77 matches
-
să-i mângâi, să-i sărut Să ne dăm o altă șansă și s-o luăm de la-nceput. DESTIN Am iubit într-o durere și-am trăit între căderi... Mi-am dorit o mângâiere și-am aflat numai trădări... Cerul prăvălit odată peste chipul meu senin, Nu mai naște bucuria începutului Divin... NIMIC FĂRĂ TINE Azi am murit. Nimic nu este veșnic fără tine. Tăcerea dintre noi, mă minte rău. Șterg lacrimile și adun suspine. Cobor în iad, și totodată urc
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/otilia_braduteanu_1421985364.html [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
cu albastrul incredibil, ucigător și vital deopotrivă. Maternă și perversă, amăgitoare, eliberatoare și, totodată, sufocantă prin majestate, alinătoare prin grație. Dincolo și dincoace, munții cruciați, împăduriți cavaleri înzăuați în stânci musculoase, piatra colțoasă, aspru și bogat mușcătoare a crestelor năprasnic prăvălite în brațele mării. Țipetele nervoase ale pescărușilor, înfipte în imaginea chiparoșilor țâșnind mândru către cer, odată cu foșnetul apelor mării sub chila vaporului și cumințenia întipărită pe cer a turlelor blând aurite sub mărinimia soarelui pârguitor - iată ce a însemnat pentru
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1398681676.html [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
sanie trece-ndărăt Mă smulge ușor din ninsoare, E-atâta lumină-n omăt, Urcă-albind metalica zare!- ............................................... Un gest, privire, mișcare... Priveliștea extaziază Vremea-i gătită-n sărbătoare Dar,...albul, ne-nfrigurează. Ne-ncălzim la focul din priviri, Pe val de fildeș prăvălit. Cuvintele curg închipuiri... Știu!.. Pentru mine ai venit. Referință Bibliografică: VRAJA IERNII / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1433, Anul IV, 03 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
VRAJA IERNII de LIA RUSE în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/lia_ruse_1417608503.html [Corola-blog/BlogPost/362399_a_363728]
-
grupului. Din păcate, a urmat o cărăruie prin pădure, în pantă lină, apoi panta s-a accentuat și am continuat mai mult de rușinea față de cei rămași. Obstacole apăreau la tot pasul, cred că cineva ne punea la încercare. Bușteni prăvăliți deasupra cărării, care trebuiau escaladați. Zone mlăștinoase, din care ieșeam înnămoliți până la gleznă. Căldură sufocantă, cerul gurii uscat - apă nu luasem cu noi. La unul dintre copacii transversali, m-am așezat, simțind că îmi dau duhul. Norocul meu că n-
CASCADA de DAN NOREA în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 by http://confluente.ro/dan_norea_1407476526.html [Corola-blog/BlogPost/371569_a_372898]
-
ești trimis, tu, ce dorești? Cumva îți este foame, îți e sete, Ești unic printre flori, ori flutur ești? -Eu nu sunt unicat de ne-nțeles, Din aștrii-s, meteor-meteorit, O parte sunt din mare Univers, Un bulgăre de piatră prăvălit. La fel a fost iubirea-mi trecătoare, Lumina-a dat în cer o clipă doar Noptatic veșniciei care doare Din sufletul abis fără hotar. -Eu caut androginul rătăcind, Pierdut între înalturi, undeva, Eu, floare cea albastră, rotunjind O sferă, învârtindu
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1413099376.html [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
fluturii sprințari. Și-n țărmuri arcuite de dogoare, Prin dune aurite și pustii, În locul unde pasul e lentoare Și niciodată n-ai dori să fii Stă mândră în splendoarea-i înnegrită, Altar de prosternare și mister, O piatră din tărie prăvălită, Ce leagă pe vecii pământ și cer. Și poate că-n eternă nemișcare Magnetul care-l poartă va chema Un alt asteroid pierdut în zare, Iar floarea ca o sferă va ofta. Tot plină floarea-albastră de mistere Corola-și va
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1413099376.html [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
infinit. nu știu ce nume să-i dau acestei seri, mă cutremură răcoarea și sălciile pletoase care foșnesc în bătaia brizei, poate am s-o numesc baladă autumnală, sau poate n-am s-o mai numesc deloc. îmbrîțișez iarba pe un trunchi prăvălit, ascult pasărea codrului- steaua zburătoare a zânelor din Carpați, aprinsă de silfii din pânzele de păiajen. bătut de raza vântului, însoțit de cerbi și căprioare, prin această luncă a potecilor rătăcite, eu știu că aripile mele zboară spre infinit și
BALADĂ AUTUMNALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Balada_autumnala_ion_ionescu_bucovu_1343887055.html [Corola-blog/BlogPost/359979_a_361308]
-
în sirenă, printre corali mă pune perlă, venele-mi umple cu parfum, mă încunună cu adâncul unde din lună-mi face trenă. E seara mea în care munții m-adună din îngenunchere, mă urcă iar pe vârf de stânci, căci prăvălit-am fost o vreme, mi-adună zilele pierdute, din ele-mi face coliere, îmi spală-n lacrime genunchii, și mă dezleagă de blesteme. E seara mea când se-mpreună zarea cu anii mei cărunți, e seara mea când viața-mi
