352 matches
-
secolul 19. Iar cel de personal branding a împlinit, cred, o decadă. Nu știu dacă mai este cool să devii un brand, ci poate să reușești să fii recognoscibil și valoros fără să faci eforturi disperate. Chiar și o recunoaștere postuma a valorii personale este preferabila unei autopromovari desantate. Anonimatul poate fi nobil, dar știu...din păcate nu ține de foame. Îmi displace vehemență cu care se discuta astăzi despre branduri personale, consider atitudinea ușor kitsch. Referindu-ma strict la lumea
Cui i-e frica de branding? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82977_a_84302]
-
prin urmare, de la ceea ce s-a numit nebunia lor. Fără îndoială, poetul german care se aseamănă în primul rând cu Eminescu este Hölderlin. Este cel puțin pentru români, o comparație mulțumitoare - o comparație elocventă mai ales atunci când luăm în considerare postumele lui Eminescu. Este un ecran mult mai mare - un ecran pe care se poate proiecta gândirea, creația și sensibilitatea eminesciană. Sensibilitatea ,,secretă". Dacă poetica profunzimilor pe care o naște nebunia își poate găsi un larg câmp de referință, aceasta este
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
la Mișcarea literară a lui Liviu Rebreanu și, editorial, în 1929, cu Romanul lui Mirel. A colaborat la Sburătorul (frecventînd regulat cenaclul), Viața literară, Rampa, Vremea, Azi, România literară. Două dintre cărți (nuvelele intitulate Halucinații și romanul Jocurile Daniei) sînt postume. E mare iubitor de muzică (și cînta bine la pian). A avut mai multe legături (toate reflectate în romane), una singură oficializată, cu Maria Dumitrescu (Ioana din romanul titular), fiind prieten, și apoi, din pricini sentimentale, dușman cu O. Șuluțiu
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
proteic ca Arghezi, ci monocord, Bacovia a fost văzut uneori ca simbolist, alteori ca antisimbolist, la început ca eminescian, iar după moarte ca postmodern. La fel, Eminescu: citit fie prin prisma antumelor, "disciplinate" de influența lui Maiorescu, fie prin prisma postumelor, mai dense liric, dar mai neglijente formal. Dar dacă Bacovia e, în același timp ori în "evoluția" operei sale, cîte ceva din toate? Și dacă Eminescu e multiplu? Modernismul este acela care a pariat pe însușirea dominantă, refuzînd ideea că
Conul și piramida by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14129_a_15454]
-
anecdotica) rămîne printre cele mai clare și mai convingătoare dintre cîte s-au scris la noi. Vladimir Streinu a făcut, ca și Pompiliu Constantinescu, Cioculescu, Călinescu, Perpessicius, atît cronică literară (adunată în cele cinci volume ale Paginilor..., din care trei postume), cît și istorie literară (Clasicii noștri este cartea lui capitală, dar micile studii despre Creangă și Hogaș nu sînt deloc de disprețuit). În cronică, n-a avut nici răbdarea lui Perpessicius, nici obiectivitatea lui Pompiliu Constantinescu. A scris relativ mult
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
științifică a expunerii de ansamblu a ediției actuale, este referirea constantă la ediția din 1923-1926, nuvelele pregătite pentru tipar chiar de autor, și apărută la Cartea Românească, la ultimele două volume apărute cu întârziere, în 1926-1927 și apoi volumul de Postume, din 1928. Și, cu atât mai mult, la proiectul lui Slavici, în 22 de volume. Motivările, bine argumentate, însoțesc fiecare luare de hotărâre, în ansamblu și pe părți. Capitalul informativ crește iar transparența folosirii sale servește oricărei discuții. Ediția de
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
Șt. C.: Important este modul cum se naște ideea; restul devine o chestiune de efort. Apariția ideii constituie, pentru mine, un fenomen inexplicabil, cel mai adesea îndatorat hazardului. Bunăoară recitirea poeziilor lui Eminescu în ediția Murărașu, care nu mai separă postumele de antume, mi-a revelat pe neașteptate recurența cîtorva termeni, prezenți în cvasitotalitatea textelor. Și cred că nu ajunsesem cu lectura departe cînd acest adevăr mi s-a impus cu stringență, oferind busola viitorului studiu. în cazul lui Pygmanolion, ideea
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
importante, beneficiază de interpretări înnoitoare de-o importanță determinată de obiectul lor. Oare Eminescu cel văzut de Maiorescu sau Iorga n-a "evoluat" radical în viziunile unor G. Călinescu sau I. Negoițescu care i-au anexat revelația continentului mirobolant al postumelor? Oare Creangă, povestitorul mucalit, circumscris toposului "poporan", nu apare cu totul altul în interpretările, începînd cu cea călinesciană, în care i se dibuie un substrat erudit sui generis? Spre a nu mai vorbi de Caragiale, ale cărui avataruri critice i-
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
