1,360 matches
-
ca nefericita întâmplare din vila familiei Iovan - unde stăpânul casei a împușcat mortal un hoț - să fi devenit prilej de bârfă cu aspect monden-mahalagist, și nu de serioasă dezbatere pe o temă dramatică. Dacă obiectul dreptului modern îl formează, după cum postulează una din marile figuri ale lumii juridice, ,bunurile și persoanele", atunci împușcătura din vila din Primăverii e un perfect caz de analiză ,clinică". Descrise sumar, lucrurile arată în felul următor: un hoț pătrunde, la ora trei noaptea, într-o casă
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
cu tot. (Mulți o numesc Revoluție, i se poate spune și așa). Dacă, prin urmare, imaginea suferă de efemeritate, de precaritate adesea, iar regizorul trebuie să schimbe frecvent concepția spectacolului, nu mai puțin timpii unei imagini diferă, după intensitatea duratei, postulată de Bergson. Un sfert de veac a rezistat imaginea lui Ceaușescu, de-a lungul căruia nu doar el a albit, patru decenii și mai bine a durat comunismul, cu puseuri de extremă intensitate și perioade de adormire, ca bilanț a
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
lui Cuza-Vodă". Sentimentele și resentimentele politice nu au ce căuta în publicațiile academice, iar precedentul grav cu introducerea la volumele de cuvântări ale Regelui Carol I demonstra că Dimitrie Sturdza înțelegea să facă din istorie câmp de acțiune politică. Maiorescu, postulând autonomia absolută a domeniului cultural, nu putea accepta o asemenea atitudine. Răspunsul ministrului Cultelor la interpelarea lui Maiorescu pomenește doar dreptul lui Dimitrie Sturdza de a avea propriile sale păreri în domeniul istoriei contemporane. În replică Maiorescu îi atrage atenția
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]
-
de creație, studii despre sonoritate și limbă, limbă și corp, limbă și număr, proverbe și expresii. Limba nu reprezintă pentru el doar o simplă unealtă în mâna autorului, ci începutul a tot ceea ce înseamnă gândire și scriere. Deja din 1929 postula necesitatea unei "doctrine a sunetului" în sensul neștiințific al teoriei culorilor concepută de Goethe. Această insuficiență trebuia să fie satisfăcută de Lauda vocalelor. Un impuls esențial în acest sens l-a reprezentat simbolismul francez cu speculațiile sinestezice despre sunet și
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
al lui Canetti sau teatrul epic la Brecht. Literatură pentru rostit și ascultat Unul dintre fenomenele surprinzătoare ale culturii literare din ultimele decenii în țările de vest, industrializate, este revenirea unei literaturi pentru rostit și ascultat. Mulți diagnosticieni ai timpului postulaseră victoria mijloacelor vizuale în domeniul public, teoreticienii literari constataseră moartea literaturii transmise oral încă de la începutul secolului 20. În prezent, discursul literar bine compus, ba chiar de-compus, trece printr-o fază de înflorire renascentistă. La radio, prezentările susținute de
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
este echivalent cu "a fi cel slab" sau "cel care își permite nevroza". Psihanaliza este astfel, încă un argument pentru persistența dihotomiilor gândirii tradiționale ce vor fi deconstruite în poststructuralism, iar sacralitatea funcționează ca un soi de background al lor, postulând că "ceea ce este da, da; ceea ce este nu, nu"; prag de inhibiție și motor de refulare. Dihotomiile reconstruite de Kristeva vin ca manifestări de gândire dualistă tare. Sacrul este deopotrivă relație dată și convenție. Sfințenia este, așadar, produs istoric și
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
peste tot și mereu aceeași, un partid considerat - și dorit - omogen. Ignorăm de regulă nuanțele, fazele, modificările, situațiile distincte, cel mai des ignorăm însă chipul propriu al participantului la evenimente, la urma urmei altul în cazul fiecărui "actor" de pe scenă. Postulăm, parcă, un scenariu prestabilit, cu roluri până la capăt prescrise, în care nu ne rămâne decât să rostim replici gata confecționate de către un autor invizibil, sub bagheta unui regizor atotputernic. Mereu reactualizăm blestemul "omului sub vremi", care tocește atât responsabilitatea omului
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
să discut despre deconstrucția categoriei tradiționale de zmeu, ori despre postmodernista pastișă. O să spun doar că îmi pare rău că a trebuit să mă opresc din recitirea cărții pentru a scrie acest articol. Dacă un anumit grup de scriitori sud-americani postula necesitatea de a reabilita narativul pur, Cărtărescu o face și el, dar există o nuanță care îl departajează și de aceștia, și de alți scriitori de "basme moderne" (Tolkien și Peter Beagle). La ei povestea se articulează dintr-o anumită
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