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1427236259.html [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
prinsă-n gheare strânsă-n clești și în tropot de calești lasă-n urma lui vârteje colb uscat și-n față mreje prin prundiș de râu prin vaduri spre palatul lui din iaduri ... *** II. Tu știi cum doare neiubirea? Arhanghel prăvălit când zboară, Gât frânt de pietrele de moară Și, cea mai groaznică, trezirea... Tu știi cum sfarmă neiubirea? Ca valul scoicile, sideful Țesând cu alge pe ghergheful Adâncului, nemărginirea... Tu știi cum plânge neiubirea? Ca trilul stins de ciocârlie, Țipăt
DIN DORURI, DORUL DOAR RĂMÂNE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1442921859.html [Corola-blog/BlogPost/381869_a_383198]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > CASCADE PRINTRE BRAȚE, OMULE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1227 din 11 mai 2014 Toate Articolele Autorului Tu omule gândești rezemat pe speranță tu și un rău secat cu prăvălite maluri pietriș imense deschideri cascade vraiște brațe supuse păcatului zodii orizont cerșim iluzii orbiți de nimicuri în lumea de azi cruce din crengi se moare trăind spectacol trist plouă cad noduri poduri de palme drumuri și nimeni chiar nimeni nu
CASCADE PRINTRE BRAŢE, OMULE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_serbanescu_1399840527.html [Corola-blog/BlogPost/350646_a_351975]
-
se povârnea brusc, de sub stratul de pământ lutos ieșind la iveală mai multe praguri de stâncă. O pasăre de noapte îl făcuse să tresară, fâlfâind moale din aripi deasupra, la mică înălțime. Se așezase într-o margine, pe un buștean prăvălit cine știe de când, năpădit de ierburi, și așteptase. Își scosese de sub pufoaică pușca veche, punându-și-o liniștit pe genunchi. Nici două ore, hm, nu e mult, murmurase consultându-și ceasul, pentru un om în starea lui ... Suferise un infarct
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Poteca_fara_intoarcere_dan_florita_seracin_1343741025.html [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
vadă pe mama ei nici atunci când fu coborâtă în groapă. Rătăci un timp prin cimitir până se termină slujba și groparii turnară ultimele lopeți de pământ. Fiind prin preajmă, auzea cum cad bulgării de pământ peste sicriu. La fiecare bulgăre prăvălit inima îi tresărea; o durea cumplit fiecare zgomot, de parcă bulgării de pământ ar fi lovit-o în suflet, pricinuindu-i răni de nevindecat. După ce se așternu liniștea peste câmpul de cruci și cavouri, cu Răducu de mână, se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
urmă, la un zbor de săgeată. La orice mișcare, semnalul știut. Doi arcași În stânga și dreapta, În codru, nevăzuți și neauziți. Restul, În jurul carâtei. Ne oprim În partea cealaltă a munților, unde nu mai e pădure, ci numai piatră albă, prăvălită. Un călăreț, pe calul cel mai iute, cu răvaș la Veneția, la signor Matteo Frassetti, palatul Frassetti, lângă podul Rialto. Te Întorci numai după ce te-ai Încredințat că mesajul a ajuns și a fost citit. Nu aștepți răspuns. Pietro scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
-ți sunt rezervele?“ Totul în zadar. Soarele era la apus și doar o oră până la confruntare și ne-am dus să ședem în piață, dar și acolo era un miros puternic de apă dulce și Nails era îngrețoșat și stătea prăvălit, cu capul într-o parte. „Ei, haide,“ i-a spus Dingbat. „O să facem și noi ce putem.“ Lupta se ținea la Clubul Leilor. Nails era protagonistul celui de-al doilea meci împotriva unui tip numit Prințul Jaworski, care lucra ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în jos pe scări cu galoșii în aceste dimineți de ceață și fum, constant în întârziere, mă îndreptam spre coada de la tramvai în acel final friguros de noapte în care umezeala se strecura în oase din cauza filtrelor proaste ale cerului prăvălit. La ora nouă, după primul puseu de treburi, reușeam și eu să-mi iau micul dejun la cârciuma lui Marie, un local cu linguri pline de grăsime, cu pereți de tablă și scaune cu un singur braț aliniate lângă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Pasagerii se trezesc săltați în picioare, apoi, în secundele următoare, cînd panica e în toi, cursa lunecă încet spre dreapta cu jumătatea din spate; lumea țipă și, pe măsură ce țipetele se accentuează, roțile din spate intră în șanț iar cursa înțepenește prăvălită. Lumea a amuțit. La numai un metru în față, un camion stă răsturnat în dreapta, în șanț. Șoferul cursei coboară, se uită la roțile din spate ale cursei, merge la cabina camionului, o vede goală, se întoarce, urcă la volan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să cadă