811 matches
-
pregătit să facă pe ghidul și să îmi prezinte orașul. Plecăm împreună cu mașina. Seară a plouat, străzile sunt puștii și umede. Orașul își trage leneș pătură pe fața-i morocănoasa și, ușor apatic, ațipește din nou, topindu-se în dimineața posomorâta și rece. Ne plimbăm prin orașul acesta nou și misterios, care, prin istoria lui palpiatantă, prin diversitatea lui etnică, mă face să rămân muta de uimire. Străbatem străzile, salutând cu încântare clădiri vechi și piațete somnoroase. Orașul capătă personalitate cu
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1441543464.html [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
niciodată așa rece, Schimbătoare, veștedă și rea; Plânge-ntruna și aș vrea să plece Spre pustie sau oriunde-o vrea. Zvârle peste noi cu bură sumbră- Un lințoliu reavăn și urât-, Își ascunde sub un voal de umbră Sufletul bolnav, posomorât... Iar de-atâta rece și durere Fug cocorii și iluzii fug, Călători spre alte emisfere, Încălzite de un soare- rug. Du-te, toamnă - pasăre sărmană -, Fugi în cer și lasă-ne pe noi!... Pe turnanta ta bacoviană ... Citește mai mult
NICOLAIE DINCĂ by http://confluente.ro/articole/nicolaie_dinc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
a fost niciodată așa rece,Schimbătoare, veștedă și rea;Plânge-ntruna și aș vrea să pleceSpre pustie sau oriunde-o vrea.Zvârle peste noi cu bură sumbră-Un lințoliu reavăn și urât-, Își ascunde sub un voal de umbrăSufletul bolnav, posomorât...Iar de-atâta rece și durereFug cocorii și iluzii fug,Călători spre alte emisfere, Încălzite de un soare- rug.Du-te, toamnă - pasăre sărmană -,Fugi în cer și lasă-ne pe noi!...Pe turnanta ta bacoviană... XXVIII. AVATARUL MEU, de
NICOLAIE DINCĂ by http://confluente.ro/articole/nicolaie_dinc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
de alții, dar și de mine... Astupă-l prietene, tu poți, Alungă-l, te rog, degrabă. Nopți la rând, nu dorm, Poate, si de dorul tău, Iar diminețile, în loc ca să zâmbesc, Cu sufletu-mi și inima-mi toată, Mă vezi posomorât și trist, Că n-am ce pune, uneori, nimic pe masă. Tu, toate le vezi, te-ntorci cu privirea Și lași că să-nțeleg, că nici nu-ți pasă, Eu însă, mă gândesc, Că ai multe de făcut, Ești ocupat
ALO, D-ZEU? de COSTI POP în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 by http://confluente.ro/costi_pop_1410125007.html [Corola-blog/BlogPost/349424_a_350753]
-
A mai dispărut un poet,într-un burg.(Numele lui a fost scris).Exusperanța nostalgică,imageria echivocă,pe jumătate fabuloasă,pe jumătate reală,traduce o sensibilitate interogativă,gesticulația duioasă are o credibilă notă de sentimentalitate proaspătă,atinsă,uneori,de reflecția posomorâtă.Această sensibilitate provine și din faptul că poeta vine din dogoarea câmpiei teleormănene:Nu mai știu să ascult,să te-aud/ Departe de tine,tot mai îndepărtată/ Și vorbele se sparg pe drum și nu ne-ajung,/Sunt numai urma
CRISTINA MARIA PURDESCU-MAI TÂNĂRĂ CU UN CUVÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cristina_maria_purdescu_mai_tanara_cu_un_cuvant.html [Corola-blog/BlogPost/351147_a_352476]
-
până la ultima picătură de vlaga. Nu te mai simți în stare să te ridici, să bei apă, să mănânci, să faci, ceea ce de obicei făceai, îndeobște. Îți dă toate planurile peste cap. Îmi vin în minte versurile Ninei Cassian: „Urâtă, posomorâta, gâlcevitoare / Și protestând, protestând...” Singură întrebare care te urmărește este: La ce bun? Că un leit-motiv. Cui prodest? Cui îi folosește? Eu cred totuși, că e o formă de încercare, o probă de rezistență, una din acelea care te fac
DUMNEAEI, DEPRESIA... de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Reflectii_si_sentimente_cezarina_adam_cezarina_adamescu_1334428654.html [Corola-blog/BlogPost/348324_a_349653]
-
