2,533 matches
-
despre cum nu te plictisești în Capitală. Urmează Constantin Bacalbașa, cu amintirile lui de brăilean care-a tras pe uscat, autorul unei duioase istorii despre orașul care nu mai e la fel. Apoi Ion Alexandru Bassarabescu, despre bucuriile ucenicilor de prăvălie și despre paradele ofițerești. Șerban Cioculescu, emoționat cum nu-l aflăm în critică, exersîndu-și exegezele pe poezioarele de stradă, banale, dar atît de catchy: ,am citit de atunci prea multe cărți, m-au emoționat nenumărate figuri, întîmplări și cuvinte, dar
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
profeți din Biblie sau cu generali din Istoria romană. Erotice, pe cele cu scene care arată cum sîntem zămisliți. Acum trăiesc la Roma unde gravez scene religioase și aceste cărți de joc scandaloase. Le vinde negustorul de stampe ce ține prăvălia Crucea neagră, de pe Via Giulia." Capitolul II În 1638, Jacob Veet Jacobsz, aurar din orașul Bruges, fu numit judecător electiv pe anul acela. Avea o fiică ciudată și frumoasă. Era blondă, cu pielea foarte albă, ușor adusă de spate. Avea
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
au urmat Roma, colina Aventino, terasa acoperită, stampele nocturne, albumul scandalos din 1650, cărțile de joc erotice în care visa că iubește. Pe stampe era gravată crucea neagră de Malta, însemnul negustorului de stampe pentru care lucra și care ținea prăvălie pe Via Giulia, lîngă Palazzo Farnese. Pînă acolo, gravorul avea de mers o sută de metri de-a lungul Tibrului, trecea prin fața sinagogii, traversa ghetoul evreiesc. Semna în stînga, jos, Meaumus sculpsit. Tatăl său fusese lumînărar. Puțini fii de lumînărari
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
va reuși să lămurească, total sau măcar în parte, cele de mai sus. Partea a doua. O întîmplare misterioasă Mă aflam încă sub influența povestirii prietenului meu cînd, iată, în timpul unei vizite la Madrid, am cumpărat o umbrelă într-o prăvălie de umbrele care se găsește chiar în casa unde trag de obicei; numărul 27 de pe strada Desengaño. Din cîte umbrele am pierdut, nici una nu s-a bucurat de o prețuire atît de mare. Era înzestrată cu un sistem magnific de
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
trag de obicei; numărul 27 de pe strada Desengaño. Din cîte umbrele am pierdut, nici una nu s-a bucurat de o prețuire atît de mare. Era înzestrată cu un sistem magnific de spițe duble și am comandat chiar acolo, în acea prăvălie, un mîner de baston special pentru umbrele. Îmi amintesc cum i-au potrivit deschizătura prin care trebuia introdus tubul metalic ce reprezenta bățul de susținere și, chiar dacă acest băț metalic e nepotrivit, nu e totuși mai nelalocul lui decît o
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
afară..." Încă nu-mi dădeam seama de confuzie. Dar, dacă așa zicea Garabet... Uneori, când se ducea precipitat la privata din fundul curții cu ulcica în mână plină de apă pentru abluțiuni, el fiind - culmea - musulman! mă lăsa singur în prăvălie, să-i țin locul la tejghea, dacă Mița se lua cu treburile casnice, spăla, gătea... Atunci, mă simțeam foarte mândru, și nu atât de încredere, cât pentru faptul că mă socotea un fel de asociat... Dacă-mi pare rău de
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
pentru faptul că mă socotea un fel de asociat... Dacă-mi pare rău de ceva și azi e că, o dată, i-am șterpelit vreo câteva napolitane și-o curmală al cărei gust îl simțisem întâia oară... Necunoscuții care intrau în prăvălie își închipuiau că sunt de-al familiei, vreun nepoțel mai isteț, și urma interogatoriul: Cum te cheamă... Câți ani ai?... Mergi la școală?... Știi tabla înmulțirii?... Cât fac trei ori patru?... Mă uitam la ei, speriat de interogatoriul lor strâns
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
cei doi lăutari aduși din cătunul învecinat, cu potopul grozav, ploaia torențială ce ne prinsese pe câmp... Drumul îl făcusem pe jos, - ideea lui Garabet. Deși, la greutatea lui, fusese un chin. Doctorul însă îl sfătuise să mai iasă din prăvălie, și să se miște... Ialomița, n-o trecusem pe pod niciodată. Era un pod de vase bătrâne, smolite, pe care din când în când le luau și le duceau la vale spre Alexeni, Broșteni, inundațiile... Gârla, galbenă de praful bărăganului
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
