33 matches
-
Răsar din umbră chemări uitate, Tristeți poleite-n pală bucurie Când vara de noi e tot mai pustie Și zilele curg de dor aromate. Suntem bătrâni, iubirea mea târzie, Sub scoarța asta de toamnă arată, E încă viață de vis privegheată, Până când iarba de noi o să știe. Tot mai adânc ne-ngroapă uitarea, Fructe răscoapte din ramuri căzute, Purtăm încă iz de livezi pierdute, Rămas undeva, zefir de visare. În lacrimă de zâmbet ascunși amândoi Să nu dăm un bănuț pentru
DINCOLO DE PLOI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1456920017.html [Corola-blog/BlogPost/384147_a_385476]
-
binele înlăuntrul inimii; Omul iubitor de slavă deșartă are binele în cugetare. RĂUL, CEL VIRTUOS ȘI SÂRGUITOR ÎL ARE LA SUPRAFAȚĂ, PE CÂND IUBITORUL DE PLĂCERI, ÎL ARE ÎN ADÂNC. Ibidem pag. 283 P.S. Luați aminte la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „PRIVEGHEAȚI ȘI VĂ RUGAȚI, CĂCI NU ȘTIȚI ZIUA ȘI CEASUL, ȘI ... CERUL ȘI PĂMÂNTUL VOR TRECE, DAR CUVINTELE MELE NU VOR TRECE”. „CUGETĂRI FILOCALICE” vol. II, Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE „CUGETĂRI FILOCALICE” by http://uzp.org.ro/picuri-de-intelepciune-cugetari-filocalice/ [Corola-blog/BlogPost/93819_a_95111]
-
și societatea în ansamblul ei. Este vremea să vedem dacă roadele virtuților dobândite sunt pe măsura așteptărilor Lui. În această călătorie și autorul pune în valoare, în cuvinte alese, lumina veșnic vie a faptelor bune, indispensabile mântuirii. „Fiți treji și privegheați“ (I Petru 5) ne readuce aminte părintele prin glasul Sfintei Scripturi tocmai pentru că întunericul să nu cuprindă Creația lui Dumnezeu iar sufletul să-și poată primi cu adevarat hrana cea necesară pe calea îngustă care duce către veșnicie. Știm că
GÂNDURI DESPRE CARTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ganduri_despre_carte_al_florin_tene_1359317856.html [Corola-blog/BlogPost/364859_a_366188]
-
iar dinspre-ocnìța zării zeii nu fac pas din pușcăria albă nu-i scăpare unde-au fost chipuri - orbii-au dat cu vare e-un vălmășag de nevăzut și frică nici pasăre nici suflet nu s-ardìcă e o bolirea-a stanei privegheate e-o lepră albă-n albii blestemate MĂRTURISIRE Dumnezeul meu - Dumnezeu al luminii înțelepte și al umbrei celei drepte - Dumnezeu al izvoarelor neșovăitoare - aflate mereu cu toate șoaptele pline - la porțile grele-ale pământului - atotcercetătoare Dumnezeul meu începe din mânăstirea pădurilor
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_botez_stihuri_si_col_adrian_botez_1388313355.html [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
vină în mijlocul lor. (...) rugăciunea călăuzește mintea și toate cele pe care le înțelege mintea cu lumina lui Dumnezeu, conducând astfel omul la adevăr” . Despre importanța rugăciunii și despre nevoia de a se ruga vorbește în repetate rânduri Însuși Mântuitorul Hristos: „Privegheați și vă rugați ca să nu intrați în ispită” (Mt. 26, 41; Lc. 22, 40) , arătând prin pilde că în orice clipă omul trebuie să fie în stare de priveghere, de trezvie. La rândul său, Sfântul Apostol Pavel îi îndeamnă pe
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_realizarea_omului_in_sf_liturghie_partea_a_ii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/364644_a_365973]
-
