39,397 matches
-
dragoste, Zoe izbutește să-l readucă la viața de odinioară, prin căsătorie. Ca personaj, Manoil deschidea, în proza românească din secolul al XIX-lea, tipologia eroului romantic. Prin structura sa compozițională, de roman epistolar, Manoil adapta la noi modalitatea romanului practicat în epoca preromantismului și în prima perioadă a curentului romantic, de Goethe în Suferințele tânărului Werther, de Jean-Jacques Rousseau în Noua Eloisă, de Chateaubriand în René. Modelul lui Dimitrie Bolintineanu a fost, desigur, romanul epistolar al lui Goethe, pe care
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
altă spirală a cugetului. I-ar fi putut nara o poveste grotescă, în care ridicolul se îmbina cu tragicul. I-ar fi arătat cum se instituie dependența față de rău, perorându-se despre virtuțile binelui. În numele adevărului și al dreptății, se practica tortura cea mai grosolană (întemnițatul era forțat să stea în picioare, sub o lumină orbitoare, continuu supravegheat și țintă a unor insulte). Ceea ce era nou și oribil era că atât acuzatul, cât și torționarul, la fel ca anchetatorul sau judecătorul
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
vîrfurile ei, nu-i de ajuns pentru a propulsa întreaga literatură. Dintre toate speciile, proza, romanul au fost la noi cele mai afectate de cenzura ideologică. Și totuși. Mutilarea unei tradiții de-a lungul a patruzeci și cinci de ani, practicată la sînge în perioada proletcultistă, este o explicație și o justificare parțială, poate mai puțin întemeiată decît aceea că românul nu s-a născut romancier, fiindcă de cînd se știe el este poet. Oricum, românul ca romancier e în urma cehului
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
de carte. E bine, dar lumea literară și critica se află de cincisprezece ani într-o așteptare din care se ivesc bilanțuri, polemici ori simple constatări precum cea de față. încă se mai dă vină pe calitatea traducerilor; se mai practică și acest soi de transfer; monștri sacri autohtoni, care în franceză sau engleză nu sună atît de sublim ca în românește... în fapt, politica promovării prin traduceri are un efect lesne de văzut cu ochiul liber: lamentabil și împiedicînd apariția
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
o chestiune de mentalitate și de cultură în ultimă instanță - alte două verigi ale cercului vicios de care vorbeam mai sus. E, de asemenea, o chestiune de caracter și de specific național. Un exemplu sugestiv în privința politicilor culturale care se practică la noi mi se pare unul colateral literaturii, dar petrecîndu-se după același tipar - acel proiect cultural care a înghițit niște milioane de dolari și al cărui nume se poate potrivi cu poveștile de genul celor spuse aici - Eterna și fascinanta
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
adăugat un lucru care face parte dintr-un capitol separat al aceleiași povești. Și anume că există autori de valoare din cei apăruți după ^90, care nu prea au șanse să se impună prin traduceri (datorită desigur tot politicii culturale practicate aici) și care au greutăți și în a fi apreciați în România. Sînt prost editați, difuzați, publicitați și neplătiți la valoarea lor reală. Va veni fără îndoială și timpul ca acești autori să miște din loc statutul de literatură mică
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
care spune, cu un ușor rictus ironic, istoria lui ,cum l-am cunoscut pe X", maschează (de formă!) un umor absurd destul de aproape de Urmuz, cu o intenție, care privită global, n-are nimic de-a face cu ,arta pentru artă" practicată de avangardistul român. Mult mai legate de funcția ,docentă" a literaturii decît de cea ,senzualistă", micile povestiri din Chipuri de oameni probează lejerețea cu care un autor, îndîrjit de altminteri, reușește să ruleze cinematografic personaje, toate memorabile prin cîte un
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
dublat întotdeauna de un moralist. Situația lui Arghezi nu este alta, până la un punct. Căci excesele îl fac să depășească prevederile morale. Oricât ar părea de surprinzător, etica pamfletarului este cel puțin la fel de importantă ca estetica speciei pe care o practică. Nu e totuna să-l persiflezi pe Rebreanu ca romancier sau să-l persiflezi pe Popa Iapă, preotul Neica-nimeni care și-a ascuns calul furat în biserică (dar - culmea! - arhiereul va deveni episcop). Nu e totuna să cauți purici în
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
Vieru, Am citit cu stupoare și tristețe articolul Dvs., Despre falsa elită și bietul catâr, publicat în săptămânalul Literatura și arta (nr. 34 din 25 august 2005). Deși eram oarecum obișnuiți cu un asemenea gen de scriere pe care îl practicați cu fervoare de mai mulți ani, spre deliciul galeriei probabil, pamfletul (chiar asta este!) despre ,falsa elită" postmodernă ne-a consternat prin duritatea și neadevărul tezelor pe care le conțin. Scrieți cu ură și nepăsare față de sensul greu al cuvintelor
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]
-
imaginabile de a-l umili pe cel aflat în ,grija" sa. Tortura este, din punctul său de vedere, un exercițiu intelectual, un joc al inteligenței (dacă se poate vorbi de așa ceva), o activitate perversă care produce plăcere celui care o practică tocmai prin sentimentul difuz de vină pe care îl degajă conștientizarea ei. Spre deosebire de animalele sălbatice, omul torturează de dragul artei, cu intenția de a produce suferință. Actele sale sînt conștiente - mai mult chiar, calculate - și aceasta augmentează sentimentul vinei. Se confesează
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
puțin i-a reușit ,Asceniunea" de Olivier Messiaen căreia nu i-a găsit tonul extatic. Solistul serii a fost pianistul Benedetto Lupo care a dat Concertului în sol de Ravel o întruchipare interesantă ce-l apropie mult de stilul motoric practicat de contemporanii săi Stravinsky, Bartók: degete de oțel, ritm trepidant, o infinitate de culori și nuanțe, precizie și acuratețe de disc. Concerte bune, momente de vârf ale Festivalului, au mai fost și altele.
