109 matches
-
excremente care i-ar fi lăsat visători pe Șeicaru și compania, marii precursori în materie. Tot în Apostrof-ul de pe aprilie, dl Ion Vartic demontează, cu maliție, o legendă pusă în circulație, cu încîntătoarea lui naivitate, de Mircea Zaciu pe seama postumității lui Mircea Eliade și pe care JURNALUL LITERAR, prin Aristarc-Florescu, o retratează cu tot seriosul și ridicolul de rigoare. * În "periodicul de atitudine culturală" CARTEA (nr. 1) de la Bacău, semnalăm un interviu amplu cu poetul Ion Tudor Iovian (la cincizeci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
Au trecut deja 12 ani de la stingerea poetului "Stelelor fixe", printre primii chemați la Tatăl ceresc, din generația lui. Abia depășise pragul celor 50 de ani. În ciuda vremurilor ce-au urmat, gestionate de ghilotina uitării, Gheorge Pituț a avut o postumitate demnă de poezia sa, grație strădaniei iubitei și tovarășei de viață, Valentina Pituț, literat și editor stimabil, dovadă și această carte de sonete Când îngerii adorm pe crengi ( Ed. Decebal, 2003, 152 p.). Este vorba de o culegere de sonete
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
Ion Simuț Petre Pandrea este unul din cazurile cu cea mai spectaculoasă posteritate. Nu e comparabil ca amploare a operei de sertar și virulență anticomunistă decât cu postumitatea lui I. D. Sârbu. Fondul documentar Petre Pandrea, recuperat într-un mod miraculos din „biblioteca” de manuscrise arestate a Securității, pare o arhivă inepuizabilă. Principalul merit al acestei recuperări ține, fără îndoială, de tenacitatea fiicei intelectualului ostracizat, Nadia Marcu-Pandrea, care, cu
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
al Carnetelor maro - titlul jurnalului ținut de poet în anii de crepuscul ai dictaturii. Aceste apariții au fost cu putință grație efortului lui Adrian Alui Gheorghe, prietenul neprețuit, cel care, de aproape 15 ani s-a ocupat de recuperarea în postumitate a manuscriselor celui dispărut prematur, la doar 35 de ani, în septembrie 1990. Este readusă în atenție figura tragică a optzecistului Aurel Dumitrașcu. Mă rezum la a cita din prezentare și din jurnal, fără să comentez în vreun fel, o
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
lui. Confesiunea l-ar expune subiectiv, nerelevant. De aceea, în aceste memorii există doar ca persoană publică, memoria nu e retrospectivă ci defensivă și preventivă, nu lucrează atât pentru contemporani - deși, în primul rând, lor li se adresează - cât pentru postumitate. Teama ca nu cumva vreun reproș să rămână nerespins, iar generațiile ce vin să-i uite contribuția. Memoriile devin, astfel, un memoriu de activitate de un didacticism ticăit. Un "pretext biografic", cum îi scapă la un moment dat: "Eu exist
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
Dacă despre Eminescu, Creangă și Caragiale s-au publicat, în perioada post-decembristă, cărți care au înnoit perspectiva critică, iar anumite secvențe sau detalii ale operei au stârnit un interes mai acut, Slavici nu a beneficiat de o revivificare recentă a postumității. Mai ales în biografia politică a lui Eminescu și Slavici există resursele unui trecut surprinzător și polemic: deși e cunoscut, totuși e mereu interogat și adesea reproșat. Creangă și Caragiale mi se par egali cu ei înșiși în posteritate, pe când
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
cel puțin două volume de critică literară. Deși a scris destul de multă critică de întâmpinare, nu și-a asumat un asemenea rol, pe care - înclin să cred - îl considera prea modest pentru proiectele și ambițiile sale intelectuale. Va veni, în postumitate, rândul adunării în volum a acestui material, cu multe episoade conjuncturale. Îmi amintesc, de pildă, de o cronică literară la primul volum din Incognito al lui Eugen Barbu, încheiată cu un elogiu nemăsurat și total neinspirat. Lui Radu Enescu îi
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
tot un "grefier al stărilor morale", un Istoriograf lucid al Platoneștiului "îndemonit". Judecînd după numărul mare de cărți publicate (toate parabole vătuite autobiografic), teama lui pare să fi fost aceeași: să nu moară "nemărturisit". Dacă I. D. Sîrbu scrie "în postumitate", fiind revelația absolută a prozatorilor cu o autentică și cutremurătoare "operă de sertar", P. Georgescu scrie mult și, așa-zicînd, la lumină, dar își condamnă eroii (alter-ego-uri multiplicate) la o veșnică "stare de criză", la calvaruri emoționale în căutarea unui anume
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
