30 matches
-
bucurat auzul cu vorbele ei cuminți. LINGUȘITORUL: Să te sprijin eu, Măria Ta, ca să nu te hurduci pășind de la un jâlț la altul. (îl ajută) PRICINĂ (se așază, gemând cu ușurare): Tu, sfetnice al doilea, îmi ești cel mai cu priință, așa că-ți făgăduiesc să-ți tai capul, ... (gest de spaimă al sfetnicului) când o fi și când m-oi supăra odată foarte tare, în urma celorlalți tovarăși ai tăi. LINGUȘITORUL: Mulțumesc cu supunere. Să trăiești, Măria Ta! POSACUL (aparte): Cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din cinul său. Apoi aceluia am să pun să-i taie capul îndată ce sfârșim masa, pentru că nu s-a priceput să-mi frângă cerbicia. LIANA: Ba să nu-l tai, tată, că-ți este cel mai credincios și mai cu priință dintre sfetnici. El singur a știut unde m-am oprit și-mi trimitea din când în când vești despre sănătatea Măriei Tale. PRICINĂ: Atuncea nu-l mai tai de data asta. Și să știi că după ce mă întorc acasă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a luptătorilor țigani înaintea lui Vlad Vodă: Dar cine-mi va spune cum să cade Ceata slăvită care-acum vine Musă ș^Apolloane, drăguț bade, Șoptește-mi vorbe și graiuri line, Că fără de-a ta dulce însuflare Poetul haz și priință n-are. Dublă invocare pe care rigoarea gramaticală nu o ajută, de vreme ce adresarea la plural ( muza și drăguțul bade Apolo) se continuă la singular ( șoptește-mi, a ta dulce însuflare). Poetul era perfect conștient de dificultatea versificării într-un idiom
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
vreascuri se spunea găteje, La coșul de fum se spunea hogeag, Neîncetat se spunea hojma, La lumânare se spunea lumină, La făcăleț se spunea melesteu, Vremea călduță se numea molășniță, Buruienii de dragoste i se zicea năvalnic, Folosul se numea priință, Dopul sticlei se numea stupuș, Tava de mâncare se chema tabla, Secolul era pentru noi vac, Belșugul,norocul se numea zloată, Și mama - mumă ! Ce-am putea scrie și mai ales ce-am înțelege unii dintre noi, folosind aceste cuvinte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]
-
puse pe masă o scoarță cu arnici, pe ea tablaua cu merinde, scoase stupușul de la țuică, făcu trei cruci, bău și dete și lehuzei: Bea femeie și gândește-te de bine, ca să-ți vină tată la copchil, să fie de priință, să aibă zloată în tot vacul! Cu năvalnic să-ți chemi omul și toată vremea vieții voastre molașniță să fie!” Ei, ce spuneți cetățeni ai noului mileniu? Înțelegeți? Merita să renunțăm la astfel de cuvinte pentru ... Pentru ce? Frumoasă limbă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]
-
moșia Mărăști, restul fiind a răzeșilor mărășteni. Hanul și crâșma, așezate între păduri, erau deseori prădate de hoți. Veniturile aduse proprietarului erau nesemnificative, fapt care a făcut ca afacerea să fie lichidată, deși pentru popasul călătorilor era un loc cu priință. Acolo, în jurul hanului, și-au găsit loc de popas și înnoptare bejenarii bucovineni, urmând ca a doua zi să stabilească drumul pe care să apuce. Pe când stăteau în jurul focurilor, așteptând să-și astâmpere foamea, s-a apropiat de ei, venind
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în unire cu maica lui, legiuita mea soție, vor fi dreptate a stărui, a dispoza și a sprijini toate interesele și toate dreptățile privitoare pe care cum s-au zis mai sus, după cum și însuși vor găsi de cuviință și priinți pentru drejarea, administrarea și dipozarea atât particular cât și formal, fără ca să mă mai pot amesteca întru nimică la aceast avere, nici sub fel de propunere, rămânând întru totul retras, acesta fiind scopul care au naturat o așa regularisireî. Iscăliți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oi pomeni zvârlit ca zdreanța - la gunoi și totuși - inima-mi - ironic - bate-a viu nimeni regale ceruri n-are mai de soi nu-mi zi nebun - n-abate-n umilință candoarea-mi: vocea-mi cobor în falsele smerenii îndrug nimicuri - nimănui priință și lâncezesc și pâlpâiesc vedenii știu bine - focu-mi nu-i de fad „prieten” dar lumea-i ipocrită - tu - ei sclavă nu pot umbla prin cruguri cu vreun piepten iubirea-mi s-a târî prin ierni - bolnavă... ...trupul bătrân - primăvăratic duhul
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
mântuiască / Atunci când vorbele se-ntrup / E Sângele zvâcnind în Trup”. Vederi mirifice salvate prin rimă leneșă. „Mă ning, mă înmormântă-n dalb / Cuvântul sacru-nmiresmat și alb”. Gust pentru sofisticat oximoron. „E-o preamărire-n Umilință / Și-atâta lipsă-i în priință. Atâta gol se află-n plin / Și-atâta miere în pelin!” Poeme de forță și de frumusețe, în care elanul și stăpânirea se posedă încrucișat. „Acolo doar e aerul înalt. / Eu l-aș străbate lesne, dintr-un salt. Dar nu
