70 matches
-
organismului față de infecția cu virus, dar sunt incapabili să distrugă virusul; în fapt, HIV își modifică structura pentru a scăpa de anticorpi. În săptămânile care urmează infecției, un anume număr de pacienți suferă de tulburări trecătoare grupate sub denumirea de primoinfecție; la alții, infecția trece total neobservată. După o perioadă de latență, de o durată variabilă - în medie între 7 și 11 ani după seroconversie - în timpul căreia virusul continuă să se multiplice, manifestările clinice de SIDA apar la majoritatea pacienților, sub
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
evoluția este, în general, mai rapidă și mai gravă decât la adult. Două evoluții sunt posibile: Aceasta survine la 20 până la 50% dintre persoanele infectate, indiferent de modul de contaminare, în următoarele 15 zile sau 3 luni după contaminare. Această primoinfecție ia aspectul unei mononucleoze infecțioase: febră care poate dura și o lună, tumefacție a ganglionilor limfatici, curbaturi, dureri articulare, erupție cutanată care evocă o rujeolă - sau uneori urticarie - disfagie (greutate la înghițit) dureroasă. În cursul acestei faze au mai fost
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
urticarie - disfagie (greutate la înghițit) dureroasă. În cursul acestei faze au mai fost descrise și candidoze acute, care afectează mucoasele, ca și ulcerații bucale. Mult mai rar survin manifestări neurologice: meningită acută limfocitară, paralizie facială, mielopatie, neuropatie periferică, encefalită. Această primoinfecție dispare spontan în aproximativ o lună. Aceasta durează de la 1 la 7 ani (sau mai mult) și corespunde unei faze de multiplicare a virusului. Această perioadă poate să nu se traducă prin niciun simptom. În 20 până la 50% din cazuri
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
tipuri de virus au o afinitate spre a determina leziuni în anumite regiuni ale organismului, ambele tipuri pot produce leziuni în zona oro-facială sau în regiunea genitală, iar recidivele infecțioase vor depinde în mare parte de tipul virusului implicat în primoinfecție, precum și de zonele afectate initial. Infecțiile genitate cu HSV 2 determină mult mai frecvent recidive, comparativ cu cele produse de către virusul HSV 1. - Infecția orofacială cu virusurile HSV se manifestă cel mai frecvent sub forma unei gingivo-stomatite sau a unei
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
1. Manifestări clinice / 36 II.6.1.2. Tablou radiologic / 37 II.6.1.3. Aspecte microbiologice / 40 II.6.1.4. Testul intradermic la tuberculină / 42 II.6.2. Tuberculoza primară 43 II.6.2.1. Caractere generale ale primoinfecției TB / 44 II.6.2.2. Manifestări clinice / 45 II.6.2.3. Forme de tuberculoză primară cu evoluție malignă / 46 II.6.2.4. Diagnosticul tuberculozei primare / 47 II.6.3. Tuberculoza diseminată 56 II.6.4. Pleurezia de
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
limfoidă. Aici se vor găsi și un mare număr de limfocite T sensibilizate în urma contactului cu germenii. În jurul acestor aglomerări de celule, la periferie, se găsește o zonă de fibroză perigranulomatoasă. Primul contact al organismului cu bacilul Koch se numește primoinfecție. Sediul leziunilor TBC primare este în principal pulmonar, dar poate fi și gastrointestinal. Aproape constant, în această etapă a infecției există și o implicare a ganglionilor limfatici, mai ales a grupelor mediastinale. Uneori, se produce și diseminarea hematogenă a leziunilor
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
de interes practic pentru medicul stomatolog, căruia i se poate foarte ușor transmite pe cale aeriană, avînd în vedere profilul de activitate profesională al acestuia. Clasificarea formelor clinice de tuberculoză TUBERCULOZA APARATULUI RESPIRATOR 1. Tuberculoza adultului (secundară). 2. Tuberculoza primară (de primoinfecție). 3. Tuberculoza diseminată(miliară). 4. Pleurezia sero-fibrinoasă de etiologie tuberculoasă. 5. Particularități ale tuberculozei în funcție de vîrstă. 6. Caracteristici ale tuberculozei, în contextul infecției HIV. TUBERCULOZA EXTRARESPIRATORIE II.6.1. Tuberculoza secundară a adultului (forma clasică) De cele mai multe ori, tuberculoza se
