170 matches
-
un sfânt cu turban. Referitor la această pictură, muzeograful - arheolog, doctor în istorie, domnul Florin Ridiche de la Muzeul Olteniei din Craiova, a făcut următoarea precizare: ” Turbanul nu este neapărat un obiect de vestimentație musulman. El era folosit și în perioada preislamică. Turbanul are mai degrabă o funcție utilitară, de protecție împotriva prafului și a soarelui și era folosit și de mongoli, de huni, se pare, dar și de soldații francezi creștini, în perioada războiului din Algeria. În ceea ce privește pictura prezentată, consider că
SFÂNTUL CU TURBAN DIN GRĂDIȘTEA VÂLCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1425554360.html [Corola-blog/BlogPost/369479_a_370808]
-
hindușii, pana curând, o considerau pe femeie mai rea că moartea, molimile, șerpii sau chiar iadul. Viața unei soții se sfârșea cu viața soțului ei. în trecut, văduva trebuia să sară În flăcările rugului funerar al soțului. În statul arab preislamic, femeia era considerată o cauză de durere și nefericire, iar fetițele erau câteodată Îngropate de vii după naștere. În Franța În 587 CE, s-a ținut o adunare pentru a stabili dacă femeia poate fi sau nu considerată cu adevărat
METAFORA ÎNCEPUTULUI SI A VIETII de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1438432815.html [Corola-blog/BlogPost/342584_a_343913]
-
Orhon Seyfi Orhon "Peri Kizi ile Coban Hikayesi" * Namik Kemal "Cenk Turkusu" * Fazil Husnu Daglarca "Soyle Sevda Icinde Turkumuzu" * Yunus Emre "Șol Cennetin Irmaklari" * Yahya Kemal Beyatli "Gecmiș Yaz" Dramaturgie: * "Hacivat Ile Karagoz" * Ibrahim Șinasi "Sair Evlenmesi" 1) Literatura turcă preislamică; particularități formale și de conținut, genuri predilecte. 2) Structuri arhaice în epopeea oguză Dede Korkut Kitabi. 3) Personalitatea literară a lui Mahmut Kașgarî; importanța operei Divânii Lugât-it-Turk. 4) Kutadgu Bilig de Yusuf Hâs Hâcip și cartea sa de învățătură, în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/193551_a_194880]
-
timpul domniei: „ Tatăl meu Al- Ḫattăb era un om neînduplecat. Obișnuia să mă facă să muncesc din greu; dacă nu lucrăm, mă bătea și mă punea la muncă până la epuizare.” În ciuda faptului că alfabetizarea era mai puțin frecvență în epoca preislamica, ‘Umăr a invatat în copilărie să scrie și să citească. Deși nu a fost poet, a dezvoltat o pasiune pentru poezie și literatura, iar potrivit tradiției tribului Qurayš, încă din adolescență a studiat artele marțiale, călăritul și lupta corp la
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
411-12; al-Moʿǰam al-wasīț II, p. 905; for reports, see Taʾrīḵ Baḡdăd XIII, p. 405) ale lui Abu Hanifa, a avut un rol peiorativ. Datele referitoare la originea lui Abu Hanifa în Anbar merită a fi luate în considerare. În perioada preislamică, Anbar a fost o garnizoană a armatei sasanide din Mesopotamia, adăpostind mulți soldați persani și civili, în perioada islamică fiind populat cu oameni din Khorasan. Străbunicul lui Abu Hanifa ar fi locuit în Anbar, în momentul în care orașul a
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]
-
expune credința în ideea că Egiptul aparține civilizației mediteraneene, precum Grecia, Italia și Franța. Și totodată pledează pentru asimilarea culturilor dintre Egipt și Europa modernă. În martie 1926 Taha Hussein a prezentat rezultatele cercetărilor sale într-o carte intitulată „Poezia preislamică”. În această lucrare el a ajuns la ideea că cele mai multe ode poetice asociate cu epoca preislamică au fost falsuri. Taha Hussein a adoptat metode științifice moderne pentru a căuta adevărul lucrurilor. Problema educației gratuite a ocupat un loc important în
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