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
-și târăsc Crucea printre nămeți - țintind mereu spre Nord: nu va fi viitor precum atuncea - se spintecă-Nviere, nu fiord! fumegă vinul în potir de-altare: o constelație-n cuminecare! din umilințe, răni și neputință se-nalță Hrist - Coroana de Priință! ...va fi, române, altă primăvară: întâi în tine,-abia apoi afară! *** PENTRU IUBIRE nu știu nici ceasul lunii ce-a bătut nu știu nici, iată, șoaptele din Cer: mărturisesc - cu fulgere pe scut: iubirea,-n veci, se ctitorește-n ger
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
să: www.glascomun.info. Deci, Sfântă Scriptură și bunele lucrări ale omului-cu-misiune își află sălaș de folos și în lumea virtualității, daca gândul de pornire al lucrărilor este curat și drept! Sfântă Scriptură capătă, deci, tălmăciri foarte practice și spre priința Duhului ORTODOX, prin lucrări de mare amploare științifică și de credincioșie - cum însuși glăsuiește Părintele RADU BOTIȘ, într-un impresionant poem de-al său (cf. Lumină Cărții Sfinte): “Săraci, o prea săraci am fi/De n-am avea o călăuza
PREOTUL RADU BOTIŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347896_a_349225]
-
Urce-o cît i-e dat de soarte; Căci de-o face, n-are moarte. [19] Nu lipsesc nici comandamentele legii morale, așa cum sîntem obișnuiți să le cunoaștem în cadrul ideilor creștine. De pildă, se prescrie respectul față de bătrîni: Capului cărunt priința I-o arată cu prinoase! Membrele slăbesc, dorința Tînără rămîne-n oase. [24] Dacă un sens de precauție, mai mult decît legea morală, recomandă să te ții cît mai departe de oamenii răi, pentru a nu fi, în cazul cel mai
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Departamentului din lăuntru care, pretextând, în interesul unor concurenți ai întreprinzătorilor, că zalhanaua ar fi fost construită chiar în târg, dăunând astfel sănătății locuitorilor lui, plănuia să o desființeze. Târgoveții au arătat că zalhanaua „li este de îndemânare și de priință pentru negoț”. Probabil că zalhanaua a contribuit la sporirea numărului de cârciumi, căci în 1851 se făcea observația că „cea mai mare parte din viețuitorii acestui târg deschid crâșme pe la feliuri de locuri”. De asemenea, Sfatul municipal al târgului Huși
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
post în garda împăratului bizantin. Uneltirile fiului nemulțămitor, care căuta cu ajutor grecesc să răstoarne pe tată-său și să vie în locu-i, n-a putut decât să-l dispuie rău. pe Mircea contra bizantinilor și să-l facă cu priință pentru turci, inamicii lor. Astfel se făcu că Mircea participă zelos cu armele în mână la oțăritele lupte de succesiune ale dinastiei osmane într-un sens dușmănesc bizantinilor. Baiazid Ilderim (Fulgerul), cu toată eroica sa vitejie, a fost espus ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
padișah al măriei tale, a răspuns hadâmbul negru și uriaș. Aduc dulce dar de la împărăție. Mi l-a încredințat cu mânile sale însăși mărita doamnă-sultană. Mi-a spus: Dă-l fiului nostru, și să ospăteze sănătos. Să-i fie cu priință Allah! — Așa a spus doamna-sultană? — Întocmai așa, mărite stăpâne. Toată suflarea împărăției îți dorește sănătate și ani îndelungați. Să spui că ai adus darul. Cum te chiamă? —Omar mă chiamă, prea slăvite. Să spui, Omar, că ai adus darul; l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
N-au ce să-ți strice; ba te-or ajuta să înțelegi mai bine unele lucruri. Îți mulțumesc pentru toată grija, părinte. Am băgat eu de seamă că sfaturile pe care mi le dai cu atâta dărnicie îmi sunt cu priință - am rostit eu plin de recunoștință. Ce să faci, fiule? Dă și omul cât poate. Dacă are ceva de dat. Dacă nu... Apoi, sfinția ta, este peste măsură de darnic. O întrebare, însă, nu-mi dă pace: ce spun acele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Adăugând anii de mai târziu, am rămas cu deprinderea de a mă afla aproape de bătrâni și a asculta cu atenție întâmplări și fapte despre care ei relatau. În felul acesta multe din sfaturile și îndemnurile lor mi-au fost cu priință în viața pe care am dus-o, ferindu-mă astfel de unele greșeli regretabile pe care le-aș fi făcut uneori din neștiință. Cu toată vitregia vremurilor și a unor oameni „negri în cerul gurii”, aproape că nu știu cum am atins
