302 matches
-
încercarea lor de a ignora sau exclude durerea umană, suveranii despoți au intensificat-o, au preamărit-o. În Vatra lumii vechi, durerea a închircit sufletul omului, iar voluptatea l-a caricaturizat. Religiozitatea antică a săltat lumea în golul rece și prăpăstios al durerii și al deșertăciunii. Numai Zamolxianismul pelasg, viu, monoteist, țâșnind ca un torent al vieții, premergător al Creștinismul a păstrat demnitatea umană între virtuțiile ei firești, cardinale, ale trăsăturilor chipului creat, încercând prin suferință, credință și jertfă să restaureze
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
plecă de acasă înaintea fiului, dar îi spuse Elvirei: - Transmite-i băiatului că azi mă gândesc și rezolv treaba. Rămase îngândurat pe tot parcusul zilei, era necăjit. Avea senzația că ceva rău se va întâmpla. - Ei, și eu, prea sunt prăpăstios. Era rău că nu putea discuta cu nimeni problema, nu putea spune nimănui ce îl frământa. Ar fi dat naștere la invidie, la răutate. - Ei, sper că mă gândesc bine! Fac ordine și cu treaba asta. Dar trebuie s-o
NOROC NESPERAT NUVELĂ CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1484398285.html [Corola-blog/BlogPost/384239_a_385568]
-
ar zice poetul. Să nu simți că nu mai poți avea încredere în nimeni și în nimic? În perioadele acestea care scot din țâțâni lumea, impostura sau suspiciunea de impostură cuprinde și otrăvește toate registrele vieții. Trăitorii în asemenea vremuri prăpăstioase ajung să înoate, după șocul inițial, în apele toxice ale imposturii, la care se adaptează, chiar și cu aerul eternei indignări sau a frondei interne, binișor. Ne arătăm vexați de vreo trei săptămâni că niște oameni care se pricep la
Despre impostură și consecințele ei toxice by https://republica.ro/despre-impostura-c-i-consecinc-ele-ei-toxice [Corola-blog/BlogPost/337949_a_339278]
-
pălește în fața culorilor și a parfumului trandafirului cultivat, tot astfel esteticul frust al unui colț de natură este deseori depășit de esteticul artistic. Prin frumusețea sau sălbăticia ei, natura ne încântă, ne înduioșează sau realmente ne îngrozește. Grandoarea naturii (munți prăpăstioși, ape vijelioase, marea înfuriată) nu emoționează, ci provoacă un extaz vecin cu teama. Simțim emoții doar în fața lucrurilor și a ființelor delicate, respectiv neajutorate: flori, animale inofensive urmărite de răpitori, copii, oameni amenințați de răutatea semenilor sau de stihiile naturii
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_consideratii_despre_a_george_petrovai_1359282092.html [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
nu vor mai scăpa de sclavia muntelui niciodată, fiindcă s-au logodit pentru totdeauna muntele cu norul. Dar ce exista oare la poalele muntelui? Numai Dumnezeu știe, niciunui picior de om nu-i vine să se hazardeze pe asemenea meleaguri prăpăstioase și întunecate. Acolo, unde pădurile sunt de nepătruns, acolo unde râurile cad în prăpăstii în niște hăuri nesfârșite, acolo unde doar vietățile locului mai știu cărările și rostul lucrurilor. Peste acest imens ocean de masive colțoase, care amenințau cerul, care
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1419838255.html [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
limpede și rece ca gheața. Traversară zone stâncoase, apoi se afundară pe cursul unui râu ce se revărsa în cascade și se învolbura la vale. Înaintară cu dificultate pe o cărăruie făcută de animalele sălbatice. Treptat pătrunseră în niște chei prăpăstioase printre care se zărea un petic de cer și câțiva brazi răzleți cocoțați pe stânci. Se strecurară cu grijă pe lângă peretele abrupt și umed. După un timp valea se deschise tocmai când ultimele raze ale soarelui incendiau frunțile de piatră
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1421825040.html [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
