7,667 matches
-
Constantin Țoiu Reiau, ca un ecou întârziat spre trecutul meu de licean de altădată, ideea articolului directorului României literare apărut în vară și care cred că va face, cu timpul, istorie. Era vorba despre practicile primitive ale unor slujitori înapoiați, care au produs scandalul știut din mănăstirea moldovenească. Din capul locului, trebuie să spun că, deși respect în general părerile altora, nu le înghit pe cele prost scrise, fără haz, ori neapărat ironice. * în liceul dr.
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
imposibilul: paradisul pe pământ, concretizat în cazul Florei Tristán prin crearea unei lumi mai bune și mai drepte, iar în cazul lui Paul Gauguin în frumusețea unei lumi în care arta să facă parte din viața obișnuită, ca în societățile primitive pe care le elogiază și le caută în insulele Tahiti și Hiva Oa din Polinezia Franceză. Romanul se constituie astfel din împletirea a două destine: cel al Florei Tristán și cel al lui Paul Gauguin, omul care își abandonează existența burgheză
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
cu totul altceva decât inerentele diferențe de opinii între bărbați dotați cu un anumit tip de energie. Prin urmare, singura soluție ar fi mutarea guvernului, respectiv, a președinției, din locațiile actuale. Măsura ar consuna cu moravurile României post-Tanacu, România exorcizărilor primitive și-a misticismelor ridicate la rang de politici statale. Oricâtă simpatie ai avea pentru actualii guvernanți, oricâtă răbdare, înțelegere (ba chiar și masochism) ai poseda, e limpede că iar am dat-o în bară cu iluziile legate de favoriții noștri
Corupții fără corupție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11314_a_12639]
-
atât consecința cunoașterii de sine, cât eșecul ei". Asemenea eșecuri repetate au dat însă omenirii destine cărora, la povara acestui exercițiu s-a adăugat povara împlinirii în operă, vezi Van Gogh. Octavian Paler ne relatează istoria unui aborigen din Patagonia, primitiv dacă vreți, care, văzându-și chipul într-o oglindă, a înnebunit pe loc. Ne putem imagina de câte ori s-a aprins în spiritul și în sufletul lui Van Gogh nebunia incendiară, solară, pictându-și eroic autoportretele. în Botticelli, Octavian Paler vede
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
mare)? ...în afara a ceea ce am scris mai sus: ideea este foarte tare, iar munca voastră demnă de respect...că orice initziatica pe care o văd la oameni care încearcă să-i deteremine shi pe altzii să renuntze la individualismul asta primitiv pe care-l tot găsim în mult iubita patrie... @curly Tarifele se bazează pe estimări ale noastre. Dacă vom constata, în timp, că lucrurile stau cum spui tu, probabil vom căuta o modalitate să ne adaptăm nivelului pieței. Tarifele din
Cicloteque. Ridică-te deasupra oraşului! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82834_a_84159]
-
așa cum i-am găsit: muncind. Astăzi sperăm să creăm inteligență artificială, pentru că industria automatizata să lucreze singură. Cum spuneam, o strategie de cacao. Ne chinuim să grefam inteligență regnului mineral. Am uitat complet că cea mai mare realizare în epoca primitivă a fost , adică a unor ființe inteligente. În loc să le folosim că pe niște unelte vii, pe care să le învățăm să muncească inteligent în locul nostru, am preferat să confecționam unelte din piatră, fier și siliciu. Să mă pupe Henri Bergson
Planeta pisicilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83037_a_84362]
-
în zilele noastre, în timp ce ele s-ar fi chinuit să atingă culmi nebănuite ale progresului cibernetic. Dar pisicile au fost mai inteligente decât noi. Probabil că s-au prins și ele că diviziunea muncii e portița de ieșire din era primitivă. Dar au văzut și neajunsurile care vin o dată cu deschiderea portiței - inegalitatea socială, orele peste program, constiinta de clasă și cafeaua decofeinizata. Așa că au scos castanele din foc cu mâinile (pe atunci labele) noastre. Ne-au lăsat pe noi să ne
Planeta pisicilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83037_a_84362]
-