pe care se urcase. Din fericire, ignoram inclusiv existența sodomiei. Vara, la ora siestei, când era o căldură înăbușitoare și muștele bâzâiau pe străzile goale, ne întâlneam într-o prăvălite de pânzeturi, cu ușile închise și cu obloanele trase. Angajatul prăvăliei ne dădea atunci reviste "erotice" (Dumnezeu știe cum ajunseseră până acolo), La Hoja de Parra - "Frunza de Viță" - de exemplu, sau K.D.T., ale cărei reproduceri erau destul de realiste. Acele reviste interzise ar părea astăzi de o inocență angelică. De-abia
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
patrulează străzile Provinciei/ și desenul de dimineață al micilor existențe/ se suprapune perfect peste cel de seară// Hei, nu mai e nimeni pe-aici să deschidă ușile/ să tragă fermoarele gangurilor perverse/ ori să scuipe împotriva vîntului?/ Pălărierul dormitează în fața prăvăliei/ cu capul afundat între foile ziarului/ din care se furișează cei doi evadați/ căutați de Poliție/ Totul se află la locul său” (Același orologiu). Vechiul impact începe să somnoleze. Un vag orgoliu citadin (adiere a centrului) străbate versurile care mizează
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
corectam niciodată, simțeam că asta era vâna lui și chiar mi-aș fi dorit să învăț și eu araba sau armeneasca. Nădușea îngrozitor, era foarte solid și avea un șervet pătat cu cafea. Din când în când, atunci când pleca de la prăvălie, îi țineam eu locul. Țin minte că, o dată, chiar am șterpelit o halviță și apoi am avut remușcări. Când a murit, am suferit îngrozitor. Era un om inteligent, foarte umblat și cu o fină intuiție. Armenii, ca și evreii, au
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
pățit, e sîmbătă seara, jucăm o partidă și gata Începe săptămîna acușica, și iar n-o să avem timp", răspund politicoși, incluzîndu-se și pe ei în categoria celor fără timp. {i ei, și eu știm că se joacă table non-stop în fața prăvăliei. Cu chiu, cu vai, reușesc să cumpăr bere rece de la cel mai serios chioșc. Mă întorc cu sticlele în brațe, le simt aburul pe piept și-mi dă fiori. Chipul pianistului mi s-a întipărit pe retină și abia mai
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
fie la 1802) în care revoltații au uzurpat atributele puterii domnești găsindu-se în acest detaliu motivația pentru termenul crai: "s-au răsculat o ceată de apelpisiți, numindu-se crai de Curtea Veche"; aceștia au în frunte un grec, jefuiesc prăvălii, se îmbată, sînt prinși și spînzurați de turci. "De atunci, în istoria țării, se numește această revoluție epoca apelpisiților de la Curtea Veche, rămâind și zicătoarea de «crai de Curtea Veche»" (Dimitrie Papazoglu, Istoria fondărei orașului București, 1891, ed. Marcel-Dumitru Ciucă
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
dacă un informator și-a folosit meseria pentru a turna, atunci am mai putea sta de vorbă. Iau însă un exemplu la întîmplare - un ceasornicar turnător nu mai poate fi ceasornicar pentru că i-a turnat pe cei care veneau în prăvălia lui? Despre ziariștii turnători am aproximativ aceeași părere. Dacă se dovedește că au făcut porcării, în această calitate, nu le poți interzice decît eventual moral să-și facă meseria de ziariști. Pentru că nici unul dintre ei n-a semnat vreo declarație
Ce soartă vor avea informatorii din presă ? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10381_a_11706]
-
la care se va mai adaugă din toamnă o altă suma și din partea Ministerului Culturii. Palatul Braunstein situat astăzi în kilometrul 0 al orașului Iași, a fost ridicat de către antreprenorul Adolf Braunstein, un evreu foarte bogat care deținea mai multe prăvălii de-a lungul străzii Cuza Vodă, clădirea a fost în decursul timpului hotel, sediu de baca, redacții de presă, sedii de firmă, partide politice iar acum deși este în paragină servește la parterul acestuia că sala de expoziție a Uniunii
Incepe reabilitarea Palatului Braunstein [Corola-blog/BlogPost/94390_a_95682]
-
părul care părea smuls în mare grabă și pus la uscat. Erau cinci peruci negre, blonde și castanii, iar printre ele se zărea profilul zâmbitor al peruchierului. De la Sf. Nicolae, după înscăunarea lui Hangerli, Hanul Șerban Vodă se umpluse de prăvălii noi. Dar dintre toate, nu stârnise senzație decât această perucherie, a unui român din Meglen, pe care nimeni nu-l mai văzuse până atunci. Nane tocmai voia să lase perdeaua și să-și vadă de ale lui, când de sub coloanele
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
până la sprâncene, un fel de tichie atât de umflată încât s-ar fi putut ascunde sub ea o pereche de coarne bourești. În mână ducea un felinar, plantat în vârful unei prăjini, pe care o înfipse în zăpadă, aproape de ușa prăvăliei. Între pereții de sticlă ai felinarului ardea o lacrimă de foc. Omul deschise ușa perucheriei și intră legănându-se pe picioarele lui scurte. Gândul la peruca pe care avea să și-o cumpere piticul îi dădu lui Nane un fior