și două gingașe motive paradoxiste, ale căror carate lirico-semantic-sincretice fac a se ivi și supraetajate metafore / simboluri: ulciorul-de-alabastru / porfir / diamant («în fiori / cu vinișoare de sânge, cu fină harfa de nervi, / ulciorul în care achimic renaștem, / [...] / adânc în athanor vegheat privegheat...» - Straniul, fragilul ulcior, p. 86), adică ulciorul-craniu-rostitor-de-cuvânt, si, sfera-de-păpădie-locuită-de-liricul-eu, sacrul corp / trup purtător de suflet, nu neapărat androginic glob, ci sfera „dăruita“, „lăsată testamentar“ («În interiorul acestei sfere de păpădie / sunt eu / cu tot ce-mi aparține și rămân / nimic material
IERNI „TRECUTE FIX“)... de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1495532308.html [Corola-blog/BlogPost/370592_a_371921]
-
e Cristos. Lerui ler Sus, boieri nu mai dormiți! Sus, boieri, nu mai dormiți, Că nu-i vremea să dormiți, Colindăm, Doamne, colind*. Vremea e să vă sculați, Casa să vă măturați Și masa să vă-ncărcați Și ședeți de privegheați. C-așteptăm pe Domnul sfânt, Ca să vie pe pământ Că e fiul cerului Și Domnul pământului. În seara Ajunului Vin fiii Crăciunului, Căte patru, căte șapte, Ca să cânte la ferestre: “Cruce-n casă, Cruce-n masă, Rămâi , gazdă, sănătoasă. Fii
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
dintâi e ales de cineva de bunăvoie, iar celălalt fără de voie. Cel dintâi e născătorul păcatului și de el ni s‑a poruncit să ne ferim după Învățătura Domnului, care zice : „Și nu ne duce pe noi În ispită” sau : „Privegheați și vă rugați ca să nu intrați În ispită” (Matei 26, 41). Iar celălalt este pedepsitorul păcatului, chinuind prin dureri și necazuri dispoziția cea iubitoare de păcat. Amândouă ispi‑ tele, pe cea de voie și pe cea fără de voie, le uneltește
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
e Cristos. Lerui ler Sus, boieri nu mai dormiți! Sus, boieri, nu mai dormiți, Că nu-i vremea să dormiți, Colindăm, Doamne, colind*. Vremea e să vă sculați, Casa să vă măturați Și masa să vă-ncărcați Și ședeți de privegheați. C-așteptăm pe Domnul sfânt, Ca să vie pe pământ Că e fiul cerului Și Domnul pământului. În seara Ajunului Vin fiii Crăciunului, Căte patru, căte șapte, Ca să cânte la ferestre: “Cruce-n casă, Cruce-n masă, Rămâi , gazdă, sănătoasă. Fii
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
ridicând piciorul în ritm cu ceilalți. „Doamne, nu ține în seamă păcatele tinereților mele”, zicea David. Tocmai intram în cameră. Am zâmbit în fața nevinovăției și naivității lor în această tinerească desfătare. Dar voiam să-i fac să nu uite condiția: „Privegheați și vă rugați, căci nu știți ziua și ceasul în care va veni Stăpânul și pe fiecare în ce-l va găsi făcând, în aceea îl va lua”; fiindcă țineam mult la Ionică, i-am șoptit cu glas pe jumătate
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful (nădejdea) mântuirii și sabia Duhului care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceți în toată vremea, întru Duhul, tot felul de rugăciuni și de cereri și în toate acestea privegheați, cu toată stăruința, rugându-vă pentru toți sfinții”. Cu atât mai mult, cu cât nu ne pregătim de lupta cu ispitele și de suferințe pentru timp limitat, ci pentru toată viața. Toată viața trebuie să ne fie o stare de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în care Dumnezeu a îmbinat toate așezările firii” (Papadima, 1936/1985, p. 51). Sau: așa cred că vede poporul acesta lumea: ca o rudimentară dar frumoasă armonie de rânduieli, în bine ca și în rău - sub aparenta lor încâlcire barbară, - privegheată necontenit de ochiul înțelept și bun al lui Dumnezeu. Orice amănunt - fie al binelui, fie al răului - își găsește nesilit locul în această viziune. Fiindcă făpturile toate - fie de duh, fie de carne, fie de piatră - sunt rezultate ale voinței