și este entuziasmat de pictura lui Pătrașcu, iar acest fapt îi definește foarte exact personalitatea și orizontul (estetic) de așteptare. Dezavuînd descendența grigoresciană mecanică, dar protejînd și principiile ,,seriozității clasice", - așa cum le numește el însuși -, adică respingînd insurgențele și esteticile postulate prin teorii, el se oprește hotărît la ceea ce va numi mai tîrziu ,,pictura mare", adică la acea pictură care valorifică tradiția fără a i se supune însă necondiționat. Toți artiștii pe care îi admiră acum sînt continuatori, dar niște continuatori
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
nu are parte de prea multe revelații hermeneutice. Capitolul al doilea atrage atenția în mod deosebit prin aroganța titlului: Natura povestitorului. Lecturi inadecvate. Așadar, avem de-a face cu un capitol de metacritică. Problema apare în momentul în care autorul postulează propriul demers exegetic ca fiind cel adecvat prin comparație cu precedentele păreri critice, considerate în cel mai bun caz inadecvate, în cel mai rău caz, curate aberații. Autorul pare să fi ars etapele teoriei culturale sărind direct de la Blaga în
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
dorit de dl Baumgarten. Cele două acțiuni nu sunt consecutive, ci concomitente, ele se sprijină reciproc. Dl Baumgarten se teme că soluția propusă de dl Ceaușescu "în loc să ne elibereze de conștiința colectivă a marginalității, mai degrabă ne subliniază acest statut, postulând faptul că autenticul este a priori în altă parte și că singura sursă de legitimare este extrinsecă propriei noastre vieți academice". Numai că realitatea este alta. Intrând în jocul internațional al competiției culturale, la postura noastră inițială de jucători se
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
elegiacul ori melancolicul, când burlescul sau anecdoticul, subliniază voluptatea autorului de a dezvolta o lume sonoră cu mijloace similare celor de la sfârșit de secol 19, când tocmai încolțeau atitudinile de mefiență și chiar de contrarietate în fața valorilor artistice consacrate. Murail postulează că agresivitatea materialului și complexitatea formei nu sunt suficiente pentru zămislirea operei muzicale. Este nevoie ca ele să fie judicios instrumentate, așa cum sunt orchestrate componentele unui orologiu, a cărui impecabilă funcționare depinde de finețea și precizia din execuția subansamblurilor. în
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
mare și cetății Dîrstorului stăpânitor”, se referea la „Cetatea Durostorului”, adică ceea ce câteva secole mai înainte s-a numit „Vicina”, măreția Bizanțului în acest colț de lume. Așa a ajuns, având la bază probe arheologice incontestabile, să creadă și să postuleze ideea cum că aici ar fi existat o formațiune prestatatală românească, condusă de Terten, fiul lui Dobrotici. Iar cea mai solidă probă o constituie miile de monezi bizantine din bronz, având drept efigie pe însuși Terten... Dar să-l lăsăm
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
Ar putea fi momentul să spunem „la revedere” teoriei Big Bangului. O echipă de cosmologi speculează că Universul s-a format din resturile ejectate atunci când o stea 4-dimensională s-a prăbușit într-o gaură neagră. Acest nou scenariu postulat de cercetători ar explica de ce cosmosul pare să fie atât de uniform în toate direcțiile. Modelul standard Big Bang afirmă că Universul a explodat dintr-un punct infinit de dens, cunoscut sub numele de singularitate. Totuși, nimeni nu știe ce
O nouă teorie extraordinară despre cum a apărut Universul [Corola-blog/BlogPost/94325_a_95617]
-
cine vrea și nu urmărim nici cultivarea unei conștiințe ateiste, secularizate. Imposibilitatea existenței unui Stat theocratic nu poate justifica extinderea hegemoniei unuia ce l-a alungat pe Dumnezeu și Biserica Sa, la periferia societății. Departe de noi gândul de a postula imaginea intervenționistă a unei Biserici ce stă, în mod autoritar, deasupra Statului chemându-l la raport și ordine, noi optăm pentru o viziune mult mai optimistă care vizează o “sinergie” a destinului uman cu Dumnezeu. Biserica nu poate sta fără
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
Iliescu. Format la școala bolșevică, în ciuda faptului că între confrații săi a fost și este un luminat, el nu s-a ridicat nici-o clipă la rangul de om de stat. Dacă s-ar fi situat la nivelul pe care-l postulau timpurile de răscruce istorică pe care le trăim, apoi România ar fi fost de mult un membru respectat al Uniunii Europene. Din nefericire Ion Iliescu a făcut tot ceea ce i-a stat în putere pentru a salva cât mai mult
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
paradigme estetice asociate aparent indestructibil cu o anume tehnică și un anume material. Lucrările sculptorilor care au lucrat la Bistra Mureșului profită tocmai de această libertate recâștigată, tipic postmodernă, față de modele și determinări de orice natură. Sculptorii începutului de secol postulau existența unui sens al materiei care se cere descifrat și urmat, chiar dacă în practica artistică se întâmpla ca principiile estetice să mai fie și uitate, dacă nu de-a dreptul contrazise. Pentru cei de azi, liberi de prejudecăți, colaborarea cu