pledează pentru asimilarea culturilor dintre Egipt și Europa modernă. În martie 1926 Taha Hussein a prezentat rezultatele cercetărilor sale într-o carte intitulată „Poezia preislamică”. În această lucrare el a ajuns la ideea că cele mai multe ode poetice asociate cu epoca preislamică au fost falsuri. Taha Hussein a adoptat metode științifice moderne pentru a căuta adevărul lucrurilor. Problema educației gratuite a ocupat un loc important în gândirea și practica lui Taha Hussein. El a insistat asupra educației gratuite deoarece el însuși a
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
pentru a îl învăța carte pe student, ci și pentru a instrui și disciplina mintea sa, să-l pregătească pentru viața practică, și pe de altă parte, pentru a ridica nivelul său intelectual. În anul 1926, cartea sa „Despre poezia preislamică” i-a adus lui Taha Hussein un lung șir de polemici și critici. Aceasta a fost interzisă de către Universitatea Al-Azhar (Arabă:الأزهر), deoarece era considerată periculoasă și inacceptabilă. Taha Hussein a fost uimit, întristat, dezamăgit de reacțiile pline de ură
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
pline de ură. A fost nevoit să-și încercuiască casa cu agenți de pază pentru a-și tine departe familia de răutatea oamenilor din jur. În conținutul acestei poezii el a susținut ideea de falsificare a proveniențelor multora dintre poeziile preislamice. Printre lucrările lui Taha Hussein se află și numeroase traduceri. Unele dintre cele mai importante sunt textele istorice ale civilizației grecești. El se ocupa de impactul religios asupra gândirii în Evul Mediu, dar mai apoi trece la influențele multiple ale
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
Arabī, exponent al curentul iluminist (͑išrăqī) sau pseudo-empedoclean, neoplatonic și panteist întemeiat de Ibn Masarra și ben-Gabirȍl, a conturat cadrul general al filosofiei speculative sufite” . Suhrawardī, ,acest șiit convinsʼʼ își revendică o filiație care se regăsește în teologia persană preislamică Acesteia i se adaugă o serie de ideologii epistemologice care evidențiază tradiția greacă, în special manifestările lui Empedocle, ale lui Pitagora și mai ales cele aparținând lui Platon și lui Hermes Trismegistul . Așadar este vorba de o iluminare asupra trecutului
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
creaturi supranaturale, de obicei răuvoitoare, din mitologia arabă. Ei apar de asemenea și în tradițiile islamice, fiind de multe ori menționați în Coran și în multe alte texte musulmane. (sau Gin, Arabă جن ǧinn) este un termen ambivalent, din tradițiile preislamice, care definește entități spirituale care acționează în lume, având atât acțiuni bune, cât și rele.</ref> Cuvântul djinn este derivat de la rădăcina verbală arabă "ǧnn" care înseamnă „a ascunde”,„ascuns de vedere” (conform surei Al-A‘raf [7:27] : „O
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
-i vedeți! Noi i-am pus pe șeitani aliați pentru aceia care nu cred” ") și care denumește un „spirit supranatural”. În limba arabă, djinnii masculini sunt numiți „"jinni"”, iar cei feminini „"jinniya"”. Djinnii sunt creaturi din credințele populare din perioada preislamica,amintite de nenumărate ori în Coran,făcute din foc,asemănătoare oamenilor,înzestrate cu abilitatea de a distinge binele de rău, de a alege între adevărat sau fals ,înzestrate cu intelect,cu ideea de libertate,mai putin puternici decât îngerii și
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
în numele lui Dumnezeu. Cel care îndeplinea legea vărsării de sânge și omora criminalul, primea numele de răzbunător de sânge: “răzbunătorul sângelui să omoare pe ucigaș; când îl va întâlni, să-l omoare” (Numeri, 35:19). În Peninsula Arabică, în perioada preislamică, era o absența totală a organizării politice de orice formă. Cu excepția Yemenului în sud-vest, nicio parte a Arabiei nu avea un guvern, și, așadar, nici legi sau ordine. Populația recunoștea autoritatea șefilor triburilor lor. Vendeta, alături de atacuri, prăzi, jafuri și
