75 matches
-
dar am ratat modernitatea în doar cincisprezece. Era și firesc să se întîmple acest lucru. Pe de o parte, pentru că am asistat la o degradare progresivă a clasei politice și a discursului public, la o disoluție a elitelor. Pașoptiștii și postpașoptiștii, cei care au făurit România modernă nu erau doar niște oameni cultivați evropenește, dar erau și de o suspectă, pentru aceste locuri, generozitate. Ei au fost dispuși să ia măsuri împotriva intereselor de clasă și a propriilor lor interese. Ca să
DESPRE MODERINITATEA ŞI MODERNIZAREA ROMÂNIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_moderinitatea_si_modernizarea_romaniei_.html [Corola-blog/BlogPost/364701_a_366030]
-
Editura Fundației Culturale Române, 2000 ● Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism. Proza, București, Editura Fundației Pro, 2002 ● Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism. Poezia, București, Editura Fundației Pro, 2003 ● Papadima, Liviu, Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă, Iași, Editura Polirom, 2000 ● Petraș, Irina, Teoria literaturii. Curente literare, figuri de stil, genuri și specii literare, metrică și prozodie. Dicționar-antologie, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1996 ● Petrescu, Ioana Em., Eminescu și mutațiile poeziei românești, Cluj, Editura Dacia, 1989 ● Petrescu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
Editura Fundației Culturale Române, 2000 ● Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism. Proza, București, Editura Fundației Pro, 2002 ● Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism. Poezia, București, Editura Fundației Pro, 2003 ● Papadima, Liviu, Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă, Iași, Editura Polirom, 2000 ● Petraș, Irina, Teoria literaturii. Curente literare, figuri de stil, genuri și specii literare, metrică și prozodie. Dicționar-antologie, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1996 ● Petrescu, Ioana Em., Eminescu și mutațiile poeziei românești, Cluj, Editura Dacia, 1989 ● Petrescu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
fiind de origine română și sunt prezenți și astăzi în societatea românească. Printre cele mai importante astfel de familii se numără familia Rosetti, al cărui reprezentant de frunte a fost C. A. Rosetti, (promotor al radicalismului și naționalismului în perioada postpașoptistă) și familia Ghica, (ai cărui reprezentanți Grigore al IV-lea și Alexandru al II-lea, în ciuda originii lor, au fost considerați primii domni "pământeni" după revoluția de la 1821). Atenția fanarioților s-a concentrat atât pe ocuparea celor mai bune posturi
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
Facultatea de Limba și Literatura Română) din București, specialitatea română-engleză. A absolvit Facultatea de Litere, cu diplomă de merit, 1981. Doctorat în filologie, specializarea literatură română, cu teza " Relația autor-cititor în literatura română, secolul al XIX-lea. Proza pașoptistă și postpașoptistă". Teza de doctorat a fost coordonată de profesorul Paul Cornea. În perioada 1995-1996 a fost bursier al New Europe College din București, incluzînd o călătorie de studii de o lună (aprilie 1996) la Vrije Universiteit, Amsterdam (cercetarea empirică a receptării
Liviu Papadima () [Corola-website/Science/297604_a_298933]
-
Ion Heliade-Rădulescu și (Constantin) Costache Aristia la 1835. Tatăl fraților Ghica a fost militar, intrând ulterior în magistratură. El făcea parte din ramura moldoveană a Ghiculeștilor, fiind fiul lui Alexandru Ghica și nepotul lui Grigore Alexandru Ghica (1807-1857), domnul Moldovei postpașoptiste. Mama lor, Constanța se trăgea din familia Câmpineanu, boieri din Muntenia. Bunicul Constanței a fost membru al Partidei naționale din Muntenia, fiind implicat în activități revoluționare. În zilele revoluției de la 1848, Ion Câmpineanu a făcut parte din Guvernul provizoriu. Constanța