revistei Amfiteatru unde eram eu slujbaș. Și cred că eram și eu entuziasmat îndeobște de latura neconformistă a acestei energii, ușor dezabuzată, ce te îmboldea să dai cu tifla în manieră ,post". Încă nu venise vremea afirmării depline pentru această postumitate Ťŕ la roumaineť. Deci generațiile și promoțiile, atît de de abuziv confiscate mai apoi de taxinomia criticilor, puteau citi laolaltă și amestecat cele dintîi texte ale generației beat care pătrundeau tardiv în România, odată cu primele texte, și ele tîrziu ajunse
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
Mihail Sebastian la Templul Coral?" Aproape că nu există dezbatere despre dubla identitate evreu-român, despre Holocaust și Gulag în România, pentru ca numele lui Sebastian să nu fie pomenit. Deși însuși autorul nu s-a gândit, probabil, la o asemenea furtunoasă postumitate, experiența sa de viață, scrisul său s-au bucurat de o atenție specială. Chiar și condițiile morții, într-un accident (probabil), au fost puse sub semnul îndoielilor, al unor aluzii la asasinat. De ce a devenit ,un contencios inflamabil" acest ,caz
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
și pe punți de iască? Nu! Insul meu se cere însutit. Dați-i răgazul să renască." Acest început de mileniu e o "răscruce" în receptarea operei argheziene, simt că se pregătește un nou început, unul fecund. Starea de oboseală a postumității, impresia că opera zace "desfăcută" în părțile componente, ca în fața unei expertize ce așteaptă un verdict - aceste situații de impas pot fi învinse.
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
să se impună în ochii noștri ca al patrulea poet al Cercului Literar”, ci îi și precizează statutul de cerchist într-o formulare de asemenea memorabilă: „Aș îndrăzni să spun că destinul său ține de un fel de paradox al postumității: un poet mort este recuperat și atașat unei mișcări literare care murise înaintea lui.” Dar poate cea mai dramatică evocare este cea a lui I. Negoițescu, copilul teribil al Cercului. Relațiile dintre cei doi au fost fluctuante și au sfârșit
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
joace. Avea ceva de spus și o spunea de-a dreptul. Poezia ei n-are ascunzișuri. Dar nici luminișuri. E un soi de elegie permanentă. O elegie este și această pagină de revistă pe care i-o închinăm. Prima din postumitate. Luați prin suprindere, nu am putut mai mult. Își vor intra în rol și critica, și istoria literară. Mariana Marin este o poetă extraordinară. Eugen Negrici Despre puțini poeți români contemporani se poate spune că au avut ceea ce Mariana Marin
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
la egalitate, dreptate și libertate, au fost de obicei distorsionate, pînă la a deveni contrariul lor, uneori în modul cel mai periculos cu putință. Cazul rousseauismului ori al tolstoianismului este, în această privință, instructiv. Distorsiunea n-a survenit doar în postumitate, prin contribuția emulilor; adesea sîmburele de răstălmăcire se găsește în chiar gîndirea originară, la Brecht sau la Sartre. O carte profund pesimista și care dă de gîndit.
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17689_a_19014]
-
povestiri ale lui Serghei Dovlatov. Așa arată o fișă... literară a fostului gazetar din Estonia sovietică, ajuns direct la New York, ca să se realizeze și ca scriitor. Comentariile americane elogioase (atâtea câte s-au înregistrat!) despre literatura lui sunt auzite în postumitate de către urmașii săi (nevastă, 2 copii), dar și în întreaga Rusie. Numai că înainte de a trece Styxul, Serghei Dovlatov, cel înțelept, se mărturisea tânguitor: „Copiii mei vorbesc rusa fără nici-un chef. Eu, fără niciun chef, engleza”. Fără speculații... critice, notez
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
Veselia generală, 1992 - impresionează și azi prin originalitatea umorului și prin plasticitatea riguroasă a fiecărei fraze.) Talentul literar îl face să aibă dreptate chiar și atunci când - din punct de vedere istoric său politic - nu are. În viziunea sa, de pildă, postumitatea lui Lenin se transformă într-o comedie funambulesca, imaginata parcă de Bulgakov. Iată câteva secvențe din această comedie: "Timp de șaptezeci de ani, milioane de oameni au fost obligați să studieze genială opera leninista. Noroc că mulți dintre ei n-
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
Cronicar Despre debutanți. Numai de bine Sub acest titlu cu sugestie de postumitate își așează dl Al. Cistelecan editorialul din VATRA nr. 4-5 din 2001 consacrat ultimilor debutanți literari din mileniul II și celor dintîi din mileniul III. Dl Cistelecan suferă de un pesimism îndreptățit. D-sa observă că niciodată în trecut nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15943_a_17268]