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
islamic și statul necredincios în baza principiului islamic de "hakimiyyatu Allăh". Conform acestui principiu conducerea statului revine lui Dumnezeu și nu oamenilor care sunt supuși greșelilor. Statele neislamice, necredincioase sunt o întoarcere la statutul de "jahiliyya", de ignoranță specifică epocii preislamice. Din această categorie fac parte societățile occidentale bazate pe materialism precum societățile comuniste, atee prin desăvârșire, precum și societățile creștine și evreiești, societățile păgâne și cele conduse de tirani. Tot din starea de ignoranță, "jahiliyya" fac și statele musulmane care s-
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
din faptul că în democrație suveranitatea revine poporului care împuternicește prin voința sa un anumit grup care conduce. Această formă, declară Qutb, contravine legii islamice care prevalează în fața legilor oamenilor și este o întoarcerea la perioada de "jahiliyya", din societățile preislamice. Prima perioadă în care a scris Sayyid Qutb se plasează între 1925-1939 și cuprinde în principal literatură: poezii, nuvele și eseuri pe teme sociopolitice și morale. Primul volum de poezii intitulat " ash-Shațī al-majhūl" (Țărmul necunoscut) și abordează teme precum relația
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
المسيحيين ") sunt arabii de religie creștină, cel mai adesea locuitori ai lumii arabe, cu toate că există și o numeroasă diasporă. Ei sunt urmașii anticelor triburi arabe creștine și a celor creștinate. Mulți dintre creștinii arabi actuali sunt descendenții triburilor arabe creștine preislamice, și anume vechile triburi Kahlani și Qahtani din Yemen (Gassanizi, Lahmizi și Banu Judham). Între secolele V și VI Gassanizii, care au adoptat creștinismul monofizit, au creat una dintre cele mai puternice confederații arabe aliate Bizanțului creștin, fiind un "tampon
Arabi creștini () [Corola-website/Science/330826_a_332155]
-
cunoscut sub numele de Al-Zamaḫšarī, (n. 8 martie 1075 - d. 14 iunie 1144) a fost un învățat mu’tazilit de origine persană, care a trăit în perioada abbasidă. Al Zamaḫšarī este cunoscut pentru comentariile sale asupra Coranului și a poeziei preislamice, precum și pentru unele tratate de retorică ("Asas al-Balăġa", „Bazele retoricii”), gramatică, fiqh, geografie. Totodată, este autorul unui dicționar arab-persan, care utilizează dialectul vorbit în Horezm la acea vreme. Al-Zamaḫšarī s-a născut în Zamakshar, Khwarezmia și a devenit un savant
Al-Zamaḫšarī () [Corola-website/Science/333600_a_334929]
-
început, doctrina ordinului Bektașī se revendică de la un sistem religios sincretic, care înglobează tradiții islamice șiite, elemente de panteism, dar și credințe specifice anumitor zone rurale anatoliene. Pe lângă credințele și practicile specifice ordinelor șūfī, se regăsesc o serie de elemente preislamice introduse de populațiile turcice influențate de diverse sisteme religioase precum șamanismul, maniheismul, budhhismul, creștinismul. În zona Balcanilor, doctrina ordinului prezintă concepții nestoriene și neoplatoniste. Unele grupuri Bektași promovau o formă foarte asemănătoare șiismului duodeciman, în special, începând cu secolul XVI
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
etic a celorlalți este cea mai bună soluție, toți fiind suferinzi și sclavi ai aceleiași voințe de a trăi; de asemenea, a discutat și despre sinucidere într-o perioadă în care problema era un subiect tabu. În filosofia târzie și preislamica, anumiți gânditori precum Ibn al-Rawandi, un sceptic al islamului, si Muhammad ibn Zakariya ar-Razi au exprimat credințe mizantrope. În filozofiile iudeo-islamice, filosoful iudeu Saadia Gaon folosește ideea platonica care susține că omul izolat este dezumanizat de asocialitate pentru a argumenta