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
El nu se mai arată lumii după înviere tocmai pentru ca ea săgăsească totuși pe Dumnezeu, la Care: „Dragostea toate le suferă,toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă” (1 Corinteni 13,7). Încă și ucenicilor Săi le spusese: „Privegheați, dar, rugându-văîn toată vremea ca să vă întăriți și să scăpați de toate cele au să vinăși să stați înaintea Fiului Omului” (Luca 21, 36), adică ei să nu fie cacei ce fug de la „Fața” Lui slăvită ca și Adam după
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Ascultător făcându-sepână la moarte pe cruce” (Filip 2, 8). Această ascultare arăta nu nu-mai „Calea” Lui, ci și împotrivirea lumii. Dacă este „în văzul tuturor”(Coloseni 2, 15), astfel, Mântuitorul nu cheamă la credință pentru„triumfalism”, ci numai pentru rugăciune: „Privegheați, că de-ar știstăpânul casei la care ceas din noapte vine furul, ar priveghea și n-arlăsa să-i spargă casa” (Luca 12, 36). Prin aceasta Mântuitorul aratăcă puterea celui rău este mai mare decât orice putere din lume, pecare numai
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
griji avere, Vatra, și-a veghea le cere, Vouă zic și eu: „Vegheați! Pe Stăpân îl așteptați, Nu cumva al vostru Domn Să vă afle prinși în somn, Căci la poarta El de-ndată Nici nu știți când o să bată!” Privegheați și va rugați, Si pe Domnul așteptați!” Culeasa de la Părintele Vieru, Biserica „Sfanțul Spiridon” Botoșani, 6 august 1990 Doamne, Doamne, Să ne spui... „Doamne, Doamne, Să ne spui De sfârșitul veacului, Ca să știm de mai ’nainte Ce semne ne vei
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
griji avere Vatră și-a veghea le cere Vouă zic și eu: Vegheați! Pe Stăpân Îl așteptați! Nu cumva al vostru Domn Să vă afle prinși În somn, Căci la poartă El de-ndată Nici nu știți când o să bată! Privegheați și vă rugați Și pe Domnul Așteptați! Doamne, Doamne, Să ne spui... Doamne, Doamne, să ne spui De sfârșitul veacului Ca să știm de mai-nainte Ce semne ne vei trimite, Ca să știm venirea Ta, Ce semne vei arăta? Semne! Le-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
sufletul său. Nu trebuie să ne amăgim. Viață este mult prea scurtă și se merită să o trăim plenar. Proverbul spune că la tinerețe pierdem zile, luni și ani iar la batrinete mai cerem și o clipă. Să nu fie ! “Privegheați și va rugați căci nu știți ziua și nici ceasul cînd va veni Fiul Omului” ( Matei XXV, 13) spune Mintuitorul Hroistos. Fie că rindurile de față să vă fie de folos. Preot Azamfirei Vasile Biserică Sf. VINERI Iași. iunie 2oo8
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
să veghem o agonie într-o ambianță spitalicească”. Volumul nu este, propriu-zis, o culegere, ci o carte centripetă și organică a unei experiențe fundamentale; și nu atît agonia din spital e centrul ei, cît moartea unui om de același sînge, privegheat, îngropat și pomenit creștinește. În viziunea poetică a Ilenei Mălăncioiu, moartea este o constantă și o obsesie. Volumul de debut, Pasărea tăiată, șoca prin diferența marcată față de lirismul auroral și solar al „șaizeciștilor” care asumau, în linia lui Nichita Stănescu
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
