108 matches
-
și-ar pierde, poate, mințile: În aceste risipite duplicate de univers se deschide în anume ceasuri o prăpastie de cercuri în cercuri și de vise în vise către nevăzutul unei realități de dincolo de orice vizibil și de orice pătimire; mereu presimțită și mereu inaccesibilă, însă mereu prezentă în eternitatea ei." Rămîne să te-ntrebi pentru ce sînt, oglinzile însele, precum legenda ce le-o face Petru Creția, atît de contradictorii. De ce chiar apele cu-atîtea estuare se liniștesc deodată, într-un cofraj
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
nu poate fi altul. În cazul lui Koke însă, descoperim o căldură neașteptată, o adevărată explozie a simțurilor se filtrează prin cuvânt. Paul Gauguin este conștient când pictează o capodoperă. Nu se întâmplă oricând acest lucru, e un moment așteptat, presimțit și dorit cu o intensitate tulburătoare. Sunt câteva asemenea momente relatate magistral în carte. De pildă, când pictează Manao tupapau. Traducerea e voit ambiguă: iubita lui tahitiană, Teha’amana, speriată de spiritul mortului ori spiritul mortului care și-o reamintește
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
-l descopăr și în Banat, sentimentul unei Mittel Europa... R.B.: Se pare că și experiențele literare v-au orientat spre aceste ținuturi ale nostalgiei... Dar nu cumva atunci cînd călătorești într-un anumit loc vrei să descoperi și o realitate presimțită sau poate chiar trăită? Drumurile la Trieste par a pleda în favoarea acestei ipoteze... R.W.: în ceea ce mă privește, eu sunt un eurocentrist... și tot ce are de-a face cu cultura central-europeană deține pentru mine un rol esențial, ceea ce
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea sa un exemplar exercițiu de admirație, analiză și interpretare. Castalian cultivator al etimologismului de sorginte heideggerian, Virgil Podoabă se apără prin cărțile sale de recentele agresiuni și destrămări, alienante și haotice, presimțite încă de profesorul său. Un uomo salvato, așadar.
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
asemeni unui nor fără patrie dacă fumul țigării îmi năruie idolii dacă-mi acopăr ochii cu o tăcere dacă mâinile mi le satur cu gesturi lipsite de flacără Capătul zilei Cu degete înghețate torn ceaiul în cești - e un frig presimțit doar în oasele mele precum o lumină precară o ființă străină pare a-mi duce mai departe neliniștea plăsmuită din fum și zăpezi cu eul proptit de cealaltă parte a nopții Ritual Pe zăpada paginii mele o sărbătoare a florii
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
pe moarte, spre cei ce se atașează liricii sale. Poetul s-a arătat, ziceam, lizibil (prin comparație cu majoritatea poemelor sale) în poezia de dragoste citată mai sus. îl regăsesc într-o dispoziție asemănătoare într-o armonioasă elegie a extincției presimțite. pisica va deschide iar fereastra pisica verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie se va strecura și la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
și fiică, aceasta fiind miza centrală, și cam patetică, a filmului. în plus, așa cum ne-au obișnuit cele mai multe dintre filmele de groază produse de o bună bucată de vreme la Hollywood, trăsăturile care ar trebui să anticipeze treptat acel lugubru presimțit sînt atît de îngroșate, încît senzația pălește în fața unei evidențe din cale afară de butaforice. în orice caz, filmul - care e, totuși, peste medie în materie de subtilitate a instaurării groazei - are ca principal defect poate nu atît o epică sumară
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
Supralicitat nepermis, Gherea devine un promotor al esteticii ămetafiziceă precum Maiorescu (surprinzătoare conciliere ideologică!)". Ce să mai zicem? Ar fi un fel de exercițiu pre-ideologic, din cale afară de prudent, cînd încă "linia" proletcultista nu putea fi bine dibuita, ci doar presimțita! Paginile de Jurnal intim, din 1951, suferă, la rîndul lor, de un întristător impact dogmatic (eventual o timorare sau o disimulare!), iar încercările scriitorului de a se conforma cerințelor "literaturii noi" nu-i sînt de nici un folos. Să-i urmărim
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
Greutatea de piatră în formă de rață (Brâncusi) de la cele mai mari de 25 de kg. pînă la 100 gr. sau 50 de gr., identice toate că forma. Repetitive că o viziune de coșmar geometric asirobabilonian. 8 febr. 1979. Moartea presimțita în muzeu: rata de granit de 30 de kg. de cîntărit grîu pînă la rata cea mai mica această, aici, de un gram doar, sau aproximativ, plus scrisul sumerian. Accelerare bruscă a timpului. Țapul cu o pelerina, aici albastră, de