Alexandru Ghica (legionar) () [Corola-website/Science/333189_a_334518]
-
și entuziast, reușind totodată să adune aici mulți colaboratori și să organizeze, împreună cu I.S. Bădescu, societatea literară „Orientul”, patronată de D. Bolintineanu și din care a făcut parte la un moment dat Mihai Eminescu. Ca poet, G. este un romantic postpașoptist care, în absența unei vocații viguroase, încă primește, ca și alții, înrâuriri venind dinspre mai vechii I. Heliade-Rădulescu, V. Alecsandri și D. Bolintineanu. Afișează o pasiune aparte pentru Byron și poezia lui, afinitate pe care și-o motivează printr-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
amfiteatrul „Odobescu“ rămânea un cerșetor peste noapte. Excursia se termina abrupt, ca și arhitectura clădirii. Din holul principal, imens, inutil, săreai ca într-o piscină, spre ieșire; o treaptă lipsea - dacă nu erai atent, îți puteai rupe picioarele pe marmura postpașoptistă. În colțul cu decanatul, studenții se sprijineau de craniul de piatră al lui Eminescu. Striveau în fiecare an țigările pe plăcile albe, sub privirea inertă a geniului; ochii îi sclipeau halucinați, montați greșit pe exterior, ca două mingi de golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
București, 1979, 99-125; Cornelia Bodea, 1848 la români. O istorie în date și mărturii, I-II, București, 1982; Dan Berindei, Revoluția română din 1848-1849. Considerații și reflecții, Cluj-Napoca, 1997; Liviu Papadima, Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă, Iași, 1999; Istoria românilor, VII, București, 2003, 241-327; Dan Berindei, Revoluția română din 1848-1849. Însemnătatea și programele ei, București, 2003. D.Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
alte dovezi ale acelui impact, vezi ibidem, p. 126 și urm. • Hurmuzaki, Documente, Supliment I3, p. 93. • Cf., pentru detalii și idem, Carol al XII-lea și românii, p. 253-254. „ROMÂNIA“ ANILOR 1854-1856: MĂRTURII STRĂINE ADNOTATE Dumitru Vitcu Prima ediție postpașoptistă a crizei orientale, materializată prin izbucnirea și desfășurarea războiului Crimeii (1853-1856), a avut, precum se știe, consecințe însemnate pentru Principate, propulsând „chestiunea română“ în rândul celor de interes general european 1. În afara invaziilor și a ocupațiilor militare străine succesive (rusă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Barițiu, Cezar Bolliac, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu etc. și cea formată din scriitorii născuți între 1834-1850 care debutează după 1848, dar înainte de apariția Convorbirilor literare Alexandru Odobescu, Al. Depărățeanu, Al. Sihleanu. Pe aceștia din urmă criticul îi numește postpașoptiști, prin raportarea la Revoluție. La această clasificare, însă, ar mai trebui adăugat și Gheorghe Asachi, care, deși născut în 1788 și adversar declarat al Revoluției din 1848 și al Unirii, a avut merite fundamentale în răspândirea culturii, contribuind major la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pașoptiste, poate fi privită și drept o consecință directă a complexității lui Ion Heliade Rădulescu, considerat de G. Călinescu a doua mare personalitate a literaturii române după Dimitrie Cantemir.222 IV.5. Al. Odobescu Încadrat de Nicolae Manolescu în categoria postpașoptiștilor, deoarece s-a născut în perioada dintre 1834-1850 și a debutat după 1848223, Al. Odobescu constituie totuși obiectul lucrării de față prin articolele teoretice care au fost publicate până în 1860 și în care autorul își exprimă clar adeziunea față de principiile
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
jumătate a secolului al XIX-lea dă cu adevărat măsura dezbaterilor intelectuale și a dinamicii culturale de la noi. (Să ne gândim numai la exercițiul critic din publicistica maioresciană ca la o pledoarie pentru rigurozitate, metodă și argumentație logică, la publicistica postpașoptistă, în genere, cu Eminescu vârf de lance, teoretizând chiar aspecte formale și stucturale ale argumentației polemice, apoi la spiritul polemic interbelic și, implicit, la binecunoscuta metaforă călinesciană a duelistului sau la considerațiile teoretice, primele de acest gen la noi, ale