un cucernic călugăr s-a grăbit să ne facă să ne simțim În ambianța cuvenită, spunînd că se bizuia pe noi pentru ca creștinismul să rămînă fermentul lumii moderne. Ne-a citit extrase din prima epistolă a Sfîntului Petru: „Fiți treji, privegheați. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutînd pe cine să Înghită. Fratres, sobri estate et vigilate!“. Reverendul Părinte Jean Buzelet era un tînăr iezuit eminent, venit special de la Paris pentru a ne edifica pe noi. Scrisese mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu știi, tu, cât de bun e ce a Învățat, el, Costică al nostru, pe acolo, de unde a revenit inginer. De cum a venit, În Bogdănița, satul ăla, cu dealuri și cu văi, ca un cuib de aur, scump și sfânt, privegheat, de de-asupra, de soarele cel dătător de viață, Întregii omeniri, nu a prididit cu munca, și nu prididește, nici acum, de parcă ar fi, zău așa, bolnav, de muncă! La repartizare era flăcău. Aici s-a căsătorit. Cu fata unui
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
șezutul lui, iar noi, ceilalți, văzându-l răvenit, ne-am bucurat cum nu se mai poate Deci, mai domolindu-mi-se grija din partea asta și mai lăsându-mă fierbințeala de la piciorul spart de piron, l-am lăsat pe Pamfil Duran privegheat ca un copil de Enea Căpută și de Daniel Mărăcinescu, care-l învăluiau în vorbe blânde, ca în niște scutece moi de bumbac Iar eu, sprijinindu-mi privirile pe grumazul lui Manuil Fragă și cugetând la statura lui de tabachere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să trăiască: prietena de suflet, prietena de taină. În spatele nostru se întind 34 de ani de convorbiri cu ușile bucătăriei închise (gineceul nostru cel de toate zilele). Lângă noi au trăit și au murit oameni pe care i-am iubit, privegheat și îngropat împreună. Ajunge să îmi audă prima silabă sau să îmi vadă prima deschidere de pleoape. Și știe. Mă știe. Am văzut Indochina, un Oscar din ’92 pe care, firesc, la vremea lui l-am ratat. Toată tranziția am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în inima ta, ba chiar vinovăția amorului să ți se pară ca și când ai dormi la sânul tinerei tale maice - o idee care trebuie luată a peu pres sau la pieptul fratelui tău mai mare. În gândirile tale să te simți privegheat, în neștiința ta să te știi știut, singur să nu știi ce gândești și ce voiești și ea să știe, ca mama la copiii dezmierdați. Și cât de bine o știe aceasta mama! Să te simți încă o dată de șapte
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fără rădăcini. Câte neîmpliniri zac în tăceri, Să le număr ar fi fără rost Trupul mi-e o creangă de poveri, Suflete, cât de copil ai fost! Cheie fără zar nedescuiat, Ruginești în fierul altei porți Doar de ploaia rece privegheat, Ca și sufletele celor morți. Trupul meu, nu plânge că mă plouă Toamna-mi pregătește nunta mea Și ridică-n crâng o poartă nouă, Așteptând o cheie pentru ea! MARIAN BURTOI Născut în 4 decembrie 1962 Studii: Institutul Politehnic București
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vreme). Negăsind un răspuns conciliant în ceilalți, Ana Blandiana se vede nevoită să-și transforme țipătul în tăcere, chiar dacă, astfel, singurătatea este resimțită mai profund: "Niciun nerv răsucit în trupul aproapelui meu/ Nu produce în mine sfâșietoare atingeri./ Fiți liniștiți, privegheați altruiști pe bolnavi/ Nu veți lua durerea lor, fiți fără teamă./ A murit. Vrea cineva să-l urmeze?/ Numai bocite tradiționale". (Carantină). Totuși, nu își abandonează semenii, cu care se identifică în permanență, dincolo de substratul estetic, intervenind un substrat etic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]