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
punte către cel anterior; un alt capitol, final, Epistemologia psihanalizei, așteaptă încă pentru o ediție ulterioară, care ar îngloba monumental cele două părți. Capacitatea de sinteză și de interpretare ce dă substanță acestei întreprinderi era parcă de mult așteptată, sau presimțită, dar la drept vorbind neobișnuită ca dimensiuni și ambiții pentru experiența editorială a psihanalistului român, esențialmente un bun practician (cu excepția, în ceea ce privește prima coordonată, a istoriei din 1994 a nepsihanalistului G. Brătescu); ea este totodată profund nefamiliară tematic filosofiei românești (exceptându
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
trăiești în trecut ai șansă să-ți recuperezi adolescență ai șansă să-ți întâlnești idealul pierdut ai șansă să cuprinzi brațul bărbatului ales să te conducă spre noaptea sărutului aprins de stele albastre, de flăcările abisului încă neînceput, neștiut dar presimțit, ca si cum roua dimineții este gustata întâi și întâi nu ștearsă de tehnologia înaripării voite!? dar tu ce ai ales? moartea părinților în celălalt capăt de lume când nu te-au urmat în Continentul minunilor? visele reținerii în absconsul vitraliilor neînțelese
PUTEREA CUVINTELOR / THE POWER OF WORDS (POEME BILINGVE / BILINGUAL POEMS) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381706_a_383035]
-
despre film și carieră. Despre Hollywood și despre "gluma lui Dumnezeu". România. Un Lear necanonic, al lui Penciulescu, filmele lui Veroiu și recitările de poezie, drumurile prin țară, rădăcinile, prietenii. Petre }uțea și neverosimilu-i discurs despre filosofia lui Camus. Curcubeele presimțite. Ovidiu Iuliu Moldovan. O definiție a bibanului (Bibanului), deschizînd o anecdotă. O poreclă, prin extindere, de la frate, care-a apărut la școală cu un biban din prăvălia de pește a lui tată-su. Și o lungă, dulce-amăruie vorbire despre box
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
tot: cultură, civilizație, umanism. Tot ceea ce omul își durase. Un dezastru, un uragan peste toate astea. Sunt solidar cu agonia lumii europene. E în mine însumi. Nu-i nimic de făcutť. Remarcam, de asemenea, că există, în acest vast dezastru presimțit, cîteva fragile repere și certitudini - R., femeia iubită; "țara" în care autorul jurnalului se întoarce ca spre un liman și pe care o asociază reîntîlnirii cu ființa dragă (Mă restrîng, mă ghemuiesc. Merg în țară... Abia aștept s-o revăd
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
la albia impură/ și m-aș târâ-n țărână, urât și murdărit -/ spre singurul părete care-a rămas din schit.”// (Cântece simple: Vlaici, II) Și tot într-un asemenea tip de poezie găsim versuri în care reverberează profund ceva nedefinit, doar presimțit, o proiecție al cărui traseu ar putea fi, dacă nu descifrat, măcar intuit în implacabilul drum al destinului: „Și va veni o seară când voi pleca de-aici,/ fără să știu prea bine unde mă duc și nici/ de vine
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
care, însoțit de Friedgard Thoma, latră de cîteva ori în fața presupusului său mormînt virtual; îl avem aici, redus la esența sa canină, pe kynicul Cioran, despre care Peter Sloterdijk a scris pagini briante...). O regresie, la urma urmei, de mult presimțită. Contrar unor opinii pioase, acest sfîrșit oribil este totuși - într-adevăr - unul pe măsura lui Cioran și se înscrie perfect în logica internă a destinului său. Dincolo de atrocitatea dezumanizării progresive prin ștergerea completă a identității, el pare a confirma, cu
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
a ameți mai mult. Este o realitate incapabilă să atingă echilibrul, desăvârșirea. Ne referim, desigur, la realitatea interioară, pentru că exteriorul, concretul este lăsat undeva în contre-jour de unde își trimite irizările malefice. Comedianțul este un neajutorat. Pasta eterogenă, impalpabilă a lumii presimțite de privire își urmează cursul. Cu alte cuvinte, nimic nu este definitiv, nimic nu este categoric. Există o senzație de atingere în intangibil, așa cum există o dorință a ochiului de a renunța să vadă. Nimicul este copleșitor, nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
covor persan din sufrageriile noastre, Îi făcea bine să stea așa, pierdut sub privirile ei, să se Închipuie copil și cum se joacă adolescentele cu el, disimulându-și perversitatea În clinchetul râsetelor, cum Îl Înfașă În aburul sexualității lor abia presimțite. De ce mi-ai zis „iubitul meu“? — De ce te interesează? Nu ești mulțumit? — Cine? — Tu. Nu ești mulțumit că ești iubitul meu acum? Nu sunt iubitul tău, Ionela, și nu te juca cu mine. Mi-e greu să ți-o spun