ilusiuni nobile, sublime, sacre, care ca la Avram Iancu nu s-au realizat precum doream noi”10. În această vreme colindând pădurile Tîmpei, murmurând frânturi din poeziile sale, poetul ne apare apropiat de imaginea făurită de Eminescu cu câteva din postumele sale. Manifestările din ultima fază a bolii au cutremurătoare asemănări cu ale poetului ce l-a slăvit în Epigonii și a fost obsedat de imaginea bardului transilvan: își aruncă manuscrisele în foc, socotește ceasuri în șir, combinând cifre pe hârtie
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
decît mici fragmente, exerciții, piese de atelier și, într-un fel, prepararea marii opere. Nu-i de mirare că așa stau lucrurile, pentru că Eminescu și-a lăsat, cred, cea mai interesantă parte a operei nepublicată, așa-zisele postume. De fapt, postumele sînt în realitate, de multe ori, superioare antumelor, tocmai pentru că autorul lor le considera un fel de exercițiu, un fel de preparare, un fel de eboșă pentru viitoarea mare operă. în aceste condiții, ideea de fragment și de nedesăvîrșire atinge
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
receptării scriitorului. Cea mai însemnată cantitativ și calitativ este opera poetică. Adunate astfel, volumele Versuri (1968), Fragmente din regiunea de odinioară (1970), Va fi liniște, va fi seară (1979), Guillaume poetul și administratorul (1983), împreună cu poemele din periodice (autume și postume) și cu ineditele ilustrează o linie poetică în continuă mișcare perfecționistă, al cărei punct maxim îl reprezintă Guillaume poetul și administratorul. Suprarealist numai prin imagistică, nu și prin atitudine sau viziune, ermetic doar prin elipsă, nu și prin coduri, Virgil
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
preexistente. Viața, ca proces antientropic, dezorganizează din mers tot ce-ar părea că vrea să se adune, să dureze sub forma unei structuri neschimbătoare. Corpul încremenește într-un mulaj doar după ce viața l-a părăsit, așa că orice ordine este una postumă. De aici, ca artificiu prozastic purtat în epocă, ideea "dublului calendar", a exfolierii timpului, a torsiunii lui în așa fel încît evenimentele de seamă să se împletească printre celelalte, ordinare, într-un fel de colonadă stilistică lipsită de structură de
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
în viață și în culmea gloriei), în nr. 207/1984 (cînd era pe moarte) și în nr. 325/1994, la un deceniu de la dispariția sa. Dosarele nu se repetă, ci se completează cu noi interpretări datorate unor specialiști, opinii despre postumele apărute între timp, despre bibliografia critică mereu sporită. Ancheta cu titlul Enigmaticul domn Schulz e prilejuită de reeditarea la Ed. Denoel a operelor complete ale lui Bruno Schulz și de expozițiile pariziene cu grafica lui. Despre miticul scriitor și desenator
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
de Petru Creția îl formulează, postmodern, în prefața volumului de acum, Mircea Cărtărescu, atunci cînd compune imaginea unui Eminescu în mod esențial fragmentar în creație „[...] modernitatea lui Eminescu constă tocmai în iregularul, fragmentarul, abstrusul, haoticul actului creator, acel «neptunic» al postumelor despre care vorbea Ion Negoițescu în (falsă) opoziție cu «uranicul» ediției Maiorescu.“ A reprezenta construcția sau a construi reprezentarea unui text rămas în stadiul de potențialitate? Ar trebui, cred, remarcată în primul rînd imprecizia denumirii și a descrierii procedeului propus
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
LUMINA DE LA RĂSĂRIT. Dar chestiunea luminii din odaie nu este doar a lui Eminescu. S-o urmărim, tot În opera poetului, Înconjurând, Însă, un chip feminin intr-o odaie a unei case cu cerdac. Desigur, ne referim la Sonetul cerdacului, postumă eminesciană descifrată și editată prima dată de Nerva Hodoș În 1902.Fiind un text ce trimite către misterul relației dintre poet și Veronica Micle, merită să-l recitim. Iată-l, În editarea lui Perpessicius: Stau În cerdacul tău...Noaptea-i
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
răgazul să-l regîndească. Prin urmare, să așteptăm cu interes dezbaterile pe marginea acestei ediții a antumelor, unde studiul comparativ filologic este susținut de principalele dumneavoastră cercetări în domeniu reunite ca într-o antologie. Dar ce se va întîmpla cu postumele, ce perspective sunt pentru refacerea din temelii a întregii ediții Perpessicius? Postumele eminesciene, vreo 400 de titluri în total, necesită un tratament filologic asemănător - și nici măcar nu s-a început treaba. Nu vi se pare că ar trebui, totuși, înființat
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
