332 matches
-
praful prezent totuși mai de mult în viața bucureșteană. Nu-mi amintesc nici un alt eveniment notabil, oricât aș căuta. Astfel încât mă mulțumesc cu însuși Praful de care ea, lungită pe pat cu Codul manierelor elegante în mână, râde văzându-mă prăfuit în halul acela, ca un claun în arena circului... Aveam încă de la începutul carierei mele de observator o mare curiozitate pe care nici nu știam la ce aș fi putut să o folosesc... Lăsând la o parte ideea scrisului, pur
18 mai 1963 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14978_a_16303]
-
l-au urmat cu entuziasm în patria sa unde descoperise locații extrem de spectaculoase cu o vegetație luxuriantă, conformă cu viziunea aleasă pentru configurarea peliculei: modern style în varianta sa ondulatorie și - din păcate - cu sechele artizanale. De unde un supărător aer prăfuit de reconstituire butaforică a ambianței cărților de povești vetuste, cosmetizate degeaba într-o ostentativă manieră de un estetism kitsch, îngrozitor de plictisitor prin emfaza extinsă din planul vizual și în registrul narativ. O pedantă descriere lentă se întîlnește frecvent în această
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
hiperrealism a unor avangardiști care au practicat cu sete reportajul. Proza groasă nu e decît o odihnă, programată, de acuitatea revelației lirice, așadar o subtilitate: "Într-o seară i-am întîlnit aproape pe toți. Se-ntorceau/ de la o înmormîntare, erau prăfuiți, șifonați și sufereau/ mai ales de sete./ Au tras mașina (un fel de microbuz măsliniu și rablagit)/ într-o poiană din marginea satului, în iarbă./ Ieșeau pe rînd, grăbiți de parcă ar merge la gară/ (mai întîi Jenariu, Poravu, Boambă, Camgeț
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
Octavian Goga!” Și dintr-odată, ca de-un miracol se clătinară în mine Plopii și nucii, în zărania anilor, tot mai amarilor, Cu jalea Ardealului, dinspre Sibii, în uluiri carpatine Până la casa popii, dinsus, pe-o uliță a Rășinarilor. Pot prăfui margini de târg, neamuri turcite, dând Văcăreștilor Loc de popas, cu martiri și scurtări, și schimbări de domnie, Un călăuz, cântăreț, fiul popii din lumea poveștilor A răsărit ca un mag, după drumuri prin nemărginirea pustie. Cuprins de neliniști, într-
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
Păpușa avea ochii, gura, sprâncele și nasul desenate cu un creion subțire pe fața albă lucioasă, iar corpul tare de porțelan îi era acoperit cu o rochie din dantele fine, care, în cele două zile cât stătuseră în vizită, se prăfuiseră atât de tare, încât deveniseră cenușii ca zorii unei dimineți ploioase. Mâncase imediat după ce ajunsese acasă, poate că era doar o sfârșeală trecătoare. Băuse și un pahar de răchie, ca să se întărească. Toropeală îi stăruia însă în picioare și, încet-încet
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
pe rând Mă iau de mână Mă duc Pe tărâmul sufletului Unde lumina Orbitoare a zilei Se mai subție. Cât de mult seamănă-apusul cu-n răsărit! Sete după lucruri nemaivăzute, Sete după toate câte se sting... Toate noi! Cele vechi, prăfuite de timp. În smochinul bătrân (De câte ori n-am trecut Pe alături, nepăsător) Am regăsit fiorul De dimineață al frunzelor, Și-am văzut, ca atunci, larg deschisă, Palma monstrului ruginită Aplecându-se fioroasă Din creangă. În bătaia vântului Ca întâia oară
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
se piardă împreună cu cele ideologice, firește reprobabile, în flăcările aceluiași Purgatoriu al deficitului de creație. Un Blaga, un Doinaș, un Negoițescu, un Balotă sînt mult mai relevanți în spațiul transilvan decît autorii „trandiționali”, lacrimogeni și „mobilizatori”, ale căror texte erau prăfuite încă de la naștere... Din fericire, Lucian Valea se contrazice chiar sub raportul considerațiilor sale generale, în alte propoziții, remarcabile prin luciditate și fermitate, riscante în anii elaborării cărții, începută în 1979 și terminată în 1983, așadar o piesă a literaturii
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
în nenumărate chipuri. Nu poți anticipa ce îți aduce pagina următoare. Pintilie scoate din această ladă, căreia probabil că nu i-a dat de fund cu acestă carte, tot soiul de hîrtii și de poze care ar trebui să fie prăfuite - multe au peste 30 de ani - și în orice caz să aibă aerul fragil venerabil al exponatelor de muzeu. Nici gînd. În loc să adopte o strategie de memorialist care se uită prin tunelul timpului și îi face favoarea cititorului să pătrundă
Lada cu vechituri a lui Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13374_a_14699]
-
