302 matches
-
Din celălalt registru al poemelor de amor, cel grav, să zicem, mi-a plăcut www.Dalila.ro : "iute, mă iubește eu o iubesc vine și toamna, cu legarea de inimi/ de mâini cu nuntirea pentru povestași/ dar timpul se dilată prăpăstios fără ea, dar zilele se topesc halucinant în vene/ cu mâna pe inimă și urechea pe eternitate/ ea e prima pagină web a dragostei/ www. Dalila.ro." Citez pentru dumneavoastră alt poem frumos din Virusul romantic, intitulat cântec pentru dalila
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
negreala aceea densă din cauza norilor de praf îngreuind respirația și iritând ochii am deslușit drept în față o formă de relief nemaivăzută, o orografie absurdă, inexistentă cu un ceas-două înainte, derutându-mi orice simț al orientării: un masiv înalt și prăpăstios, un carst, un deal negru, un pisc neregulat care îmi interzicea atât înaintarea, cât și abaterea prin părți. Înapoi oricum n-o mai puteam lua, nici la dreapta, nici la stânga, așa că am început să mă cațăr pe el din greu
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
seri de demult uiți te clatini de atât adevăr nerostit îți părăsești adăpostul cu încărunțitele speranțe construiești dealuri fosforescente talazuri luna verde acoperă cerul Goluri Celui ce trece frate îi spui și nu știi de ce somnul casei vine din adâncuri prăpăstioase în ferestre înserarea scrutează nori păguboși adevăruri lipsite de consistență te separă de lume ca într-o oglindă secată privești în golul de sentimente ceașca și cartea ușor se destramă nu le mai poți mângâia Luminî de toamnî în cicatricele
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
nulității. Și așa, din eșec în eșec, relativ cam pe toate planurile, pe la vârsta adolescenței, a început să "compună" și el, ca orice român "născut poet", scrieri, de regulă versuri, adică un gen literar unde, sub oblăduirea câtorva metafore - unele prăpăstioase și jignitoare pentru lingvistică - își putea dezlănțui sentimentele sub forma unor... suspine elucubrante... Bineînțeles, și pentru asigurarea unei platoșe cât de cât salvatoare, majoritatea produselor erau aruncate în recipientul inexpugnabil al suprarealismului, postmodernismului, ermetismului sau al filozofiei, fapt care putea
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
cucernic veste Că drumu-i liber : peste munți și văi. METOPĂ VI Căruțele cu bruma de avere Turme de oi, cirezi cu ochiul blând, Femei cu prunci, bătrâni și copilandri Lăsându-și vetrele de piatră fumegând, În codrii deși din munți prăpăstioși Ca-n casă strămoșească, se Întorc Sub bolta de-ntuneric, legănând Pruncu-nțelept de-a dăinui pe loc, De-a aștepta tăriile să tacă Și volburi spumegând să se ridice Din apele iscate dinspre Tibru: În timp ce pietrele rămân aice. METOPĂ VII
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
iar aceasta în loc să ne apere de o monstruozitate, cum este volumul de povestiri Bisericuța din Răzoare, o premiază: "Dintre scriitorii noștri de azi, nimeni nu pângărește limba română cu o stăruință mai barbară decât dl. Gala Galaction" - afirmă tăios și prăpăstios criticul. Abia dacă vede câteva "părticele de frumos înecate în putregaiul unei limbi corupte", singurele care rezistă fiind povestirile Moara lui Călifar și La Vulturi!. În rest, o deșănțată lipsă de talent literar și "crimă împotriva limbei"; se găsește ceva
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
aezilor în măsura anevoie probabilă în care drumurile lor se intersectau cu cele ale cântăreților. Dar din momentul răspândirii scrisului și a cărții, lectura lor, a celor din familii înstărite de bună seamă, neascunși de gura lumii ori neabandonați prin prăpăstioase pustietăți, devine posibilă numai prin intermediul unei perechi valide de ochi și al unei voci cooperante. Astfel au procedat cu siguranță toți intelectualii nevăzători importanți ( foarte puțini la număr) până la generalizarea alfabetului Braille, dar și mult după aceea. Numai că Louis
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
asumându-mi absența de la servici, să văd cum vor evolua lucrurile. Am rămas, evident mai mult în casă. Ca în Boccaccio, seara, fără să vrem,derulam povestiri și întâmplări. Nici Cezar nu avusese cum să plece, ba mai era și prăpăstios. Reușise să sune de la șeful de post la București, la el la slujbă și la mine la Centrală. Grupul nostru de trei deținute, povestise atunci Petra, s-a format încă de la Târșoru. Și chiar dacă nu a fost cu putință să
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
chiorâș. Sigur că, până la un punct, pragmatismul occidental ne poate părea cinic, dar să nu uităm că, zi de zi, oferim argumente stupefiante care să încurajeze o astfel de atitudine. Primejdia cea mare care paste România acestui moment este drumul prăpăstios pe care-l descria, inca acum o sută de ani, prozatorul austriac Grillparzer (citat în cartea menționată a lui Adam Michnik): "dinspre umanism, prin naționalism, spre bestialitate". Toți cei care sunt tentați, în aceste vremuri ale "granițelor spiritualizate", de fantasma
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
cititori care cu prilejul tîrgurilor de carte apar pe la ștanduri sau care știu ce cărți au apărut în ultima vreme, dar care mărturisesc că mai au de citit cărți cumpărate înainte și rămase nedeschise din diverse motive. Poate că sînt prăpăstios, dar criza românului și a literaturii române îndeobște, ca și criza cărții, ascund efectele unei lupte inegale a cuvîntului tipărit în pagina de carte, cu cel tipărit la televizor.