barcagiu Pe fluviul dintre lunci bătrânul barcagiu a mai ieșit cu lotca-i peticită, abia mai dă din vâsle și-i pustiu și apa dorului în piept îi e ispită Departe-n zări lucește soare șui pecete inegală peste zare, posomorâtă apă stă în calea lui, cocoare nu-s, o nu mai sunt cocoare.! Iubito, te-aș ruga să mi le-aduci cu aripile albe de iubire, în lotca mea, pe fluviul dintre lunci unde era atâta fericire. Leonid IACOB Poezie
BARCAGIU de LEONID IACOB în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Barcagiu.html [Corola-blog/BlogPost/348478_a_349807]
-
din clasicii „întemeietori” de dogme... Toate transmise prin „filipicile” dogite ale unei voci mustind de bâlbe, terne, pigmentate de graseieri antologice, surse, toate, de nesecate bancuri, în culise... Care mai descrețeau frunțile, conturau surâsuri abia schițate ce brăzdau anemic figuri posomorâte, cu stări de suflet anesteziate și cu minți aproape de apostazie... Referință Bibliografică: Decorticări de limbaj ! (IV) / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 195, Anul I, 14 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 by http://confluente.ro/Decorticari_de_limbaj_iv_.html [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
seara și de câte ori vă aduceți aminte de El și El nu ne va uita. - Preacuvioase Părinte Savatie, credința noastră este o credință a bucuriei și cu toate astea vedem că marea majoritate a creștinilor noștri sunt așa mai posaci, mai posomorâți, triști aș putea spune. Cum poate un creștin, sau ce trebuie să facă ca să redescopere bucuria credinței în Hristos, bucuria vieții în Hristos? - Trebuie să-l cunoască pe Hristos și să nu mai trăiască în închipuirile minții sale, ca și
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_parintele_ieromonah_savatie_bastovoi_p_a_ii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/355414_a_356743]
-
Pilat îi răspunse imediat. -Dacă acești ucenici vor periclita pacea voi interveni. Magnificul Tiberiu asta îmi poruncește. Să mențin pacea cu orice preț în provincia imperiului. Chiar și cu cel al sângelui! Procuratorul coborî din palanchin urmărind cu privirea figura posomorâtă a lui Caiafa. -Deci îl vei folosi pe Baraba împotriva ucenicilor, spuse Pilat. -Trebuie să dau o lecție acestei secte procuratorule! Nu crezi? -Fă-o repede arhiereule! mai spuse Pilat. Peste trei zile Baraba e al meu. Am să dau poruncile
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 6) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_6_.html [Corola-blog/BlogPost/357378_a_358707]
-
sale poetice, macabrul și calvarul erau parcă o prelungire a umbrelor unei societăți ce mergea din rău în mai rău. Urma Cernobâlul, din `86, părea că tot răul așternut pe hârtie, inspirat din realitatea imediată a unei Europe obosite și posomorâte, se întoarce augmentat, într-o spirală terifiantă în sinele noastre, ucigând încet, încet speranța. Starea de spirit de tristețe profundă, însingurarea, lipsa aspirațiilor înalte, închiderea orizontului se instalaseră în sufletele noastre către pierzanie... Vedeam răul din jurul nostru și îl atrăgeam
DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1488797991.html [Corola-blog/BlogPost/368777_a_370106]
-
se pare că tocmai aici stă puterea omului, în faptul că nu cedează în fața neajunsurilor umane sau ale împrejurărilor nefavorabile, ca aspiră spre ce este frumos, drept și plin de optimism. Nu de puține ori, în momente grele, sâcâitoare sau posomorâte, eu aud un clopoțel care mi-amintețte de ideea dătătoare de încredere în viață îmbrăcată într-o mare diversitate de forme: după nori se ascunde soarele, după ploaie vine seninul, după noapte vine ziua, nufărul crește din mal, sub pietre se
GÂNDURI ÎN PRAG DE PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Ganduri_in_prag_de_primavara.html [Corola-blog/BlogPost/342551_a_343880]
-