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cu antene nevăzute că "cineva" a intrat pe scenă. Dar nu această prezență îl preocupă pe Manuel Pelmuș, ci prezența simplă a unei persoane și mai mult chiar, nu neapărat prezența fizică văzută, ci eventual și cea nevăzută, mai mult presimțită, reconstituită de imaginația spectatorului, precum în cazul recentei sale piesei preview. Ce poate însă reconstitui imaginația spectatorului? Un desen aproximativ, o schemă de deplasare, lipsită exact de acea "carne" care îmbracă fiecare mișcare, acea încărcătură pe care o imprimă oricărui
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
joasă, și ei nu se vedeau decât de la mijloc în sus. Picioarele nu se observau și, mergând, toți păreau că plutesc. Când a văzut-o prima dată pe Adina, lui Duminică i-a pierit orice veselie. Avu zguduirea a ceva presimțit și deveni tăcut și sfios. Începură să-și trimită scrisori foarte triste, râzând. Când vreunuia îi scăpa vreo destăinuire mai neacoperită, celălalt o respingea la fel, râzând. Ei se simțeau protejați de ceva care le îngăduia să mai zăbovească puțin
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
i-ai aparținut o dată și-i vei aparține când te vei elibera de mecanismul vieții - Ethos!". Sar la epilog, pentru-al cărui titlu, de fapt, am scos volumul din raft: Viitorul inteligenței. E, acest sfîrșit de carte, cronica unei catastrofe presimțite. Publicat în 1925, prima dată, e reluat în 1941, cînd războiul deja mușca amarnic din rezervele de încredere în rațiune pe care lumea și le pusese, în atîtea secole de triumf al ei, deoparte. Dinamuri ale opiniei publice, zice Busuioceanu
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
Dionisie, care rămăsese cu privirea abătută spre galeria Îngustă a grotei, așteptând parcă să‑i vină rândul ținându‑l În brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pâlpâitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare, care răzbătea printre dinții tăioși ai fălcii lui Polifem, uriași și cu strungăreață, căci lucrurile stăteau de bună seamă astfel: aceea era vechea intrare În peșteră, Își amintea bine, ca și de povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Așadar, arta ar fi semnificația poeziei „Limb“, pe marginea căreia, În treacăt fie spus, doamna Nina Roth‑Swanson a bătut câmpii. „În limbaj poetic un torent de apă semnifică anume refulări onirice, iar asociația cu o apă curgătoare, mai degrabă presimțită - este expresia sunetului abisal ce sugerează deopotrivă murmurul vorbelor și susurul urinei.“ (Aici, Într‑adevăr, s‑a Întrecut pe sine.) Deci domnule, Mendel Osipovici n‑a fost soțul meu, mi‑a pecetluit Însă existența, iar eu i‑am „ușurat pătimirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
complicată, în care pete regulate de roz se contopeau cu bucăți de verde închis, apoi totul se opri. Priveam celebrele sakura-mochi din Tamazawa, cel mai vestit magazin de dulciuri japoneze tradiționale din Sendai. Era abia februarie, însă primăvara trebuia deja presimțită, după ritualul japonez, ademenită, parcă, prin mii de rugăciuni proaspete, răsfirate pe rafturi și în vitrine. Vântul parfumat iradia chiar din frunzele mari de cireș, preparate într-un fel specific pe care japonezii îl numesc "a pune la murat" (deși
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de supraviețuire istorică. Păstrînd proporțiile, e ca și cum niște așchii, scăpate de inerția psihologiei colective, s-au desprins de trunchi și s-au opus toporului care vroia să-l taie, în vreme ce restul lemnului nu numai că s-a supus servil tăierii presimțite, dar chiar a pus umărul la prinderea așchiilor rătăcite. Grupul Arnăuțoilor au fost una din cele cîteva sute de așchii mirabile care au răscumpărat la scară istorică pasivitatea trunchiului românesc: astăzi, prin convenție ideologică, le spunem „partizani", pe cînd partizanii
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
de a se elibera din complicități. Asemenea disecări de principiu se amestecă printre amintiri aproape lirice - Rinocerii, cu Beligan și Dinică, la Teatrul de Comedie, și "figura grav îngîndurată, vizibil marcată de emoție, a profesorului Tudor Vianu." Lentoarea unei tragedii presimțite îi trage pașii înapoi, spre lumea ca teatru, pe care o gîndea, cu puțin înainte de-a părăsi lumea-lume. Imaginea tatălui lui Ionesco, scotocindu-i prin foi, și coșmarul fratelui mai mare, răscolindu-ți prin viață, ca să te scoată intim
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]