stropi rari de ploaie și părintele Bernard observă picături strălucitoare perlând petalele primulelor, ierburile agățătoare, tufișurile spinoase de păducel, frunzele de rostopască și dantelatul hasmațuchi, rugii de mure și tufele de măceș. Deodată se auzi un zgomot târșâit, prăvălit, de parcă un tren fantomă ar fi apărut din tunel sau de parcă unul dintre demonii lui John Robert i-ar fi asaltat sub forma unui animal uriaș, care țâșnea din frunziș. Ceva mare și greu și extrem de agitat veni rostogolindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sprijinit cu păroasele labe din față de umerii omului, bocănea din copite dracul cel negru. După ce căruța cu draci care intrase În sat În urmă cu ceva vreme se pierduse către Răsărit, nea Mitu Îl luase la el acasă pe Necuratul prăvălit În șanț și-l curățise, potopindu-l cu vorbe bune și duioase, ca pe un ied neastâmpărat ce se nimerise, În joaca lui nestăvilită, sub roțile unei căruțe. Iedul - așa Îi spuneau cei cărora le era Îngăduit să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cu mult Înainte, Însă, de sărăcăcioasa Îngropare, pe când țiganca jelea cu fruntea În țărână, tractoristul care se fălea că se suia pe ea la fiecare drum pentru apă de băut nu știuse ce și cum să facă atunci când o văzuse prăvălită. Ca să nu pară atins de slăbiciune, spusese cumva cu o veselie miloasă: „Se duse și asta dracului pomană...”. Această Întâmplare - al cărei miez viu era copilul topit În Apa Morților și În care tractoristul căzuse mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
înaltă tensiune)"; imaginația infantilă proaspătă, ingenuă, nestrunită, transcende în fabulos: "Lecțiile s-au suspendat. / învățătorul R.M. / ne-a aranjat în rând / și ne-a dus să-l vedem / (ca într-o excursie, cântând). Semăna cu un salcâm înflorit / în glodul prăvălit..." Un patetism în spiritul lui Ion Barbu (cel din După melci) merge la țintă: "Eram copii proști și tehui / și am început să bocim în jurul lui..." Poet al înmuguririi și al dimineților sufletului, un Nicolae Dabija grațios se copilărește intenționat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
schimbată mereu, pentru că atunci nostalgia crește. Bucuria Crăciunului n-o poate stinge nimeni, căci licărește ascuns în sufletul fiecăruia. Și, în ciuda timpului care trece, ea nu și-a pierdut încă lumina. Crăciunul va rămâne pentru mine totdeauna casa țărănescă și prăvălită parcă de vreme, unde am simțit cu adevărat bucuria zăpezii și a gusturilor abia scoase de mama din cuptor, prunele și merele împăturite cu grijă în coli albe de hârtie, borcanele de dulceață și murături, șirurile de cârnați atârnate de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
societățile utopice. El a smuls pădurea toată/ Și s-o are începu./ Și-a arat pădurea toată/ Însă n-a găsit-o, nu.// Și-a cosit pădurea toată/ Din grâu azime-a gătit/ Și-o corabie-și cioplise/ Din stejarul prăvălit". La prima lectură am fost tentat să cred în lașitate, în părăsirea ideii de încercare a obținerii dreptului de trăire în paradis, în Olimpul dominat de iubită. Nu. Fuga e continuarea mitului, e diversiunea înaintea luptei care nu mai poate
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
societățile utopice). El a smuls pădurea toată/ Și s-o are începu./ Și-a arat pădurea toată/ Însă n-a găsit-o, nu.// Și-a cosit pădurea toată/ Din grâu azime-a gătit/ Și-o corabie-și cioplise/ Din stejarul prăvălit". La prima lectură am fost tentat să cred în lașitate, în părăsirea misiunii de a încerca să obțină dreptul de a accede în paradis, în Olimpul dominat de iubită. E o sintagmă răsturnată. Nu e Noe, nu e Orpheu pe
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989, p. 446</ref> Infernul lui Orfeu începe odată cu ieșirea din Infern. Cântecele sale devin și mai triste și mai sfâșietoare. Marele Eminescu îi evocă imaginea în Memento mori astfel: „Iar pe piatra prăvălită, lângă marea ntunecată Stă Orfeu-cotul în reazim pe-a lui liră sfărămată ......................................................... De-ar fi aruncat în haos arfa-i de cântări umflată, Toată lumea după dânsa, de-al ei sunet atârnată, Ar fi curs în văi eterne, lin și-ncet
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
schimbată mereu, pentru că atunci nostalgia crește. Bucuria Crăciunului n-o poate stinge nimeni, căci licărește ascuns în sufletul fiecăruia. Și, în ciuda timpului care trece, ea nu și-a pierdut încă lumina. Crăciunul va rămâne pentru mine totdeauna casa țărănescă și prăvălită parcă de vreme, unde am simțit cu adevărat bucuria zăpezii și a gusturilor abia scoase de mama din cuptor, prunele și merele împăturite cu grijă în coli albe de hârtie, borcanele de dulceață și murături, șirurile de cârnați atârnate de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]