marginea acestei ediții a antumelor, unde studiul comparativ filologic este susținut de principalele dumneavoastră cercetări în domeniu reunite ca într-o antologie. Dar ce se va întîmpla cu postumele, ce perspective sunt pentru refacerea din temelii a întregii ediții Perpessicius? Postumele eminesciene, vreo 400 de titluri în total, necesită un tratament filologic asemănător - și nici măcar nu s-a început treaba. Nu vi se pare că ar trebui, totuși, înființat un Institut Eminescu pentru validarea generală a operei poetului? Din păcate, am
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
lucrul este valabil și în privința operei antume, deși în mult mai mică măsură. Noi am oferit numai două exemple". Prima greșeală este de informație: din cele două exemple oferite numai Colind... aparține operei antume, Sonetul(84) aparține din păcate celei postume. A doua greșeală, de logică: nu am generalizat "zorit", dovadă că George Corbu îmbogățește exemplele mele cu încă două manuscrise dispărute, cele aflate în posesia sa. Aș fi generalizat "zorit", deci fals, dacă generalizarea ar fi fost infirmată, nu confirmată
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
unei compuneri pur și simplu penibile.” Și lista se mai poate prelungi. Multe articole din această cuprinzătoare ediție, alcătuită de George Muntean, sunt reproduse din cele cinci volume de Pagini de critică literară, primele două apărute în timpul vieții autorului, celelalte postume, sub îngrijirea aceluiași devotat editor. Au fost incluse în sumar și recenzii sau mici articole ocazionale, adunate din presă. Aș fi simțit nevoia să fie menționată la fiecare data apariției, pentru că în felul acesta, ne vine mai greu să fixăm
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
vis, copilărire ironică și creatoare a cuvintelor) pot la fel de bine să fie aplicate și altor texte, precum Alice în țara minunilor și continuarea Prin oglindă, sau mai vechiul Tristram Shandy, ca să luăm doar câteva exemple din literatura britanică. Sinucidere literară Postumele lui Jean-Lorin Sterian sunt o carte paradoxală, și nu pentru că autorul sare, metaforic vorbind, peste propriile antume, ci pentru că pretinde, la modul teribilist, să comită prin aceasta un act de „sinucidere literară." Or, îți trebuie, înainte de toate, o reputație literară
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
și cinic, din care răzbate mai degrabă spiritul de frondă decât deziluzia tăcută, lipsită de spectaculos, a autenticului sinucigaș, fie el și unul literar. n Radu Lupan, Proust / Joyce: anticipări, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2002, 177 pag. Jean-Lorin Sterian, Postume, Editura Almatea, București, 2002, 164 pag.
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
selecții posibile: autodafeul (fapt petrecut între 1960-1964; n-am putut detecta cu precizie data)". La prima vedere, pare că scriitorul a făcut doar o epurare critică și estetică a textelor sale. Dar, în continuare, Constandina Brezu - autoarea unui fișier al postumelor lui Vinea - sugerează mai mult decît putea spune direct la acea dată: "Ce temeri l-au împins să facă acest act?" și apoi: "...se poate pune întrebarea: oare numai întîmplarea face ca și acest roman (n.n.: Venin de mai) să
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
nu care cumva să dea naștere la poncife sau sugestii netrebuitoare. El, profesorul doctor, Nicolae Cârlan, a lăsat la latitudinea specialistului să-și facă singur o părere. Doar el i-a prezentat variantele poemelor, atât din antume cât și din postume. 13. Complexitatea scrisului labișian (în l. franceză La biche - căprioară) s-a formulat mai întotdeauna în poezii lirice, doine, balade, traduceri, poeme pentru copii, proză, publicistică, eseistică, teatru, folcloristică. 14. Pentru intenția nobilă și realizarea tenace pe care scriitorul și
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
Ed. Curtea Veche, 190 000 lei); Nina Berberova - Astașev la Paris (Ed. Univers, 99 000 lei); Francis Fukuyama - Viitorul nostru postuman (Ed. Humanitas, 280 000 lei); Thomas Heywood -Femeia omorâtă cu blândețe (Ed. Institutul European, 145 000 lei); Jean-Lorin Sterian - Postume (Ed. Amaltea, 125 000 lei); Ion Ianoși - Sankt Petersburg. Romanul și romanele unui oraș (Ed. Institutului Cultural Român, 174 400 lei); Jane Austen - Mândrie și prejudecată (Ed. Leda, 175 000 lei); Laurențiu Vlad - Pe urmele „Belgiei Orientului” (Ed. Nemira, 195
Agenda2004-27-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282617_a_283946]
-
abjurările și virările lui tactice, despre bufonadele sale pretins subversive, este punct cu punct adevărat. Dar s-a mai spus. Și nu o dată, ci de zeci de ori. Aceasta poate conduce la impresia de urmărire abuzivă și chiar de persecutare postuma a lui G. Călinescu. Bineînțeles, ce a fost reprobabil în acțiunea lui Călinescu nu poate fi ocolit, când este să-i definim rolul jucat în epoca postbelică, dar dacă numai reprobabilul ne preocupă, acest rol nu poate să ne apară
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]