politicienii burtoși cu ceafa groasă ar avea șanse? Hai pariuri, neamule, cine pariază pe musca, cine pe cocos, cine pe supergrea? Noi, boborul ne bucurăm să vedem sînge. Cum ar fi fost România fără comuniști și fără oameni cu mentalități primitive ?... Cine urmărește cu atenție secvență selectata de Realitatea TV și “Cotidianul” o să constate că primul care își încalcă misiunea care i-a fost încredințată este Bucurenci. În calitate de moderator, el nu are dreptul să ne spună (mai ales că era vorba
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
Ionescu cel din Nu e încă de regăsit în paginile Notelor..., revoltîndu-se de data asta împotriva inconstanței criticilor (sau a lipsei lor fie de criterii, fie de onestitate), a pretențiilor de accesibilitate a teatrului, a teatrului bulevardier primar (și nu primitiv, ține să precizeze) și, în primul rînd, împotriva ideologizării artei, a transformării teatrului în instrument sociologic. "Avangarda înseamnă libertate", spune Ionescu în primul din cele două eseuri despre avangardă, însă într-un moment și un loc nu foarte propice libertății
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
Constantin Țoiu Nici o altă formă de artă, după ce văzusem primitivii Oceaniei din Pacific, nu mai rezista... Mergând mașinal în sens invers, intram acum, în răspăr, în sfera europeană a picturii și sculpturii, iar pe lângă doamna misterioasă a lui Leonardo Da Vinci, asaltată de turiștii japonezi cu blițuri, trecui nepăsător, mirat
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
mai entuziasmat se arăta amicul meu, pictorul, Instigatorul ocult, aparținând probabil unei secte care nu a ajuns încă în România și care ar da bătaie de cap S.R.I.-ului. El socotea, de ex., că fără studii, fără belearte, fără academie, primitivii izolați de restul umanității creaseră în mijlocul Pacificului un Om real în fine, stăpânit de instincte, pe care prejudecățile, tabuurile, ideologiile lumii culte, îl ocultau... Fără vreo școală înaltă. Doar dacă în vreo colibă de-a lor, de lut, secretă, cine
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
le don funeste de la ressemblance, - că are darul funest al resemnării, în sensul că amatorul copia ce vedea fără nici un simț artistic. Marea prejudecată în artă e să încerci să te substitui Naturii, uitând de natura ta umană... Oceaniei și primitivilor din Pacific nu îi rezistară nici Renașterea, grandilocventă, în ciuda (sau tocmai din cauza) echilibrului ei perfect; nici realismul clamoros al secolului XIX, pânzele gigantice ale fotografilor celebri cu scenele lor de bătălie teatrale unde ostașii mor cu mâna la piept, ori
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
echilibrului ei perfect; nici realismul clamoros al secolului XIX, pânzele gigantice ale fotografilor celebri cu scenele lor de bătălie teatrale unde ostașii mor cu mâna la piept, ori cu brațul întins implorator spre împăratul impasibil. Față făcu, - după mine, - Oceaniei primitive, arta romană, fântâna expusă pe pardosea având ghizdul cam de trei metri și ceva, concretețea existenței atât de civilizate în raport cu Oceanul măreț, însă ilogic, ignar; pavimentele piețelor și caselor turburător de prezente cu urme de pași ce plisară abia vizibil
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
dușman"!), o cumplită invidie, egoism și nepăsare la necazurile "vecinului". În timpul războiului al doilea circulă, cu privire la bombardamentele asupra Capitalei, bancul cu babă care se închină: "Du-i, Doamne, la Ploiești!". Era o reflectare de egoism, însă mai degrabă a unui primitiv instinct de conservare, de apărare personală, aș spune că de mai slabă forță blasfematorie decât dorința de moarte a caprei vecinului, care doar în abstract îi poate aduce un folos celui care proferează blestemul. Dar câți au observat puterea general
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
încrucișate, cu vioara, de calcar, în modul cel mai simplu făcută, proptită pe genunchii lipiți... Un Crist pe cruce, - lemn lustruit ca osul ce pare că sboară... Cel mai elansat Crist, mai adevărat, se spune că aparține tocmai acestui secol primitiv. Fără misticism, expresionism, fără abuzul ideilor preconcepute. Secol străin interpretărilor ideologice, aspirând către esența spirituală. Perspectiva, pe atunci încă nedescoperită, mai târziu avea să complice, să falsifice totul, tocmai încercând, eronat, să redea realitatea cât mai fidel.