alocuri, grohotișul se pogora la vale, iar în altele pintenii de stâncă le încetinea înaintarea. Zările se deschideau din nou. Ieșiră din pădurea de rășinoase și în fața ochilor li se desfășură pieptul puternic al masivului cu culmile sale pleșuve și prăpăstioase. Urcușul deveni din ce în ce mai anevoios, copitele cailor alunecau pe stânca lucioasă, călăreții se clătinau în șa. Ajuns pe o creastă, căpitanul Arnăutu cercetă împrejurimile. În depărtări văzu un vârf înalt, pleșuv, a cărui culme juca într-un orizont confuz în arșița
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1421825040.html [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
Acolo nu avem vânat. Luați în traistă carnea care a mai rămas și umpleți-vă burdufurile cu apă rece de izvor, căci în împărăția de piatră vom duce lipsă de toate astea. - Te referi la muchia aia stearpă, colțuroasă și prăpăstioasă? - Aceea este, căpitane Sasu! Mâine dimineață ne aventurăm pe creasta din față. Din dosul ei se înalță un vârf semeț. Acolo este palatul! În seara următoare, înnoptară într-un loc stâncos unde plutea o atmosferă stranie. Vuietul vântului se auzea
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1421825040.html [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
noi bătrânii. Două camere ne sunt suficiente și ne mai rămân și bani de înmormântare. - Pușchia pe limbă ta. Vorbești de moarte la nici șaizeci de ani? - Cine ține tata de capătul atei, să știe când se rupe? - Mai taci prăpăstiosule, interveni doamna Marieta. Aici suntem la petrecere, nu la priveghi să vorbim de moarte. Te mai aude și față asta. Ce-o să creadă despre noi? - Ce-o să creadă! Ce vede! Ce diferența remarcabilă, cugeta Aveline, între vocea stranie pe care
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1385537094.html [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
Iolanda nemaiputându-se mișca cu vioiciunea de altădată. Amintindu-și de vertijurile tot mai frecvente de care aceasta se plânsese în ultima vreme, Smaranda aștepta răbdătoare, nu însă fără a resimți o ușoară îngrijorare. Ca de fiecare dată, firea sa prăpăstioasă și nerăbdătoare, mai scăpa de sub control câte un firicel de gând, ce începea imediat să-i brodeze pe canavaua imaginației, câte un scenariu în nuanțe de negru sau gri. Dar, cu o oarecare încetineală, ușa se deschise totuși și de
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443725272.html [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
prin gesturi și mimică. Aveam atunci, în vara anului 1944 numai 11 ani și câteva luni, și trecusem în clasa a V- a primară la școala din comună. Propaganda curentă, dinainte de întoarcerea armelor împotriva nemților era destul de subiectivă și de prăpăstioasă în ceea ce-i privește pe ruși. Considerați, în deobște, bolșevici și atei, rapaci, sălbatici și violatori, mai toată lumea era înspăimântată de ce se va întâmpla odată cu venirea lor peste satele și orașele țării. Printre cei mai neinstruiți și creduli, se acreditase
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_despre_stationarea_temporala_atrupelor_rusesti_in_comuna_costesti_valcea_in_timpul_inaintarii_lor_spre_apus_dupa_23_august_1944.html [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
totul, împrejmuiesc hotare,/ în amvon de seară pe azur-suișuri,/ îmi desfăt plimbarea chiar cu Carul Mare.” (Gheorghe Constantin NISTOROIU - Curcubeul Toamnei) „O, munte, munte! Ascunziș de foc, de aur, de ghețare,/ cu orice pas ce-l fac pe cărăruile-ți prăpăstioase și haine,/ flămând de mine însumi și stingher,/ parcă mă urc biruitor, cu câte-o treaptă tot mai sus în mine,/ prin întunericul, pe munții arși de imne, către cer!” (Aron COTRUȘ) Vineri: + Sf. Ierarh Grigorie Luminătorul+325, 30 Septembrie
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1476780548.html [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
se opună omolgării, armenii vroiau ca după omologare să vândă acel sistem ca sistem echivalent IBM, ceea ce nu-i convenea multor țări din CAER. După omologare - excursie în jurul Erevanului. Mai întâi am fost urcați, cu autocarul, pe un munte înalt, prăpăstios, unde era încă un templu antic, de pe vremea romanilor. Priveliște ciudată : prăpăstii, sate de munte cu case țărănești, cu pământ arabil puțin, capre, oi în jurul satelor. În zare, Munții Ararat, din zona aceea din Turcia zisă și regiunea blestemată, nelocuită