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
p. 59) și analiza detaliată a breșelor făcute de experiment pentru anticiparea postmodernismului (p.94-111) sunt adecvate, necesare și productive. Criticul are o bună situare și față de bibliografia occidentală a subiectului, fișată selectiv, dar edificator (p. 26-34). Ion Bogdan Lefter practică o critică a ideilor înrudită cu aceea întemeiată la noi de Adrian Marino. Au în comun, de asemenea, militantismul în sensul liberalismului și occidentalizării. Îi despart însă categoric epocile de referință. Adrian Marino e retrospectiv, apelând la raționalismul iluminist și
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
asupra Occidentului, nu numai în raport cu consecințele imediate privind crearea unei imagini favorabile asupra comunismului, ci mai ales în raport cu prăbușirea unui speranțe privind o eventuală intervenție a Vestului și abandonarea unui front de luptă simbolică și diplomatică, pe care exilul îl practică în Apus, față de toate regimurile ilegitime și criminale din Est: "(...) politicienii din Occident n-au vrut să-l supere pe Stalin și (nici pe) conducătorii de la București, de la Sofia, de la Praga, de la Varșovia etc. Cand Occidentul a intrat în relații
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
între bine și rău. Cu alte cuvinte, facultatea de judecare teleologica trece dincolo de simplă diferențiere între frumos și urât și funcționează că discernământ, unificând și punând în perspectiva experiență intelectului și ajugând astfel să furnizeze material indispensabil pentru funcționarea rațiunii practice 21. În cuvintele autorului, "dacă intelectul este facultatea regulilor, facultatea de judecare este facultatea de a găsi particularul ce reprezintă un caz la care se aplică această regulă, iar rațiunea este facultatea prin care din universal este dedus particularul, cel
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
o sută de mii sau mai mulți 3) prezintă un risc real, obiectiv, de strecurare a unor eventuali teroriști. Verificarea identității și documentelor de călătorie la intrarea într-un stat și admiterea doar pe baza unor criterii, procedura care se practică dinaintea și fără nicio legătură cu actualul val de migranți, nu reprezintă un act de manifestare a islamofobiei sau xenofobiei, fiindcă, daca acceptăm acest lucru, ar însemna ca și cele mai democratice țări din lume au o legislație profund xenofoba
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
vremii. De exemplu, spre deosebire de băieți, fetele erau frecvent nedorite și considerate o povară familială și chiar o sursă de rușine, așa că erau adesea îngropate de vii în deșert, imediat după naștere. Versetele 81:8-9 sunt un avertisment către cei care practicau acest lucru și o respingere îndrăzneață a normelor sociale stabilite 28, într-un demers de desprindere asemănător celui al lui Isus față de practică lapidarii femeilor adultere. De asemenea, reglementarea unor probleme de succesiune, tratate în versetele 4:127 și 4
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
încearcă să fie o sinteză între comunitarianism, înțeles că forma "aerisita" de conservatorism (Charles Taylor), având însă și pronunțate valente de stânga (Michael Walzer) - si cosmopolitismul clasic, kantian, aspirând, la modul ideal, spre o "pace eternă". Bineînțeles, provocările teoretice și practice căruia trebuie să îi facă față noul cosmopolitism, chiar și după ce și-a dovedit calitatea de paradigmă, sunt multiple. Un efort în această direcție îl reprezintă încercarea de a dezambiguiza presupusa relație egalitate sau cel puțin de continuitate dintre cosmopolitism
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
vor ajuta să meargă mai departe. Mult mai departe. Deci Emi e în grafic cu predicția mea. N-are decât 23 de ani. Mihai e singurul manichiurist pe care-l cunosc. Că și-a ales o meserie pe care o practică mai mult femeile n-ar fi mare lucru. Dar Mihai a avut ambiția să-și deschidă propriul salon și s-a aruncat în aventură asta într-o perioadă în care mulți l-ar fi sfătuit să stea cuminte. Clientela lui