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
misterul e condiția esențială a poeziei", de ce să nu-i dibuim faza primară în conexiunile dintre magie, religie și știință, în acea zonă "nedeslușită" în care aceste domenii se interpenetrau, așezată la obîrșia civilizațiilor? În societățile străvechi, magii lucrau asupra primitivilor cu sortilegii sau descîntece, care nu erau decît străpungeri intuitive ale misterului înconjurător. Descîntecele magice se foloseau de vorbirea fără punți logice, dar străbătute de fire nevăzute. Primele potriviri ritmice au fost cu siguranță inventate de magicieni". Menționînd lucrarea lui
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
și a colegilor lui de generație, trebuie pusă în legătură cu istoria politică a României de după război. Prozele de început au fost, pe drept cuvînt, considerate după recuperarea lor în anii '60 (căci în 1948 n-au avut parte decît de o primitivă contestare ideologică) printre cele mai promițătoare debuturi din întreaga noastră literatură. Ele puneau capăt unei anumite mitologii țărănești, născută o dată cu sămănătorismul, în zorii secolului 20, și avîndu-și apogeul în literatura genială a lui Sadoveanu, căreia Rebreanu, cel mai realist dintre
Un mare pesimist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14917_a_16242]
-
mila, dezvelindu-mi limitele ci, dimpotrivă, arătîndu-i fața viguroasă a "defectelor mele": lenea sfruntată, plăcerea alcoolului, sadismul - da, o băteam uneori, aveam totuși grijă să-i menajez fața și, mai ales, o învățasem cu un vocabular de clară vulgaritate"... Extrem de primitivă este și femeia însărcinată cu satisfacerea "trupească" a redactorului-șef. O cheamă Gabi și este hipnotizată de bărbatul fatal: "Nu-nu, răspundea zâmbind Gabriela, ea nu cădea în această capcană: "ea îi iubea trupul, era mai bine-zis sclava ideii ei despre
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
e vorba decât de o selecție aleatorie, pentru că altminteri presa geme de atrocități, bestialități și înspăimântoare manifestări ale sălbăticiei. Societatea românească, perfect secționată în două, a devenit fie paradisul opulenței desfrânate (pentru cam jumătate de procent din populație), fie comuna primitivă, pentru restul. Partea ciudată e că ambele sunt egal de neplăcute la privit, deși din motive diferite. Insolența bogăției unor români e întrecută doar de disperarea sărăciei ce i-a prins în menghină pe ceilalți. Nimic mai respingător, ca spectacol
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
spre Geto-Dacia. Nu mă refer doar la năstrușnicia cu iz de psihiatrie a concetățenilor care la ultimul recensământ s-au declarat de origine etnică dacică. Mă refer la viteza cu care "avansăm" spre trecut - și încă spre cel mai întunecos, primitiv și barbar. Nici nu aveam, de altfel, încotro s-o luăm. Cu miile de securiști strecurați în toate structurile puterii - până sus de tot - nici nu ne putem îndrepta în altă direcție. Sau te pomenești că domnii Priboi (un ziar
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
ta pe zi ce trece,/ Sufletul meu ruginește, se pierde-n aer deflogisticat,/ Nevăzut și sofisticat", "legați pentru vecie între noi eram, ca radius și ulna,/ Ca o sulfamidă cu hemoglobina în methemoglobină, un șuvoi de eritropoetină/ Pentru celula medulară primitivă și captivă,/ în pragul libertății tropăind ca un popor suferind,/ Oprimat și de cer uitat,/ Așa treceam prin timp, zîmbind, ținîndu-ne de mînă, aerieni ca în Chagall,/ Spre-al morții bal triumfal". în ciuda programului și a tonului general grav al
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
cultura, după părerea mea, se află permanent la "intersecție" cu viața, și nu doar cînd crede dl Popescu de cuviință. Ea nu poate lipsi (și nu lipsește) din ziare - ea, cultura, ca și "textul despre ea" - decît dintr-o înțelegere primitivă a misiunii presei. P.S. Ca să nu fie îndoială că ziarul dlui Popescu conține exact "cultura" pe care pariază d-sa, iată cîteva titluri din paginile culturale ale Adevărului din ziua care a urmat notiței despre noi: Se cîntă rock Unplugged
C.T.P. și literatorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15337_a_16662]
-
democratic s-a făcut prea brusc. Sub dictatură nu erau atâtea crime, oamenii stăteau liniștiți de frică. Individul care nu e prea evoluat înțelege prin democrație că poate să facă tot ce vrea. Acela care fură judecă precum un om primitiv și zice: Dacă mă prind, doi ani am casă, am masă și pot să joc și șah!" Aveam 9.000 de lei salariu când un ou costa un leu Istoria a făcut să dirijați în Rusia sovietică și în Germania
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
Atât din cauza scrisului grăbit, nervos cât și din pricina cartonului scămoșat de uzură... Deslușesc anevoie: "...Am cerut adresa voastră de la Ua și Doinaș, dar abea cum îmi... (neciteț)... constatări această adresă șugubeață pe care o încerc: șugubeață pentru voi doi, bieți primitivi. E ora 16, în sfârșit un pic de soare, mă pregătesc s-o iau pe Rin, dar înainte ascult la radio Der Tag des Gerichts de Georg Philip Telemann, după ce la ora 14 am auzit Te-Deumul de Bruckner, iar când
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]
-
SUA poți să faci nu numai o călătorie în spațiu, ci poți călători și în timp și din secolul XX sau din secolul XXI să nimerești în secolul XIX sau mult mai jos, în plin Ev Mediu sau în comuna primitivă. Aceste chestiuni, desigur, un european nu le poate înțelege. El percepe America în felul lui. Dar America este complexă. De pildă, eu sunt sudist, dar locuiesc în nord. Diferența dintre Nord și Sud e colosală. În ce constă această diferență
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]