CĂLĂTORIILE ÎN URSS CA SPECIALIST ÎN INFORMATICĂ LA ŞEDINŢELE SUMEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1456132391.html [Corola-blog/BlogPost/370783_a_372112]
-
poate Să mă dezăpezească ? M-au copleșit pădurile Stejarii cei falnici A u împietrit în sufletul meu M ă mai bucură doar păpădia Cea binecuv întată cu delicatețe De Zeu! Oceanele și mările m-au atras Î n adîncurile lor prăpăstioase M-au părăsit și cîmpiile Cu parfumurile lor simandicoase, Ș i totutși eu iubesc florile, iubesc iarba, Ș i pe sfioasele căprioare le iubesc Ș i abia mai respir de atîta frumuseșe Presărată peste sufletul meu pămîntesc! C ÎND BATE
DEFINITII POEME de CRISTINA LILA în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 by http://confluente.ro/Definitii_poeme_cristina_lila_1330456774.html [Corola-blog/BlogPost/346852_a_348181]
-
plită?! Dar asta se întîmpla mai rar, mai la nervi, mai spre asfințit, cînd picau toți de oboseală și parcă nici nu mai aveau răbdare să mănînce, dar nici flămînzi nu era bine să adoarmă, ca să nu viseze cîte alea prăpăstioase ... Gata; e trei noaptea; nu mai pot ... scriu deja de 9021 de minute, adică 150 de ore și 35 de minute, am scris 86.069 de cuvinte, ceea ce înseamnă 491.239 de apăsări pe taste (Vezi Properties din meniul FILE
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_59_61_ioan_lila_1341239896.html [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
jur-împrejur erau numai incendii devastatoare, Și noi, oricum, ardeam mocnit și ar fi trebuit să Izbucnim în foc, să ne mistuim și, legați unul de Altul, să ajungem scrum, în vatra unei noi rodnicii. Dar eu te iubesc atât de prăpăstios, de curat, încât Îți iert și acest sacru act criminal, din care m-am Salvat fără ajutorul tău, împotriva dorinței tale, Pentru c-am avut norocul unei vitalități revanșarde Și pentru că nu puteam muri, lăsându-te în voia sorții Și
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ana_maria_paunescu_festiva_mihai_marin_1374245089.html [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
albe, Târzia din vis, Ecoul tăcerii, Trandafirul albastru, Vânzătorul de stele, cărți ale dumneaei tipărite între 1997 și 2013, peste ani. Eu voi zice, aici, acum, că scrie sonete bine clădite, dovadă aducând metafizicul ținut, mândră trecere prin lume, neguros, prăpăstios, îmbelșugat, lunar cuibar de ape de gând, creștinul sonet TĂCÂND: Tăcând, te cuibăreai printre cuvinte!/ Lângă fereastara neagră, ploaia-n spume/ Ne aducea o lume -n altă lume.../ Păsări albastre își aduc aminte.// Mi-ești tristă, azi, Lumină în amurg
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Elisabeta_iosif_1397137001.html [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
refugiat revoluționarii de la 1821, de la 1848, constituanții de la 1866. Chiar mănăstirea Cozia a fost construită în urma unei victorii a lui Mircea împotriva ungurilor.(1* Și locul nu e întâmplător ales pentru că aici valea era sălbatică, cu versante abrupte și munți prăpăstioși, cu înălțimi de până la 1500m cu forme masive la nord, abia spre sud în vatra de azi a orașului Oltul se mai domolea făcând loc plaiurilor largi. Seamănă izbitor cu locul ales de cei trei confederați Werner Stauffacher, Walter Furst
650 DE ANI PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 by http://confluente.ro/dan_zamfirache_1440569796.html [Corola-blog/BlogPost/343988_a_345317]
-
O ceată de călăreți, vânătorii de vampiri, aleargă în galop pe un drum spre acele înălțimi, lăsând în urma lor un nor de praf. Norii se perindă pe cer iar orele se scurg una după alta. Călăreții pătrund în niște chei prăpăstioase printre care se zărește un petic de cer și câțiva brazi răzleți cocoțați ca niște alpiniști. Peste puțin timp decorul se schimbă și valea se deschide tocmai când ultimele raze ale soarelui incendiază frunțile de piatră ale masivului. Odată cu căderea
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_iv_sc_ion_nalbitoru_1390815168.html [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