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
planuri esențiale: unul ține de formația diferită a celor doi poeți, de modul în care percep actul jurnalistic și, mai ales, finalitatea acestuia, iar celălalt se referă la tipul și structura discursului. Eminescu, romantic și vizionar, format în perioada presei postpașoptiste, în care discursul de tribună, emfatic și retorizat, moștenise puternice accente mesianice, se erijează într-o providențială vox populi și își asumă, în virtutea acestui fapt, o responsabilitate de la care nu va abdica niciodată: aceea de a proteja adevărul istoric. El
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
politizării bisericii ortodoxe, și privim doar intensitatea afectivă a discursului, vehemența criticii și poza retorică, dată de exclamații și interogații de mare forță persuasivă, dar și de unele accente arhaice ale exprimării) ne apare ca avatar al publiciștilor pre și postpașoptiști: "Dusu-s-a vreodată Sinodul la poporul din care a ieșit, cocoșat și moale de picioare, ca un avorton? Simțit-a el vreodată nevoia să se împărtășească la un loc cu el din sfânta pâine a nădejdii sociale? A protestat
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care proslăvea atitudinea deschisă, reformatoare a domnitorului și e însuflețită de mari sperări pentru prezentul și viitorul ei"33. Era de altfel de domeniul evidenței că, în timp ce foștii revoluționari români exilați căutau în Apus formele organizatorice cele mai adecvate momentului postpașoptist, în vederea atragerii de partea crezului național a opiniei publice, a cercurilor politice, diplomatice și revoluționare europene 34, grupându-se în jurul revistelor de largă eficiență propagandistică "România viitoare" (1850), "Junimea română" (1851) ori "Republica română" (1851, 1853), în Moldova, noul domnitor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
și unității lor originare. Bogăția pe care o ilustrează mozaicarea angajează o figură implicită a abandonului - sacrificarea (aici voluntară, altundeva obligată) a ancorării literaturii, expunerea la riscul unei rătăciri. Mărgăritărelele sunt poate cea mai cunoscută metaforă a formei din momentul postpașoptist. Notorietatea acestei figuri s-a datorat lui Vasile Alecsandri, cel care și-a intitulat astfel un ciclu de poeme publicat în 1863. Pentru contemporani a fost o imagine puternică, imediat percepută și adoptată în asociere cu inspirația populară și cu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
publicațiilor „Revista română”, „Tranzacțiuni literare și științifice”, „Revista contimporană”, „Convorbiri critice”, „Falanga literară și artistică”, „Cuvântul liber” sunt instrumente de lucru utile istoricului literar. În bună parte, de aici își trag seva studiile din Convergențe (2003), o sinteză asupra perioadei postpașoptiste, cu interpretări și date noi despre V. Alecsandri, G. Barițiu, B.P. Hasdeu, A.I. Odobescu, Radu Ionescu, Anghel Demetriescu, Ștefan C. Michăilescu, D.A. Laurian ș.a. Totodată, a editat operele unor scriitori clasici, îngrijind astfel primul volum din ediția critică Opere de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
București patriarhal și pitoresc), volumul De la Alecsandrescu la Eminescu (1966) vine să-l continue pe cel de debut. De data aceasta obiectul cercetării îl fac rădăcinile luministe ale pașoptismului literar, viața și opera lui Alexandrescu și Bolliac, ecourile pașoptiste și postpașoptiste la Eminescu, literatura muntelui, traducerile și traducătorii din prima jumătate a secolului - un studiu de sociologie literară cu metode la zi - ș.a. Tot ce a scris C. până în 1972 pregătește într-un fel sau altul impunătoarea sinteză Originile romantismului românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