carte literară nu există o legătură evidentă. Ultimele interesează publicul larg exact prin ceea ce o lasă indiferentă pe prima. A scrie îngrijit, cu fraze scurte, metaforic, a dramatiza clișee și a zugrăvi tablouri exotice înseamnă tot ce poate fi mai prăfuit pentru un critic literar care l-a iubit pe Barthes și îl plînge pe Derrida, dar reprezintă totul pentru un cititor care visează să i se ofere ocazia de a plonja într-o ficțiune plină de dramatism. Dacă pentru Robbe-Grillet
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
Milt și cu Tessie. Jimmy și Phyllis Fioretos aduceau koulouria și înghețată. Invadarea Ciprului parcă nici nu avusese loc. Femeile se adunau în bucătărie, pregătind de mîncare, iar bărbații stăteau în sufragerie, purtînd conversații cu voce scăzută. Milton aduse butelcile prăfuite din bar. Scoase sticla de Crown Royal din sacul ei de catifea purpurie și o oferi musafirilor. Vechiul nostru joc de table a fost scos de sub un teanc de alte jocuri și cîteva dintre femeile mai bătrîne au început să
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
flori se găsesc din belșug în capitala României la anumite intersecții de străzi chiar 4 (patru) ați înțeles bine. Frumos, flori la tot pasul, cum nici la Paris nu găsești. Dar și praf...cât cuprinde. « Micul Paris » este groaznic de prăfuit. Canadianul din mine nu mai suportă praful. În ochi, în nas, în gât, pe cap, pe piele, pe haine peste tot se depune praful sufocant de pe pe străzile capitalei. De unde atât praf și ce componentă are el ? te intrebi nedumerit
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
scris o carte inspirată de această întâmplare, dar în seara asta am fost pe cale să vorbesc cu ea. Degetele îmi tremurau în timp ce formăm numărul de telefon primit de la mama ei. Ne-am întâlnit în vara anului 2003 într-un sat prăfuit din Afganistan. Darya avea ochii verzi și avea doar 12 ani, mergea la școală și îi plăcea să se joace cu piciorușele goale în nisip. Copilăria ei s-a terminat brusc atunci când tatăl ei, un dependent de droguri, a vândut
AFGANISTAN – TARA UNDE FEMEILE SE VAND [Corola-blog/BlogPost/94008_a_95300]
-
ușile grele, căptușite cu oglinzi adînci, limpezi, de cuarț regal, mai păstrînd încă imaginile tale dragi, strîmbăturile copilăroase, spăimoase, gingaș-hidoase, de spînzurată, de înecată, de împușcată-n jugulară... după cum îți trăsnea să mimezi... cu mișcările mici, migăloase, cu care îți prăfuiai atentă genele în pulberi fine de marmeladă solidificată, cu care îți accentuai pînă la halucinație sprîncenele, folosind creioane lungi, senzual-dermatografice, apropiindu-ți mult fața infantil-muierească de cea geamănă, virtuală, îndoindu-te grațios, scoțînd caraghioasă (mă pîndeai să observi dacă mă
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
mai puțin de 40 de ONG au răspuns Partidului Democrat Liberal, după ce au fost acuzate că ”Parlamentarii PDL Sorina Plăcintă și Ștefan Pirpiliu încearcă să arunce în spatele societății civile vina că proiectul legii de gestionare a câinilor fără stăpân se prăfuiește de la sfârșitul lui 2007 la Camera Deputaților, în sertarele colegei de partid, Sulfina Barbu. De fapt, omite să spună că proiectul legislativ inițial, redactat de experți și care este conform cu studiile Organizației Mondiale a Sănătății, recomandările Parlamentului European și opiniile
Războiul între ONG-uri și PDL pe tema câinilor fără stăpân continuă () [Corola-journal/Journalistic/24510_a_25835]
-
și scapă pe genunchii mei o lopățică plină cu cărbuni aprinși. Nu-mi mai amintesc lucrul ăsta sau mai degrabă rețin durerea, dar nu mai știu cât rău mi-a făcut durerea aia. Fără miros, fără gust, ca un buchet prăfuit de imortele agățat într-un cui la bucătărie. Să merg poate s-o ajut să dea zăpada? Sau mai bine să-mi fac vânt și să dispar până deseară? O să vină imediat, gâfâind toată, o să-și ungă o pâine cu
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
câțiva ani, domnul profesor Tudor murind bolnav de plămâni, iar doamna a plecat de mult în provincie și nu mai știe nimic despre ea. Cât despre bibliotecă mi-a spus că mai există încă într-o încăpere, dar cărțile sunt prăfuite, rupte, vechi într-o stare în care nu ar mai putea fi citite. La insistențele mele am văzut biblioteca sau ceea ce mai rămăsese din ea. Fusese o bibliotecă foarte mare și extrem de sofisticată, încă mai cuprindea sute de volume terfelite
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
rost are când Johnny este un băiat atât de cuminte? L-a văzut cineva în singurătatea lui, în papuci și cu fes pe cap, zile în șir, clămpănind la pianina de care este atât de mândru și lăsând să se prăfuiască într-un colț un contrabas nou-nouț la care nici n-a apucat să cânte într-adevăr? Câți l-au auzit înjurând ca un birjar frigul de afară, frigul dinăuntru, femeile nebune, râzând apoi cu hohote de ce singur spusese la mânie