Mizantropie () [Corola-website/Science/332735_a_334064]
-
islamul este de obicei asociat culturii occidentale (Braudel, 1987), datorită fundamentului comun anti-grecesc și monoteismului. Europa a văzut, ce-i drept, în islamul arabizant un dușman ideologic, dar l-a acceptat ca model filosofic. Mai puțin cunoscută e însă perioada preislamică, numită convențional Ğăhilīya, „a ignoranței”- fiind vorba de necunoașterea mesajului coranic. Secolele de păgânism preislamic, dominate îndeobște de cultul astral și absența mitologiei, nu au fost lipsite de comunicare cu iudaismul și creștinismul, dar, datorită transmiterii orale a informației, nu
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
Europa a văzut, ce-i drept, în islamul arabizant un dușman ideologic, dar l-a acceptat ca model filosofic. Mai puțin cunoscută e însă perioada preislamică, numită convențional Ğăhilīya, „a ignoranței”- fiind vorba de necunoașterea mesajului coranic. Secolele de păgânism preislamic, dominate îndeobște de cultul astral și absența mitologiei, nu au fost lipsite de comunicare cu iudaismul și creștinismul, dar, datorită transmiterii orale a informației, nu se cunosc prea multe amănunte despre acest interval. Cercetătorii iau de obicei în considerare secolul
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
informației, nu se cunosc prea multe amănunte despre acest interval. Cercetătorii iau de obicei în considerare secolul al VI-lea și primele decenii ale secolului al VII-lea, mai precis anii 500-622, când "Ğăhilīya" poate fi documentată prin „arhiva” poeziei preislamice. Este un spațiu temporal care acoperă, din punct de vedere politic, un gol ( cauzat de luptele dintre cele două imperii decadente, bizantin și persan ), iar din punct de vedere social, o lume în schimbare ( evoluția dintre păgânism spre monoteism, dinspre
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
politic, un gol ( cauzat de luptele dintre cele două imperii decadente, bizantin și persan ), iar din punct de vedere social, o lume în schimbare ( evoluția dintre păgânism spre monoteism, dinspre nomadism spre sedentarism ). Denumirea de "Ğăhilīya "( „epoca ignoranței” ) dată perioadei preislamice se referă, evident, numai la ignorarea mesajului coranic și a revelației, fiindcă altminteri Peninsula Arabă ( "ğazīratu-l-’arab" ) a cunoscut în epoca arhaică o efervescență culturală, politică și religioasă de netăgăduit. Aflată la întretăierea drumurilor comerciale între Asia și Bizanț, zona
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
ales Yaŧrib ); creștinii ( începând cu ereticii, cu monofizismul iacobit al ġassanizilor, nestorianismul lahmizilor ) erau cunoscuți beduinilor nu numai prin misionariate ( precum cel din Origene, secolul al IV-lea ), ci și prin călugării, sihaștrii care trăiau în pustiu, cântați de poezia preislamică ( e frecventă comparația „ca o torță de sihastru” ). Își mai făceau simțită influența maniheenii și mazdeenii. Credințele lor se suprapuneau diferitelor erezii și rituri din mai multele faze ale evoluției religiei beduinilor: fondului vechi de polidemonism ( cultul pietrelor, al "ğinnilor
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
și povestea lui Aldebaran care o pețește pe Turayyă ( Aldebaran, respins pentru că e sărac, își mână de atunci turmele în urma ei ca să-și dovedească bunăstarea - Hőfner, 1965:468 ). Jupiter și Mercur, dar și Saturn sunt planete invocate și în epoca preislamică, la Ka’ba, alături de Ba’alsamīn, zeul cerului, care avea drept simbol un vultur și era invocat pentru rodnicie, sau de zeul furtunii, Quzah ( curcubeul se mai numește și acum în arabă „arcul lui Quzah” ) ( Henninger, 1954:90 și urm
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]