la noi romantismul „se insinuează”, „nu se impune”) și al esteticii romantice. Un „post-scriptum după 20 de ani”, publicat în „Revista de istorie și teorie literară” în 1992, precizează unele chestiuni de terminologie și periodizare și se ocupă de „grupările” postpașoptiste ale exilaților, preeminescienilor și „nestatutarilor”, precum și de depășirea romantismului prin Eminescu. Sinteza din 1972 e continuată printr-o altă carte de referință, Oamenii începutului de drum (1974), axată pe intervalul 1840-1860. Arhitectura din Originile... e suplinită de studiile primei secțiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
obținerii, și cu silnicie, a audienței” -, ci dislocarea, posibilă doar prin comparație exagerată, a prestigiosului și strivitorului model cultural maiorescian: eforturile Junimii de a „organiza” și „înfrumuseța”, scrie P., ieșite din dezgustul față de „verbozitatea metisă” și „mahalagismul cultural” ale epocii postpașoptiste au condus, odată cu tendința de supraevaluare a „caligrafiei stilistice”, la „sacrificarea autenticului, a pateticului, a străfundurilor psihologice”, ajungând să se osifice apoi în criterii axiologice dogmatice, atotprezente atât în sistemul educațional, cât și în critica și estetica interbelice. Studiul Limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Alecsandrescu. Preocupată de opera lui A. I. Odobescu și pasionată a mărturiilor despre viața acestui autor, publică acte și un „testament moral” al scriitorului, precum și un proiect de editare a vastei lui corespondențe. Axată, ca istoric literar, pe perioada pașoptistă și postpașoptistă (inclusiv pe cercetarea influenței franceze), colaborează cu Paul Cornea și cu Roxana Sorescu la editarea unor manuscrise literare din epocă. Cercetătoarea de arhive savurează parfumul timpurilor revolute și, bunăoară, evocă participativ, după Ion Ghica, Bucureștii vremii lui Caragea vodă. Altminteri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288824_a_290153]
-
puține la număr în comparație cu cele dedicate religiei sau politicii, au o consistență fragilă, reușitele artistice fiind secvențiale și ocazionale. Textele de proză scurtă din volumul În cumpănă (1919) respiră aerul secolului anterior, autorul aplicând o formulă narativă apropiată de cea postpașoptistă. Personajele nu sunt suficient de bine individualizate, construcția nuvelelor și a povestirilor suferă de schematism, ideile nu au anvergura așteptată, ba chiar propensiunea tezistă induce, uneori, un umor involuntar. În povestirea Bani calpi, bunăoară, un octogenar, creștin, pe nume Maximian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290162_a_291491]
-
cu o pluralitate de nuanțe”, începând de la Gh. Asachi și Barbu Paris Mumuleanu, constatând că în perioada pașoptistă, când trăsăturile naționale modelează atitudinea estetică, acesta se conturează ca un romantism civic, pentru a deveni apoi „genul proxim al poeziei românești postpașoptiste” prin autori care au vibrat la tipul de sensibilitate ilustrat de Byron, dar și la poza și deprimarea lui elegiacă. Este reliefat faptul că prin „coincidența idealului la model și adepți”, dar și datorită afinităților elective ale unor scriitori români
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
din perspectiva kitsch-ului ca fenomen cultural și ontologic definitoriu pentru „locuitorii Planetei Moft”. Este vorba despre crearea unui univers de hârtie, gol de substanță, a unei lumi alienate, închise, aflate sub fascinația și dominația presei. Fenomenul mass-media pașoptist și postpașoptist este studiat ca factor declanșator al unei existențe falsificate, de care însuși omul și gazetarul Caragiale a încercat să se salveze prin opera sa „literară”, molipsită și ea de ticurile și de clișeele limbajului publicistic. Rică Venturiano c’est moi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286357_a_287686]