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
ei, din texturile aparent neprelucrate, brute, firești și totuși delicate. Supraveghează atent reacțiile clienților ei și e mereu gata să îți spună povestea bucatelor aburinde pe care ți le așează în față. Nici unul din ele nu provine de pe un raft prăfuit de supermarket, dintr-un plic ori dintr-o conservă. Toate sunt naturale, de sezon, iar Andreei îi place să gătească pentru musafiri și clienți ca și cum ar găti pentru ea însăși, cu aceeași atenție și grijă. M-am apucat să încerc
Beca’s Kitchen, home-cooked food în buricul orașului [Corola-blog/BlogPost/98243_a_99535]
-
în vara anului 2011 până în prezent în toate localurile de profil din București. Trio-ul de blues acustic oferă o combinație aparte între chitară slide, voci, mandolina, muzicuța și tamburina care te va purta de pe străzile din Chicago până pe drumurile prăfuite din sud.In martie 2013, Soul Serenade a obținut locul 2 la Concursul European de Blues (European Blues Challenge) din Toulouse, aceasta fiind și prima participare a României. Prețul biletului: 20 de lei
Late night tea and blues from the Mississippi [Corola-blog/BlogPost/97797_a_99089]
-
Fără tine”, Marius Cioarec își continuă declarația de iubire în același registru: “Fără ochii tăi sunt orb Drumurile sunt doar colb cenușiu Fără ochii tăi Lumina lunii îmi pare șchioapă ... Fără glasul tău Coardele vocale-mi atârnă ca niște liane prăfuite Fără vocea ta Timpanele-mi rămân simple caverne tăcute ... În stilul poeților romantici, Marius concluzionează sugestiv: “Te iubesc până la lună!” (“Nostalgie”). Dorul apare și el, motiv nelipsit din poezia de dragoste, exprimat printr-o deosebită metaforă plină de forță: “Mi-
POSTFAŢĂ LA UN MANUSCRIS AL IUBIRII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383703_a_385032]
-
orice comentariu despre sinceritatea jurnalieră a unui nespecialist au loc în zăpușeala unei terase din capitală, iar prima scenă a țării (sic!) e Roma spre care duc toate drumurile, Patul lui Procust e un roman bucureștean. Imaginea construcțiilor neferite, care prăfuiesc jumătate de stradă, și încurcă cealaltă jumătate, iscînd sudalme de la pieton la automobilist, nemaivorbind de colocatar, n-are cum să nu ne fie familiară. ?iganca vînzînd porumb fiert, "neîndoios" (bucureșteanul nostru știe!), în cazanul de rufe. Străzile frumoase din spatele Bulevardului
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
la fiecare supermarket pe lângă care autobuzul trece în viteză Cu cartea de rugăciuni în mână își face cruce în autogara mizerabilă cu scaune rupte Bătrânul șchiop cu privirea goală traversează de la un capăt la altul tramvaiul treizeci și doi Copilul prăfuit de la metrou se pierde în "Aventurile lui Habarnam" citite pe cimentul rece Muncitorul care va muri mâine se grăbește să parcheze camionul omidă vis-a-vis de Bellu în față la Mall într-o viață de om nu contează decât cele cinci
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
Spune că suntem singurele ei rude și e datoria noastră s-o ajutăm. Iar tata completează: „Și singurii moște nitori“. Cele două ore de conversație cu tanti Neli, în timp ce mama deretică prin casă și bombăne întruna despre vechiturile care se prăfuiesc zadarnic, nefolosite și uitate, mă plictisesc mai tare decât calculele cu radicali, dar n-am scăpare, mama susține că prezența mea e ca un „izvor de apă vie“. Când eram mică i-am propus să-i ducă mai degrabă niște
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
spicelor de grâu. Bărbații și femeile se pregăteau pentru secerișul grâului. Toată suflarea satului, cu mic cu mare, se muta pe câmp cât era ziulica de mare. De la un capăt la altul al ogorului se puteau vedea niște mogâldețe albe prăfuite pe un fond galben, auriu, uneori mișcându-se, alteori părând statice, toate în funcție de distanța de la care erau văzute. Când te apropiai de acele ființe umane încovoiate de șale, observai cum tăiau spicele de grâu cu securea și le făceau polog
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o conversație timidă. -Ți-am întâlnit numele într-un ziar județean. Ești autorul unei poezii:”Iubiri virtuale”? -Da.Dar nu sunt poet.Nu sunt nici clasic,nici modern.Sunt pseudo-poet.Scriu,mă publică și mă citesc singur.Nu vreau să mă prăfuiesc pe rafturile unei librării sau unei biblioteci. Ce se întâmplă cu Alinta? Cu mariajul ei? -E o situație tensionată.E dificilă,dar nu și incorigibilă. Are sentimentul că Jan n-a încercat mai mult...Văd că-ți place poezia. -Da
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]