Cu cât mă uitam mai mult la ele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
adâncul sufletului lui dezolat, pustiit, și am recunoscut ce vedeam acolo. Capitolul 10tc "Capitolul 10" Oamenii se așezau și se țineau de mână cu cei de lângă ei; am reușit să mă strecor între femeia cu sandalele din anvelopă și tipul pomădat. Mi-a părut bine că nu trebuia să mă țin de mână cu Fred Strigoiul. Eram doar doisprezece cu tot cu Leisl, dar datorită lumânărilor care pâlpâiau în camera întunecată și a gemetelor de violoncel, atmosfera părea confortabilă. Era cu siguranță un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
doamne mai în vârstă i s-a transmis din partea soțului ei decedat să „continue să facă lucrul de cuviință în aceste împrejurări“, mama tinerei îmbrăcate demodat i-a spus că totul avea să se termine cu bine, lui Juan, tipul pomădat, i s-a spus să trăiască clipa, iar soția lui Mitch a spus că se bucura să vadă că a zâmbit puțin mai mult săptămâna asta. Doar platitudini fără sens, cu o vagă notă de spiritualitate. Lucruri menite să aline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
prinsă în cordon, apoi strălucitoarea Mackenzie. Până și Fred Strigoiul și-a exprimat bucuria să mă vadă. Am simțit un profund elan de afecțiune și recunoștință față de ei... dar unde era Mitch? Au venit unul câte unul pe hol; Juan Pomădatul; bătrâna Barb cea petrecăreață; încă vreo câteva fuste cu cordon - ajunseseră toți în afară de Mitch. Camera era pregătită, lumânările pâlpâiau și ne așezam cu toții pe scaune în cerc și tot n-apăruse. Mă întrebam dacă ar trebui să-l întreb pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Asta e o aiureală! a exclamat Mackenzie. Apoi, pentru un răstimp, a scos fum pe nări spunând că ar trebui să fie în Hamptons acum- știam eu! - dar că venea aici să-și ajute familia și... —Ssst, a zis Juan Pomădatul. Puțin respect. Mackenzie și-a pus mâna la gură. — Îmi cer scuze. Apoi, în șoaptă: —Scuze. Scuze, Leisl. Leisl stătea complet nemișcată. Nu-și deschisese ochii de o bună bucată de vreme. —Anna, a zis, vorbind foarte rar. Cineva vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Și-a făcut apariția bătrâna mătușă Morag pentru Mackenzie și a reafirmat că nu există nici un testament. Tatăl lui Nicholas i-a dat sfaturi legate de serviciu - părea un om foarte de treabă, sincer. Atât de grijuliu. Soția lui Juan Pomădatul i-a spus să mănânce bine. Soțul Carmelei i-a zis că ar trebui să încerce să schimbe soba, pentru că era periculos. Apoi Leisl a zis: —Barb, cineva vrea să-ți vorbească. Să fie... pare ceva de genul - părea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui avea accent de Oxford, franceza era cea vorbită pe malul drept al Senei, iar germana, cea vorbită În Berlin. Știa și latină și un tip de manciuriană formală În care fuseseră traduși toți clasicii literaturii. Își purta părul negru pomădat și dat pe spate, fuma țigări cu filtru și putea purta o conversație pe diverse teme Începând de la ghicitori și până la particularitățile fiziologice ale diferitelor rase sau la curiozități culinare. Putea susține o argumentație despre nedreptatea comisă Împotriva Chinei prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Vladimirescu“. Din fericire, scăpasem de curgerea pocitaniilor. Acasă, răsfățat în așternuturi de mătase, Bismarck îmi delecta diminețile. Îl priveam cu încredere și entuziasm, convins că formele lui robuste, dar delicate, merită toată atenția. Mă întâmpina ca un domn îngrijit, mereu pomădat, un gentleman al lumii sale miniaturale, la brațul căruia ai fi ieșit oriunde, în parc sau la o cafea. Îl însoțeam pe micile bulevarde ale cearșafurilor, evitând cu grijă mulțimea de acarieni ce traversa spre noptieră, pentru a opri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
politice din ultimii cincizeci de ani", atâta timp cât el s-a raportat și se raportează permanent la absolut, cu excesele inerente unei asemenea atitudini. Tabăra celor incriminați este nu numai variată, dar și mult înșelătoare, uimitoare prin inteligență practică și discurs pomădat, calcul rece, inventivitate și creativitate, cu refuzul constant al tradiției, aceștia încercând să demonstreze, asemenea lui H.-R. Patapievici, că românii sunt un popor fără istorie sau, cel mult, au una mincinoasă, drept care istoricii adevărați (magister dixit!) ca Lucian Boia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de o coafura foarte ciudată. Poartă o perucă bărbăteasca, foarte grea, adusă pe frunte, căzând pe lateralele capului iar în partea din spate ar putea fi o formă ce ar aduce cu o coafura cât de cât feminină[...] Este întotdeauna pomădata cu un strat gros de pudra. Poartă pantofi bărbătești și vocea și comportamentul său sunt foarte masculine[...] Vorbește opt limbi, mai ales Franceză pe care o stăpânește de parcă ar fi fost născută în Franța. Știe mai multe decât toată Sorbona
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
expus pericolului de a rata definitiv întâlnirea cu Ființa. În lumina zgârcită a zorilor acestui mileniu confuz cărările care duc la pierzanie suflete pustiite sunt mai sofisticate și mai aglomerate ca oricând. Nicicând ispitele lumii nu au fost mai îndelung pomădate. În acest orizont telematic și imagocentrist noi trăim fascinați de linii de lumină și umbră care pretind că au forma chipului lumii. Și cuvintele/metaforă sau imaginile au azi un potențial persuasiv mai viguros decât oricând în trecut. Iată cât
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
înalt, slab, îi atârna o bucată de piele sub fosta gușă, avea mustață răsucită și părul cănit. Umbla foarte elegant, îmbrăcat vara mai mult în alb, sau pantalon alb și haină închisă la culoare sau invers. Întotdeauna proaspăt bărbierit, parfumat, pomădat, cu batista mare la piept și cu floare roșie la butonieră. Purta baston nu de nevoie ci de moftul modei. Avea buzunarele doldora de bani fiindcă în afara pensiei mari, a celor trei hectare de vie și a agoniselei la bănci
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]