Cuvîntul tipărit în două feluri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18018_a_19343]
-
Mircea Mihăieș 1. Intrăm în al zecelea an post-comunist și continuăm să orbecăim pe aceleași drumuri prăpăstioase și prin aceeași mizerie, incapabili să deslușim vreun liman salvator. Dramă României - faptul de a-si fi început nouă istorie printr-o minciună îngrozitoare - a devenit, cu fiecare an scurs, o tragedie. La început, în primele luni ale lui 1990
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]
-
la experiențele mai vechi sau mai recente prin care trecuse, personale sau sociale și chiar istorice. Toate concuraseră la a-l face să fie cum este, adică un ins confiscat de nevroză până la anularea fizică. Se gândește că mereu fusese prăpăstios, catastrofic, înclinat să se aștepte totdeauna la ce poate fi mai rău ("îngrijorarea, o boală specific iudaică" îi spusese un prieten), paseist ("tot ce era bun aparținea unui anume trecut"), temător de îmbolnăviri și năzuros ("aveam o structură de mofturos
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
suflare în noi, aceeași teamă de ce s-ar putea întâmpla și aceeași nădejde care stă ca un puternic stâlp să nu se dărâme ființa umană. De atunci au trecut mai bine de 50 de ani și vremurile acelea întunecate și prăpăstioase poate că ar trebui lăsate să stea în întunericul care le-a zămislit. Mă gândesc totuși, că relatarea lor, ar putea să prindă bine celor care nu le-au trăit și să reflecteze asupra posibilelor orori prin înscăunarea altor valuri
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
copii care pun mîna pe Institutul de matematică părăsit, pe care, în joacă, îl iau în stăpînire și în care instalează statul lor major de joacă, plus o masă de ping-pong. Au planuri mari. Să revoluționeze toată știința. Unii adulți, prăpăstioși, măriseră potul, pretinzînd că puștii ar fi urmărit și să dea o lovitură de stat, să dea jos guvernul, să aleagă un guvern de-al lor unic în istorie... Dar nu a mai existat, oare, o "cruciadă a copiilor"?... Fusese
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
și de Stendhal, în raport cu Proust, care, nu numai cronologic pare că este gata să-l ajungă din urmă pe Faulkner. Exagerînd oarecum. Aceeași topică stufoasă a frazei; aceeași vertiginoasă succesiune a incidentalelor; aceeași degrigoladă a gramaticei și sintaxei avînd, filologic, prăpăstioasa derulare a unei fisurări atomice. Cuvîntul - incomparabil al lui Faulkner - poartă, într-adevăr, pecetea epocii moderne, nucleare. Impactul îl resimțiră, în proză, literaturile mai tinere, ca a noastră, mai puțin formată decît cele majore; și în consecință mult mai înclinată
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
S-a vorbit pe larg despre plecarea de la Adev|rul a grupului celor patru: Cristian Tudor Popescu, Adrian Ursu, Bogdan Chirieac, Lelia Munteanu. Tonul unor comentatori a fost de tragedie antică. Numai Farfuridi și Brânzovenescu mai făceau astfel de comentarii prăpăstioase. Pe de altă parte, în cursul discuțiilor interminabile, au ieșit la iveală dedesubturi compromițătoare - cum ar fi vechea și discreta relație a ziarului cu Viorel Hrebenciuc. Ar fi fost înțelept, din partea lui Cristian Tudor Popescu, să treacă sub tăcere această
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
plecă de acasă înaintea fiului, dar îi spuse Elvirei: - Transmite-i băiatului că azi mă gândesc și rezolv treaba. Rămase îngândurat pe tot parcusul zilei, era necăjit. Avea senzația că ceva rău se va întâmpla. - Ei, și eu, prea sunt prăpăstios. Era rău că nu putea discuta cu nimeni problema, nu putea spune nimănui ce îl frământa. Ar fi dat naștere la invidie, la răutate. - Ei, sper că mă gândesc bine! Fac ordine și cu treaba asta. Dar trebuie s-o
NOROC NESPERAT NUVELĂ CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384239_a_385568]
-
noi bătrânii. Două camere ne sunt suficiente și ne mai rămân și bani de înmormântare. - Pușchea pe limba ta! Vorbești de moarte la nici șaizeci de ani? - Cine ține tată de capătul aței, să știe când se rupe? - Mai taci prăpăstiosule, interveni doamna Gheorghița! aici suntem la petrecere, nu la priveghi să vorbim de moarte. Te mai aude și copila asta. Ce-o să creadă despre noi? - Ce-o să creadă! Ce vede! - Ce diferență remarcabilă, cugetă Simona, între vocea stranie pe care