-
fiindcă nici un marketing din lume nu dă suficiente indicații unui, să zicem, negustor de artă, în privința cutărui pictor obscur și care nu vinde toată viața nimic, în așa fel încît negustorul să fie sigur că va scoate sume enorme în postumitatea artistului. Mă gîndesc la Van Gogh. Cine să fi prevăzut milioanele de dolari la care sînt apreciate astăzi operele lui? În al treilea rînd, fiindcă penuria nu e un mediu bun conducător de cultură: în statele sărace, există mereu alte
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
ca un corectiv nu doar al afirmației, ci și al negației. Ambivalența subversiunii sale. * Exclus pînă și de propriile sale imagini, evacuat din operă, precum un chiriaș ce nu și-a plătit la timp chiria, nu e acesta scriitorul în postumitate? * Pentru ca ideile să reziste, se cuvine ca formularea lor să nu fie etanșă, păstrînd mici deschideri spre haosul împrejmuitor. * Dacă suferința e, hotărît lucru, umilință, boala, o suferință instituționalizată, te poate lesne îndemna la orgoliu. * O decădere care nu se
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
elementele reflecției. * Momentele în care nu gîndești, fiind totuși traversat de gînduri, asemenea norilor ce străbat o porțiune de cer pe care n-o bagi în seamă. * Libertate sistematică, libertate fortuită. * Lașitatea cu aspect de delicatețe a jurnalului destinat exclusiv postumității. E ca și cum ai insulta pe cineva, refuzînd să te bați cu el în duel. * Deschiderea față de poezie reprezintă ea însăși o confesiune, o revărsare revelatoare a ta în spusa celuilalt. * E mai lesnicios să scrii despre cel ce ai putea
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
prin publicația „Contimporanul”, când impune ca un exersat spadasin sau floretist, proza lui Urmuz (grefierul Demetru Dem. Demetrescu - Buzău).Mai încolo și Tudor Arghezi va lupta pentru aceeași cauză. Ion Vinea, poet modern în toată puterea cuvântului, a lăsat în postumitate și două romane bune - „Lunatecii” și „Venin de mai”,. Spre sfârșitul deceniului 40, ca și după aceea „ilustrul jurnalist, teribilul polemist, vedeta avangardei” și-a înclinat scrisul devenind pro hitlerist, pro antonescian, căzând în dizgrația celor de sus, iar „colegii
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
opresoare limbajelor celor care țin discursuri în astfel de împrejurare. a acelor idealuri înseamnă reducționism de toate categoriile. Ori astăzi, în 2010, globalizarea bate la ușă prin Uniunea Europeană și prin finanțele americane - FMI și Banca Mondială. Și atunci, în postumitatea lui Nicolae Iorga, ne-ntrebăm, ca pe vremea lui Cernâșevski, Ce-i de făcut? Istoria noastră, încotro? * Afirmație clară de conștientizare a continuității - nu numai * * a vieții, prin urmași direcți, ci a oricărei activități creatoare. Fie și această selecție parcimonioasă
Permanenta revelaţie a cugetărilor savantului Nicolae Iorga. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_45]
-
parte și Adrian Păunescu - au probat un deosebit spirit gospodăresc (țărănesc, în cel mai înalt, nobil sens al cuvântului), în a-și rândui, încă din timpul vieții, evident, nu doar fiecare etapă a creației, dar și soarta operei lor în postumitate. Asemenea țăranului român adevărat - care, totdeauna, a stat la taină cu Dumnezeu, cu veșnicia -, ei au avut grijă să încrusteze pe răbojul vremii, al trecerii, petrecerii lor prin lume, însemne tainice, fulgurații autorefențiale. Au grijit, inspirat, viața de după viață, calea
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
clar diferența și excelența. Am visat că eram la o adunarea a scriitorilor și nu prea vorbeam cu nimeni. Toți erau foarte preocupați. Cauza? Mi se pare clară - pe mulți îi domină dorința de a avea succes și , de ce nu, postumitate. Vanitas vanitatum. Întâlnesc nu numai la scriitori, în orice breaslă, în orice activitatea, vanitatea este duhul cel rău. Nu pot spune că vanitatea m-a ocolit. Dar mă lupt cu ea precum Iacob-patriarhul. Arta îndoielii este singura șansă. Filosofii ne-
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
al fidelității mele față de operă. Dacă, la început, apropierea de scrierile bănulesciene a semănat, în ceea ce mă privește, cu o ...căsătorie din interes, relectura și reinterpretarea acestora s-a transformat în--tr-o declarație de dragoste pe care i-o adresez, în postumitate, acestui scriitor aproape uitat. Dacă ar fi să mă proiectez într-un personaj al prozatorului - din postura devotatului îndrăgostit de scrisul lui Ștefan Bănulescu - aș alege să fiu femeia care atât îl iubea pe omul ei (un scrib ce însemna
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]