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
este bine stăpînită. După cum s-a mai menționat, primul contact al organismului uman cu b.Koch se materializează în infecția primară, obiectivată prin intradermoreacția la tuberculină pozitivă. 90% din aceste determinări se vindecă, fără intervenție medicală, rămînînd în stadiul de primoinfecție benignă. Doar 10% dintre cei infectați se vor îmbolnăvi, în decursul vieții de tuberculoză, fie imediat după contagiu, fie la distanță, care poate fi de unul, doi, douăzeci sau chiar mai mulți ani. Trecerea bacilului Koch prin organism poate fi
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
sau chiar mai mulți ani. Trecerea bacilului Koch prin organism poate fi dovedită prin prezența unor sechele (calcificările de la nivelul șancrului de inoculare, de la nivelul ganglionilor hilari sau în unele porțiuni ale pleurei), dar și prin capacitatea de metastazare a primoinfecției benigne. Această metastazare se poate produce la nivelul plămînilor, mai ales la apexuri, dar și în alte organe,precum: ficat, rinichi, măduvă osoasă, creier, ganglioni limfatici etc. Avînd în vedere cele de mai sus, putem conchide că tuberculoza adultului se
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
nu mai devreme de 1-3 săptămîni, poate deveni pozitivă. Prin urmare, testul intradermic la tuberculină va fi declarat negativ, de abia după ce s-a avut în vedere și aspectul mai sus menționat. II.6.2. Tuberculoza primară (a copilului, de primoinfecție) Această formă clinică este mai întîlnită în zonele geografice unde frecvența bolii este mare sau controlul epidemiei este inadecvat. În 90% din cazuri apare la copii și adolescenți. Dacă diagnosticul de tuberculoză a adultului este de cele mai multe ori ușor de
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
mediastinale. În continuare, microbii rămași la nivel ganglionar pot ajunge în torentul sanguin, producîndu-se o diseminare hematogenă. Astfel se explică și caracterul de diseminare miliară, extrapulmonară, al unor forme clinice din această categorie. II.6.2.1. Caractere generale ale primoinfecției TB Această formă clinică apare la persoane neinfectate cu bacilul tuberculozei, are ca și principal element caracteristic prezența limfadenopatiilor mediastinale și prezintă o evoluție imprevizibilă. Întreg cortegiul de elemente clinice, radiologice, anatomo-patologice sînt rezultatul primei "întîlniri" dintre bK și organismul
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
patognomonice iar microorganismul cauzator al bolii este rareori ușor evidențiabil prin metodele de prelevare obișnuite, la copil. Toate acestea, în contextul unui contact recent cu bolnavul de tuberculoză activă, cresc "șansa" unui adolescent sau copil de a prezenta tuberculoză de primoinfecție. A) Examenul radiologic pulmonar Pe radiografia toracică standard se observă opacități nodular-trabeculare, mai mult sau mai puțin bine delimitate, corespunzătoare șancrului de inoculare. În imediata vecinătate a acestuia, se observă adenopatia satelită, denotînd implicarea ganglionilor limfatici și un mic cordon
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
două testări succesive, la controlul copiilor cu reacții considerate pozitive. Ambele noțiuni sînt utile în depistarea tuberculozei pulmonare primare, în forma ei latentă (clinic asimptomatică). II.6.3. Tuberculoza diseminată Acest termen include formele bolii în care, în contextul unei primoinfecții severe cu bacil Koch, are loc o diseminare hematogenă a agentului infecțios, încă de la început. Punctul de pornire al acestui proces diseminativ este reprezentat de elementele anatomice ale complexului primar (limfadenopatia sau șancrul de inoculare). Pentru a se produce diseminarea
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