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
o experiență cu răni românești și vise americane, dau un efect de aglomerare care, deși ar putea fi oboseala, recunoscută ca atare, e bucuria. Chiar și în momentele în care afli ce înseamnă solidaritatea în rău, sau cît sîntem de prăpăstioși, de grăbit compătimitori, de dornici să ajutăm cînd ajutorul nu mai schimbă nimic, lecția (americană) a iubirii de viață e bine asimilată. Și la întoarcere (trecută sub tăcere în varianta americană a cărții...) această lecție rezistă. Poate nu ne dorim
Drumul american by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8125_a_9450]
-
un altul, care îi expediază considerații nihiliste lui Dobrogeanu-Gherea. Adesea, limbajul scrisorilor lui „nenea Iancu” seamănă cu tiradele personajelor sale, fapt de care devine conștient el însuși. În realitate, Caragiale nu este un Mitică de succes, ci un om trist, prăpăstios, convins de nenorocul său și al nației. Scrisorile - cele mai multe, din perioada exilului berlinez - joacă și un rol compensatoriu, de care înclin să cred că scriitorul e conștient, cât timp continuă exercițiul și îi stimulează și pe corespondenți să facă la
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
Stroești este cam cu 70 - 80 m mai joasă decât aceea a Lohanului superior vecin, a dat și ea putință afluenților săi localizați pe coasta de răsărit, să pătrundă adânc în bazinul vestic al Lohanului, sub formă de văi torențiale prăpăstioase, săpate cu destulă ușurință în argilele și nisipurile sarmațiene și meoțiene. Cursul inferior al Lohanului, de la Dobrina la vale, se deosebește prin cel superior prin aceea că direcția lui este net subsecventă, fiind orientat de la NE la SV. Această schimbare
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
vîrful stîncii făceau popas soliile albe ale norilor. Nefirească, ori mai degrabă părînd răsărită din lutul albastru al înălțimilor, o pădurice de brazi ținea tovărășie norilor, chiar pe vîrf. În continuare se prelungea o culme cu țancuri ascuțite și văi prăpăstioase. Pesemne că pe întreaga creastă existase, cu multă vreme în urmă, o obcină sau o cărare, ușor de identificat după anumite pîlcuri de brazi dispuși într-o oarecare ordine, dar furia apelor o tăiase ca pe o creastă de cocoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
greu decît urcușul, mai ales că fiecare trebuia să răspundă atît de apărarea propriului său spate, cît și de vacă. Și cum aceasta se ospătase din belșug cu iarbă proaspătă și făcuse un burdihan destul de mare, coborîrea ei pe coasta prăpăstioasă reprezenta o problemă. Dar toate se petrecură pînă la poalele dealului cum nu se poate mai bine. Acolo însă...cine-ar fi crezut una ca asta? acolo însă lucrurile luară o întorsătură nu numai tristă, ci și amenințătoare pentru ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vîrful stîncii făceau popas soliile albe ale norilor. Nefirească, ori mai degrabă părînd răsărită din lutul albastru al înălțimilor, o pădurice de brazi ținea tovărășie norilor, chiar pe vîrf. În continuare se prelungea o culme cu țancuri ascuțite și văi prăpăstioase. Pesemne că pe întreaga creastă existase, cu multă vreme în urmă, o obcină sau o cărare, ușor de identificat după anumite pîlcuri de brazi dispuși într-o oarecare ordine, dar furia apelor o tăiase ca pe o creastă de cocoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aproape 3 ore de cînd plecaseră din sat și tot nu ajunseseră la destinație. Ba, mai mult, la un moment dat începură chiar să aibă impresia că s-au rătăcit. Peste tot erau niște locuri așa de sălbatice și de prăpăstioase, de încărcate de primejdii la fiecare pas, încît nu mai știau ce să facă. Pe acolo nu călca picior de om cu anii. Nici n-aveau ce să caute oameni prin acele părți. Pășune pentru oi și vite chiar dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]