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
E. Lovinescu, veritabilă întrupare ,a intransigenței și a onestității față de sine și față de operă". însă nu trebuie să cădem, ne avertizează dl. Lefter, într-un gen de ,admirație muzeală" față de marii critici de ieri, într-o genuflexiune continuă ce ar postula conceptul aberant al unei ,actualități" ne varietur. Autoritatea lor, atunci cînd se manifestă la acest mod înghețat, anistoric, riscă a fi exclusiv formală: Ce au spus ei cîndva continuă să fie luat drept literă de lege, judecată definitivă, atotvalabilă, deși
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
E. Lovinescu, veritabilă întrupare "a intransigenței și a onestității față de sine și față de operă". însă nu trebuie să cădem, ne avertizează dl. Lefter, într-un gen de "admirație muzeală" față de marii critici de ieri, într-o genuflexiune continuă ce ar postula conceptul aberant al unei "actualități" ne varietur. Autoritatea lor, atunci cînd se manifestă la acest mod înghețat, anistoric, riscă a fi exclusiv formală: "Ce au spus ei cîndva continuă să fie luat drept literă de lege, judecată definitivă, atotvalabilă, deși
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
Rodica Bin Lasă în urma ta cîteva enigme; altminteri vei muri de tot - își avertiza Elias Canetti în 1982 contemporanii. Viața și scrierile lui nu ridică neapărat enigme insolubile în calea biografilor și a cititorilor, cît postulează prin ele însele refuzul, energic și sublimat în literatură, de a ceda forței destructive a neantului și a morții. ,Canetti împlinește 100 de ani" ar fi deviza ideală și conformă spiritului acestui autor , sub care în Germania, Austria și Elveția
Enigma Canetti by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11466_a_12791]
-
stripteuză cu ambiții de avocat și o pleiadă de prostituate-luptătoare, care împușcă și atacă îmbrăcate în lenjerie intimă. Da, voila un alt film în care muierile sunt doar motoare narative, iar bărbații sunt machos. De altfel, virtuțile pe care le postulează pelicula sunt forța brută și rezistența la durere, materializată în capacitatea de a nu țipa. Dacă nu v-ați prins până acum, s-o spun pe șleau: Orașul păcatului este un film noir, în toată splendoarea acestui gen. Adică îi
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
sub semnătura lui Nicolaus Sombart, proaspăt octogenar. Autorul cărții spulberă din prima clipă iluzia că am avea de-a face cu un rigid tratat de sociologie a istoriei, a politicii sau a mișcărilor de emancipare a femeii, devreme ce subtitlul postulează un crez căruia Nicolaus Sombart i-a rămas fidel de-a lungul întregii sale cariere sociologice, literare dar și al vieții de zi cu zi: “Aufklarung ist immer erotisch” ( Inițierea este întotdeauna erotică) - formulă în care se încrucișează atît accepțiunile
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
și postmodernism, practic, pînă în zilele noastre. Astfel, discutînd, în volumul I, Romantismul recuperat, specia literară a poemului, considerat "expresia emblematică" a romantismului, autoarea consemnează toate etapele de dezvoltare ale acestei specii literare, cu rădăcinile ei în două modele poematice postulate de eposul homeric și Biblia (precum, parțial, și de Coranul, Caballa, Talmudul), în opera lui Dante, Milton, Blake, Chateaubriand, Hölderlin și se dedică analizei substanțiale a poemelor lui Byron, Shelley, Vigny, Hugo, Mickiewicz, Pușkin și Lermontov. Un loc aparte îl
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
aceea, ascultătorul s-a trezit într o situație de neînțelegere cronică a substanței transmisului, atât în privința mijloacelor, a configurațiilor, cât mai ales, în privința conotației operei fonice. Distingem autori care au schimbat maniera de creație o dată la 5-10 ani. Alții au postulat că fiecare lucrare trebuie să propună o schimbare fundamentală de „macaz”. De aceea au inventat fel de fel de sisteme de notare și de legende, care să permită lectura și interpretarea unor texte și intenții inedite. Teoretic în artă, nu
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
lui Tudor Vianu. Într-acestea, necesitatea sistemului în estetică decurge, afirmă Vianu, din natura specifică a acestei discipline și anume din faptul, că în vreme ce alte științe își dobîndesc obiectul, ca totalitate, abia la sfîrșitul cercetării, estetica începe prin a-l postula. „Ceea ce este estetic, valoarea estetică și opera de artă în care ea se întrupează sînt obiecte pe care cercetătorul le postulează de la începutul lucrării sale”. Aspectele speciale pe care esteticianul le descoperă în cursul investigațiilor sale nu fac decît să
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]