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
fel. De fapt era altă persoană, cu un capișon la fel caraghios, care îi acoperea fruntea, înălțându-se, gogoșit, de aproape trei palme. Însă, spre deosebire de micul purtător de felinar, acest om, care tocmai își ștergea cizmele pe pardoseala galbenă din fața prăvăliei, era o namilă, care aproape că atingea arcada ușii. Îl văzu cum își îndreaptă spatele și apoi cum se pierde printre sănii, în josul străzii, uitând cu totul de felinarul pe care îl adusese. Nane își trase la repezeală ghetele și
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
și coborî în fugă, aproape dărâmându-l pe tatăl său, care nu apucă decât să-i strige din urmă să nu cumva să întârzie la masă. În loc să răspundă, înșfăcă haina și căciula, trântind în urma lui ușa groasă, dinspre stradă. În fața prăvăliei era liniște iar flacăra felinarului se topea albă în lumina amiezei de decembrie. Înspre Colțea nu se vedea niciun capișon. Numai coșurile unor sănii, împodobite cu crengi de brad și buchete de imortele vopsite, se legănau alene. La ospătăria lui
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
buluciseră la tejgheaua din fața ospătăriei. Pe lângă pliurile de stofă și blănurile lucioase, își făcu loc șerpește gluga complet udă și peticită a Rățoiului. Iar pe deasupra capului său, Nane văzu cum răsuflau fierbinți bucățile de dovleac copt. În toată această mișcare, prăvălia peruchierului, care nu era decât peste drum, se topise în preocuparea lui, iar degetele căutau deja prin fundul buzunarului un bănuț pentru o bucată mare de dovleac, poleită cu o crustă de chihlimbar, pe care se și vedea mâncând-o
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
mâna după vreuna dintre perucile atârnate în geam sau pe peretele din spatele peruchierului, se întoarse pe călcâi și cât ai zice pește, se auzi scârțăitul ușii. Nane se trase în spatele prietenului său și privi cu precauție spre scândura galbenă din fața prăvăliei. Moașa nu se vedea nicăieri. Și nici n-o mai văzură din ziua aceea. În fața ușii, stătea senin un bărbat ca o libarcă, îmbrăcat în haine nemțești și cu o mică geantă în mână. Nane și Rață schimbară rapid o
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
bărbat ca o libarcă, îmbrăcat în haine nemțești și cu o mică geantă în mână. Nane și Rață schimbară rapid o privire și apoi urmăriră silueta subțire, aproape cilindrică a bărbatului necunoscut. Moașa intrase în pământ. Nu era nici în prăvălie, nici afară. Dispăruse fără urmă. Prin geamul de argint, peruchierul le zâmbi întrebător și le făcu semn din ochi, ca și cum i-ar fi invitat înăuntru, ceea ce-i făcu s-o rupă la fugă. Gândul că fuseseră descoperiți umbri pentru o
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
camerei lui Nane și chiar pe geamul vitrinei, cum oameni cunoscuți sau necunoscuți intrau la peruchier cu fețe lor adevărate și ieșeau de-acolo alții, ca și cum ar fi trecut prin mâinile unui modelator nevăzut. Era un mic antreu dincolo de ușa prăvăliei, pe care nu-l puteau supraveghea uitându-se pe geamul mare. Așa că se hotărâră să se așeze în cealaltă parte, lângă felinar. Dar nici de-acolo nu se vedea nimic. Era doar o beznă frumoasă, în care dispăreau și din
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
mare. Așa că se hotărâră să se așeze în cealaltă parte, lângă felinar. Dar nici de-acolo nu se vedea nimic. Era doar o beznă frumoasă, în care dispăreau și din care ieșeau apoi siluetele vizitatorilor imprudenți. Aproape de Ignat, intră în prăvălie și Țenefațem. Gătit cu șal nou și cu giubeaua garnisită cu blană de vulpe, dascălul lui Nane deschise ușa peruchierului. "Poate sunt rude!" își dădu cu părerea Rață, iar pe Nane îl fulgeră o părere de rău târzie că nu
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
un galion cât trei case!" Și plin de pirați, nu-i așa?!" Pentru Rață acesta era visul suprem: să plece pe mare, cu o corabie uriașă, în căutarea comorilor. Aproape că uitaseră de Țenefațem când îl văzută ieșind pe ușa prăvăliei de peruci. Era tot el, ceva mai sigur și drept ca o sabie, dar cu-aceeași față. "Ți-am spus eu că ăștia doi sunt în legătură?" Mda, Rață avusese dreptate! Țenefațem ieșise din vizuina lupului neschimbat. Dar în clipa
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]