drumului de mai bine de două ore, ne-a însoțit o vreme cum poate să fie mai urâtă, cu vânt, frig, ploaie, cu un cer întunecat, parcă stătea gata să se prăbușească pe noi. Și... interesant, o astfel de vreme posomorâta nu ne-a tulburat starea de bine și de confort sufletesc cu care plecasem de acasă. Mă întrebam, care era explicația și unde se află suportul știrii de bine de care eram stăpâniți. Și am deslușit-o ascunsă prin preajmă
GÂNDURI ÎN PRAG DE PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Ganduri_in_prag_de_primavara.html [Corola-blog/BlogPost/342551_a_343880]
-
zi dimineața bărbatul merse la geamgiu să-i monteze alt geam la fereastră. Îl chemă apoi pe tâmplar și spre norocul lor acesta avea în atelierul său o ușă pe măsură. După amiază plecară spre casa parohială. - După cum arătați de posomorâți, iar v-au deranjat forțele diavolești, zise preoteasa grijulie. - Prin credință îi vom birui, interveni preotul încurajator. - Nu numai că ne-au deranjat, dar ne-au produs și pagube, rosti Pătru. Răul trebuie distrus de la rădăcină. Într-o bună noapte
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414786534.html [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
cel de pe urmă dintre-învinși. Târâș-grăpiș, prin soartă mă târâi și nebun mă cred alergător de cursă lungă. După o-ntreagă viață am câțiva sfanți în pungă, dar vreau întreaga lume s-o supun!... Oedipe Din ochii scoși cad lacrimi. Oedipe posomorât nu înțelege de ce-a vrut năpasta să-l pună să trăiască incestul cu Iocasta după ce tatăl și l-a omorât. Alături, Antigona, îl mângâie șoptind: De ce ești trist? Destinul e de vină. Tu ai plătit luându-ți a ochilor
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1427208667.html [Corola-blog/BlogPost/357715_a_359044]
-
noapte se-aprind felinarele-n negru Amurgul zeilor..și marșul funebru. Noapte tristă...mută și-un cer opac.. În lumina obscură ..decor întunecat.. Mărite vestale focu-n tăcere aprind Pe răspântii zei dansează și plâng Cerul flămând de iubire plânge Nori posomorâți s-adună și frânge, Iluziile din suflet decrepitat și-aruncat Peste copacii nopții triști și-aplecați Plouă și norii cu Sirenele-împreună Murmură cânt de-împăcare și furtună Noaptea-i gândirea lungă spre zori Sfetnic cu-aripi de poți și vrei
TIMPUL A ÎNCETAT SĂ EXISTE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 by http://confluente.ro/zamfira_rotaru_1495466042.html [Corola-blog/BlogPost/371457_a_372786]
-
atent, iar el continuă: - Ăsta e un semn divin... - Crezi?, pufni ea zgomotos. - Sigur... - Dar poate că e taman invers... Mai știi? Lolek se încruntă. - Păi, dacă până și soarele s-a ascuns... se scuză ea ridicând ingenuu din umeri. Posomorât, el amuți mutându-și privirea în lungul străzii. Mai mult o făcea pe supăratul decât era. Dar peste toate amintirile gingașe, de una singură își aduse aminte în mod expres. Vindecarea miraculoasă a sufletului aflat încă în derivă aduse cu
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1407961263.html [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
Acasa > Stihuri > Momente > TRISTEȚEA UNUI EMIGRANT Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 536 din 19 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Tristețea unui emigrant Ne-mprăștiem prin goala libertate crasă, Noi complicii ai unei vremi cu duh posomorât. Acriți și cinici ne-am îndepărtat de casă, Am închis în casă vânt și am pus cheia de gât. Ne-am hotărât să fim și teribil credincioși, Bătrâni avem și fii care se-ngrijesc de toate. Suspină-n val oceanul
TRISTEŢEA UNUI EMIGRANT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 by http://confluente.ro/Tristetea_unui_emigrant_stelian_platon_1340090131.html [Corola-blog/BlogPost/359724_a_361053]
-
A avut parte, de când se știe, numai de muncă și de batjocură. Relele, care l-au tot însoțit, nu l-au înrăit; a rămas pașnic, blajin. Între viața dusă până acum și noile batjocuri nu există mare diferență. Este mereu posomorât, și-a creat din această stare o adevărată platoșă. În scurtele pauze de care au parte, atunci când trage din țigară, lângă Bert se simte dezarmat. Este primul om pe care l-a întâlnit, căruia poate să i se destăinuie : râvnește