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
rîndunica cuib sub streșină sau înlăuntrul casei unde locuim nu e semn bun, tot semn de pustietate; afară de coșări, saivane ș.a. unde nu locuiesc oameni; aici pot face. Cînd ți se strîng rîndunele multe pe lîngă casă, toate-s cu priință*. Cînd pe neașteptate intră vreo rîndunică în casă, arată o bună prevestire. Cînd pui mîna pe rîndunele, au să te usture ochii ori îți seacă mîna. Cînd aude cineva primăvara o rîndunică ciripind, apoi crede că va fi vorbit de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
posteucă - lemn cu care se ridică și se sprijină carul potlog - bucată de piele veche poziție (femeie în) - însărcinată prelucă - dumbravă pricaz - ghinion, pagubă, neno rocire pricorici - pricolici, priculici, om preschimbat după moarte în cîine; strigoi prigorie - prigoare, pasăre migratoare priință - folos primiti (a) - a mătura pripas - progenitură de animal domestic probăjeni (a) - a se ofili probozi (a) - a probăzi, a huli, a ocărî, a face de rușine proor - ajun prostire - cearșaf puchină - urdoare, pată mare puhoială - puroi, infecție punte - gaură
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Costachi, le mai adăuga și "apropierea capitaliei", oferind astfel șansă profesorului de desen linear, de la Academie, de a se deplasa acolo de două ori pe săptămână, dar și "întinderea viei și a locului", care puteau astfel fi exploatate "iconomicește, în priința acestui așezământ"12. În privința costurilor estimate pentru întreținerea școlii pe durata unui an și pentru procurarea celor necesare funcționării atelierelor proiectate, potrivit aceleiași surse, acestea s-ar fi ridicat la suma de 37.350 de lei, plus alți 378 de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
organice statornicite în privința acestei școli, nu numai că n-au adus nici un folos, ba încă au și cauzat Casei Școalelor mari și simțitoare cheltuieli, cu mult covârșitoare acelor statornicite la înființarea acestei școale și fără nici un fel de rezultat în priința ei, care agiunsese în disorganizația cea mai mare, pierzând și creditul, încât, deși comisia (de anchetă n.ns.), cât și Epitropia au fost silite a primi socotelile d<umi>sale de Hodocin precum s-au dat, totuși din ele s-
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Par ca pănura grea în arșiță, par ca și haina Cea de câmp în timp vicolos, ori ca baia în Tibru Iarna, ori ca un foc pe vatră-n luna lui August. Deci din Roma se cade, soarta fiind cu priință, Să fericești depărtatele Samos, Chio și Rhodos. Ia dar mulțumitor în mâni fericitele ore Cari un zeu ți le dă: n-amîna cele bune pe alt an Și te vei ști trăind fericit oriunde în lume. {EminescuOpIV 403} Grijile noastre fug
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ar primi legea lui. La cea de pre urmă asupra acestei băuturi, găsesc frumoasă scrisoare împregiur, precum urmează: Vestitul Dumnezeu a desfrânării, Subțire cumpărători a simțirii, Lucrul desmierdării cei nevinovate De care griji pururea se abate, Prietenul cel mai cu priință gurii, Trufaș și iubit biruitori inimei, Fiul a unui Dumnezeu, jeratic cu umezeală, Duh de foc și mult topitoare pară Vino de ne îndumnezeiește Și ne face fericiți a veste. * Alt Dumnezeu, tot din ceata lui Dionis, care este îmbătarea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Și de părintescul nume / N-aibă harul Domnului / Și dulceața somnului“ (transpunere în dacoromân de Kira Iorgoveanu) <footnote Vorbele episcopului Amfilochie al Hotinului, stăpînite de morala păstorului creștin, înfierau și ele la mijlocul veacului al XIX-lea: ,,cel ce n-are priință și dragoste pentru patria sa, adică pentru țara și limba în care s-a născut, comite un păcat deopotrivă de mare ca și cel ce nu-și iubește pe părinții săi“ (După Ion Nistor, Istoria Basarabiei, București, 1991, p.262
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
prin funcția pe care autoritățile de stat trebuie să i-o acorde, aceea de principal mijloc de comunicare în instituțiile statului, de principal mijloc de formare și vehiculare a culturii naționale. Afirmația părintelui Amfilohie al Hotinului: „cel ce n-are priință și dragoste pentru patria sa, adică pentru țara și limba în care s-a născut (s.n.), comite un păcat deopotrivă de mare ca și cel ce nu-și iubește pe părinții săi“ este profesiunea de credință a oricărui truditor cinstit
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]