care ies scântei la contactul cu potcoavele copitelor. Pe alocuri grohotișul se pogoară la vale. Zările se deschid din nou. Ies din pădurea de rășinoase și în fața ochilor li se desfășoară pieptul puternic al masivului cu culmile sale pleșuve și prăpăstioase. Urcușul devine din ce în ce mai anevoios, copitele cailor alunecă pe stânca lucioasă, călăreții se clătină în șa. Ajuns pe o creastă căpitanul Arnăutu cercetează împrejurimile. În depărtări vede un vârf înalt, pleșuv, a cărui culme joacă într-un orizont confuz în arșița
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_iv_sc_ion_nalbitoru_1390815168.html [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
brațul drept și arată spre răsărit crestele munților. CĂPITANUL ARNĂUTU: Voinicii mei, mâine seară înnoptăm pe culmea care se zărește acolo sus printre cele două stânci. CĂPITANUL SASU: (arătă cu brațul) Căpitane Arnăutu, te referi la muchia aia colțuroasă și prăpăstioasă? CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu satisfacție) În dosul ei se înalță un vârf semeț. Acolo este palatul! Căpitanul Arnăutu se îndreaptă către un grup de oșteni.: CĂPITANUL ARNĂUTU: Vânați în seara asta un cerb și umpleți-vă burdufurile cu apă de izvor
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_iv_sc_ion_nalbitoru_1390815168.html [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
nu cunoaște preeria, acest tableland unde natura a așezat priveliști dintre cele mai încântătoare din lume, nu-și poate închipui că dincolo de frumusețea și măreția acestor ținuturi ți se pot întinde nenumărate și înfiorătoare capcane. A străbătut munții Cascadelor cu prăpăstioasele Chei ale Oregonului, Sierra Nevada cu faimoasa Vale a Morții, Grand Canyonul în fața căruia omul își pierde identitatea de pământean, munții Stâncoși pe toată întinderea lor, de la granița canadiană până la punctul de frontieră cu Mexicul, El Paso și multe alte
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_cornel_arm_ioana_voicila_dobre_1360647829.html [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
mă fascinează scânteierile jucăușe ale ideilor. Și curgerea formelor. Vibrația culorilor. Reverberațiile cuvintelor. Sunt fascinat de infinitatea de oglindiri ale lumii. Și știi ceva? Mă farmecă ideile și simțămintele indicibile, expresiile ambigue, lumile cețoase, inefabilul, misteriosul, tainele tainelor. Concomitent, sunt prăpăstios, închipui scenarii peste scenarii, sunt de-adreptul bolnav de „scenarită”. Merg până la ultimele consecințe ale unei temeri. Sunt perfecționist peste măsură. Sunt avid de toate cele nemateriale: ahtiat după idei și cuvinte, jinduitor de înțelesuri, hrăpăreț la frumusețe, veșnic nesătul de
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 by http://confluente.ro/Un_om_nebun_si_atat_de_om_roni_caciularu_1328390687.html [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
umple-mi o dată strachina, că om vedea ce o mai fi până în vară. Poate mai aduce Ionel altceva să prăsim. Zâmbeam cu mamaia fără să ne vadă și cum reținusem vorba ei îi spuneam pe șoptite: “Ai dreptate mamaie, tare prăpăstios mai este și tataie ăsta!” Referință Bibliografică: GLORIE COPILĂRIEI IV / Mihaela Arbid Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 479, Anul II, 23 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihaela Arbid Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_iv_mihaela_arbid_stoica_1335187528.html [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
vârtej grandios de plasmă fierbinte. Cealaltă parte a perdelei de foc, înaltă până la cer, era cea din Suseni, ferită datorită direcției vântului din fața tăvălugului de făcări și fum înecăcios și străveziu. Foachea lui Panacoadă, vecina noastră și verișoara mamei, îndeobște prăpăstioasă și mare meliță abia putu să îngâne două vorbe: „ Fă, șoală, dacă scăpăm acum mă întorc la Domnu, o să fiu o precistă bună de pus la rană, numai de vindecat pentru toți după ulicioară, ba și cu ceilalți, smerită și
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 by http://confluente.ro/Inceputurile_lecturii_cartea_dintre_lespezi_.html [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]