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1474432316.html [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I Autor: Ana Podaru Publicat în: Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Închisorile sufletului-Destinul Magdalenei Ana Podaru I Era-ntr-o dimineață posomorâtă, la fel ca sufletul ei, cănd Magdalena trezită ca de fiecare dată când se mijeau zorile constată cu stupoare ca totul se învârte-n jurul ei, cu mâna la gură si încovoiată aleargă către toaleta din fundul curții pentru ași
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1486165069.html [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
meu candid. Privesc în zare un stol de păsărele ce par ca niște pete de smoală aruncate pe pânza unui pictor iscusit. Crăiasa toamnă ne oferă un tablou emoționant pictat în culori vii și stacojii. Cerul e încărcat de nori posomorâți, trândavi și obosiți. Soarele stă pitit după această perdea plumburie, probabil odihnindu-se, fiind moleșit de atmosfera de toamnă. Respir intens aerul încărcat de emoția toamnei. Frunzele îngălbenite s-au desprins din pomii triști, vântul hoinar îmbrățișându-le și purtându
EMOŢIE DE TOAMNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Emotie_de_toamna_.html [Corola-blog/BlogPost/356877_a_358206]
-
an ce stă să treacă Un an în care am căzut M-am tăvălit, rostogolit M-am scuturat., cu greu și ridicat În față am privit și am pășit Mai singur mai trist, mai... Cu pași mărunți, drumul am călcat, Posomorât și singur am înaintat Un an a trecut de la ... Un prim vers, o primă poezie Un an de la prima mare despărțire De El, de Ea , o parte din copilărie Înaintez, încet înaintez În spate... rămâne el Cu mine... nemuritoarea amintire
ÎN URMA TA de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/chiricea_ciprian_ionut_1483553384.html [Corola-blog/BlogPost/372687_a_374016]
-
nici un regret nu mi-a încrețit fruntea, nu am fost bolnav niciodată, nu m-am îndopat cu hapuri otrăvitoare, nici măcar banale migrene n-am avut, și știu că o voi duce tot așa încă vreo cincizeci de ani, în timp ce oamenii posomorîți, bănuitori, suspicioși, capricioși, încrezuți, recalcitranți, geloși, intransigenți ... sau cum mai vreți să le spuneți, se gheboșează pe dinăuntru, li se strică echilibrul interior, glandele se resimt, o iau razna, tiroida le depune osînza pe suflete și în loc de frumusețe acești oameni
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_36_42_ioan_lila_1339754236.html [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
în vaierul vântului. Un fior rece îi trecu pe șira spinării de parcă moartea s-ar fi atins de el. Zâmbi. Poate că totuși se vor întâlni... Începu din nou să meargă cu gândul rătăcind în amintiri. Toamna îl însoțea la fel de posomorâtă. O bufnitură puternică strică liniștea ce se înstăpânise peste oraș și un țipat lung îi sfâșie auzul, acompaniat de ploaia care începu deodată să muște din asfalt rece și dușmănoasă. Simți un junghi și grăbi pasul cu o presimțire sumbră
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1444746468.html [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
de imaginație, mintea cedează și produce motivație, creează alibiul, scuzele.” Părinți și copii Comentând căderea primilor părinți, Petru Lascău trece la copiii acestora, iar depsre Cain ne spune: „Poți să ai o religie care să te conducă să ai fața posomorâtă, atunci când nu o practici cum trebuie. Când închinarea nu este adevărată, adică așa cum vrea Dumnezeu, rezultatele vor fi pe măsură. Nu numai că fața îți va fi posomorâtă și te vei mânia foarte tare că jertfa nu îți este primită
FAMILII DIN BIBLIE SI ROLUL IN PLANUL DIVIN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 by http://confluente.ro/_familiile_patriarhilor_de_petru_lascau_familii_din_biblie_si_rolul_in_planul_divin.html [Corola-blog/BlogPost/367184_a_368513]