despre pleurezii"). * Care sînt particularitățile de diagnostic și evoluție ale pleureziilor de natura tuberculoasa? * Din punct de vedere epidemiologic, aceste forme de tuberculoză, considerate conform clasificării OMS (1997) drept tuberculoză extrarespiratorie, sînt mai frecvente la tineri, la scurt interval după primoinfecția cu M. tuberculosis. La aceștia, și sansele de vindecare fără sechele sînt maxime, în condițiile unei atitudini terapeutice prompte și corect aplicate. * Din punct de vedere etiopatogenic, are loc o reacție alergică de hipersensibilizare a componentelor seroasei pleurale declanșată de
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
Riscul de a face tuberculoză este mai mare la copiii între 0 și 5 ani. Formele sub care se prezintă boala sînt cu atît mai grave, cu cît vîrsta copilului este mai mică. În afară de situația clasică, în care copilul prezintă primoinfecție tuberculoasă, infectarea cu M. tuberculosis mai poate produce: tuberculoza bronșică (leziuni endobronșice, care complică evoluția unei adenopatii traheobronșice), pneumonie tuberculoasă, tuberculoză diseminată sau pleurezie tuberculoasă. Cea mai gravă manifestare apare, uneori, la nou-născuți, la care pe fondul unor simptome generale
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
disurie; - usturimi micționale; - urine tulburi (piurie), uneori urât mirositoare; - urine hipercrome (hematurie inițială sau terminală). b) Date biologice: • examenul urinii - leucociturie, hematurie; • bacteriurie semnificativă (?105 UFC/ml sau?102 (103) UFC/ml în prezența piuriei și a simptomelor sugestive). în primoinfecția urinară, în ITU contactată în afara mediului spitalicesc nu este necesară urocultura. în ITU complicată, ITU recidivante, ITU contactate în mediul spitalicesc este necesară urocultura; • bandeleta urinară poate fi utilă pentru un diagnostic rapid: - determinarea esterazei leucocitare are o sensibilitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
săptămână de trimetoprim 100 mg, trimetoprim sulfametoxazol 1 tb (480 mg/zi), nitrofurantoin 100 mg/zi; - la femeile cu infecții recidivante după actul sexual - aceleași recomandări după contactul sexual, - la femeile în postmenopauză cu cistite: estrogeni intravaginal. Tratamentul curativ al primoinfecției tractului urinar Obiective: • suprimarea simptomatologiei; • vindecarea completă a infecției, fără a selecționa germeni mutanți rezistenți și fără accidente terapeutice; • prevenirea sau tratarea complicațiilor. Mijloace nespecifice: • hidratare corespunzătoare (administrare de lichide în cantitate mare circa 3 l/zi), care contribuie la
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
frecvent utilizată: - cotrimoxazol - 480 mg/12 ore, - nitrofurantoin - 100 mg de 4 ori/zi, - norfloxacin - 400 mg/12 ore, - ciprofloxacin - 250 mg/12 ore, - augmentin - 625 mg/12 ore; • schema de 7-10 zile nu oferă beneficii suplimentare. Controlul bacteriologic în primoinfecțiile tratului urinar contactate în afara mediului spitalicesc, controlul se face prin sumarul de urină sau cu bandeleta reactivă. Nu este necesară efectuarea uroculturii. în infecțiile contactate în mediul spitalicesc și în infecțiile recidivante se face urocultura înaintea începerii tratamentului, se adaptează
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
hiperinflație, iconoclastie, imagologie, implantologie, intelighenție, intubație, izometrie, kinetoterapie, levitație, lustrație, malnutriție, mamografie, meloterapie, metaloplastie, microantologie, microbacterie, microchirurgie, microproducție, microsomie, migrație, misandrie, muzicografie, maximafilie, monosemie, naratologie, ocluzie, oscilografie, oscilometrie, paleoarheologie, paranghelie, parapsihologie, parotidectomie, pedofilie, pizzerie, pneumologie, podologie, postgaranție, preselecție, prezentație, pudibonderie, primoinfecție, procesomanie, prospecție, radioemisie, reconversie, reinserție, retinopatie, românofilie, rusofilie, schizoidie, scientologie, scintigrafie, secretomanie, serigrafie, servodirecție, sociogonie, sosie, stagflație, subredacție, telechinezie, termoizolație, tracologie, ufologie, zoofilie. 3.1.5. Tipul flexionar a-e: am înregistrat 16 substantive, toate recente. Dintre acestea, 6 au