Prieteni cu care mă mândresc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82691_a_84016]
-
am dat repede seama că nu sunt vreun prost făcut grămadă, dar am înțeles că singura proba la care pot concura este aceea a „deșteptăciunii”: pentru toate celelalte eram, pur și simplu, netalentat. Așa se face că n-am mai practicat de atunci nici un sport și nici n-am îndrăznit vreodată să învăț să cânt la vreun instrument muzical, desi mi-am dorit foarte mult acest lucru. De dansat, am învățat să dansez că toată lumea, adică să mă bălăngăn mimetic după
Cum am învăţat să dansez tango by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82659_a_83984]
-
Dar atunci când o fac, nu casc. Mâzgălesc. ...mi-ai transmis căscatul -iată, si pe această cale-, amuzandu-ma, așa că, iti dăruiesc și eu informația utilă, ca prin căscat nu doar se manifestă relaxarea, ci se și induce. Cântăreții de operă practică voluntar această modalitate eficientă de a-si relaxa coardele vocale, înaintea intrării în scenă. Metodă dă roade și pentru noi -muritorii de rand-, când avem a face față unei situații ce ne tensionează, iar starea de insecuritate ne este trădata
Sunt un căscat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82713_a_84038]
-
română ale cărților de specialitate (pe mine mă interesează cele de management și psihologie, iar aici traducătorii comit excese de romanism care le fac de necitit) și încerc să citesc cât mai multă literatura engleză în original. Tarifele de livrare practicate de Amazon pentru România sunt de cele mai multe ori prohibitive, așa că sunt mai degrabă limitat la a face cumpărături la fața locului. Am verificat mai multe titluri care mă interesau pe , am și comandat câteva, și mi se pare că au
Okian.ro by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82745_a_84070]
-
bine să lipsească. Cred, în schimb, că e nevoie de onestitate pentru că o relație să meargă. Duplicitatea falsifică atracția și otrăvește iubirea. Cine aruncă anatema uită, totuși, foarte ușor că nu toți bărbații afemeiați sunt duplicitari, sunt și cei care practică libertinajul cu onestitate. Poate să nu fie o soluție de anduranța, dar pe termen scurt poate fi exact ce au nevoie doi oameni cu sângele fierbinte. Mie cifră trei mi s-a părut întotdeauna o cifră magică și cred că
Cifra trei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82747_a_84072]
-
săturat să văd personalităț de carton pictate în verde. Știu că țara asta suferă la capitolul implicarea socială. Șunt conștient că exemplul vine din sfera publică. Se poate înțelege că m-am săturat să văd modul penibil prin care se practică ecologia? Îmi amintesc de Nuți Udrea care plantă copăcelul mult visat. Semnează Velosoful.... Mai Velosofule... eu îți înțeleg indignarea, chiar ți’o și împărtășesc. Dar, în afară cazului în care ești chiar Daciana și semnezi cu pseudonim, nu prea se
Un nou blog verde by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82771_a_84096]
-
bicicletele cu spițe sunt pentru doamne...și cele cu cricul până la pământ sunt pentru domni, nu?...:) Nu se poate și invers?... Dragoș. Mai mediază și tu comentariile. Sau...e ok și cu imagini că cele la care face referire Cristian? Practică m-a învățat că se poate și invers. Am închiriat ieri o bitzikla de la cicloteque, și cam stângace având în vedere că n-am mai stat pe bicicletă de vreo 2 ani, am plecat cu cricul lăsat. Într-o vreme
Noile ad-uri Cicloteque by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82828_a_84153]
-
dreaptă (PRM) se declară, de fapt, de stânga, eu cred că avem de-a face cu național-socialism șui generis. Un discurs care exulta superioritatea culturii unei națiuni și consideră alte culturi inferioare (e.g. manelele), grefat pe un discurs anticapitalist, așa cum practică GP, este, după mine, o formă de extremism politic care nu mai știe de stânga sau de dreapta. Adică național-socialism. Ideologia Partidului Național Socialist german cuprindea, pe lângă tezele legate de superioritatea rasei, si o puternică retorica anticapitalista. Lipsea, ce-i
RIP by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82879_a_84204]