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
noi vaccinuri, uneori aplicate rapid în practica medicală. Evoluția bolilor infecțioase la începutul secolului XXI se caracterizează prin: 1. Identificarea unor infecții virale cu persistență indefinită a virusului intracelular, în stare latentă, deși există imunitate reziduală după evoluția autolimitantă a primoinfecției: herpesvirusuri, parvovirusuri, VHB, VHC. 2. Descoperirea capacității oncogenice pentru unele virusuri, cu implicații patogenetice ale herpes virusurilor în dezvoltarea limfoamelor, a virusurilor hepatitice B și C în hepatocarcinoame, a papilomavirusurilor în cancerul de col uterin. 3. Demonstrarea capacității teratogene a
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
prin evidențierea anticorpilor IgM anti parvovirus B19. Tratamentul este igieno dietetic și simptomatic. În cazul asocierii crizelor aplastice sunt necesare transfuzii. 4.7 Exantemul subit Denumit și roseola infantum sau boala a VI-a a copilăriei, exantemul subit este manifestarea primoinfecției cu herpes virusul uman 6 (HHV6). Apare la copii mici, între 6 luni și 3 ani. Incubația este de 5-7 zile. Debutul este brusc, cu febră înaltă (39-40°C), care durează 3 zile și poate fi însoțită de convulsii, tulburări
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
prin PCR sau de teste serologice (imunofluorescență, ELISA). Tratamentul este igieno-dietetic și simptomatic. 4.8 Varicela și herpesul zoster Definiții Varicela și herpesul zoster sunt boli infecțioase și contagioase determinate de virusul varicelo-zosterian (VVZ). Varicela („vărsatul de vânt”) este manifestarea primoinfecției cu VVZ, caracterizată prin exantem și enantem veziculos generalizat, care apare în mai multe valuri. Herpesul zoster este manifestarea reactivării VVZ, caracterizată prin erupție veziculoasă localizată pe traiectul unui nerv senzitiv. Epidemiologie Legătura dintre varicelă și herpes zoster, ca manifestări
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
boli, cu o rată de atac de peste 90% la persoanele receptive. Incidența maximă a îmbolnăvirilor de varicelă se înregistrează iarna și la copii înaintea vârstei de 15 ani. În țările care realizează vaccinarea anti-VVZ, numărul infecțiilor a scăzut semnificativ. Sursa primoinfecției este reprezentată de persoane cu varicelă sau herpes zoster, cu 2-3 zile înaintea apariției erupției, până în a 5-a zi după ultimul val eruptiv. Calea de transmitere este directă aerogenă, prin secreții nazo farigiene, conjunctivale sau prin lichidul din vezicule
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
o alte morbidități asociate cu imunodepresie: leucemii, neoplasme, SIDA, diabet zaharat, transplant, terapie cortizonică sau citostatică. În formele severe de imunodepresie se înregistrează frecvent recidive. Etiopatogenie Virusul varicelo-zosterian este un virus ADN din familia Herpesviridae. Varicela este expresia clinică a primoinfecției. În cursul primoinfecției, virusul pătrunde în organism pe cale nazo/oro-faringiană sau conjunctivală, apoi invadează epiteliului respirator superior, diseminând în ganglionii limfatici regionali, unde se multiplică. De la acest nivel, virusul diseminează în mai multe etape de viremie, care corespund valurilor eruptive
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
asociate cu imunodepresie: leucemii, neoplasme, SIDA, diabet zaharat, transplant, terapie cortizonică sau citostatică. În formele severe de imunodepresie se înregistrează frecvent recidive. Etiopatogenie Virusul varicelo-zosterian este un virus ADN din familia Herpesviridae. Varicela este expresia clinică a primoinfecției. În cursul primoinfecției, virusul pătrunde în organism pe cale nazo/oro-faringiană sau conjunctivală, apoi invadează epiteliului respirator superior, diseminând în ganglionii limfatici regionali, unde se multiplică. De la acest nivel, virusul diseminează în mai multe etape de viremie, care corespund valurilor eruptive. Virusul are efect
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]