3,831 matches
-
multe feluri poți recepta sensibilitatea poeziei lui Șerban Foarță, chiar și cînd ea pare că ține mai multe de o dexteritate lexicală în ritm scurt și rimă rară, dar asta depinde și de cultura și de disponibilitatea la emoție a privitorului tabloului. Sînt însă poeme cum e Ferestre în aprilie, de pildă, unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste scrise vreodată în limba română, pe care le poți lua pe ipotetica insulă pustie fără nici o altă explicație. Una peste alta
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
de cincisprezece ani și reprezintă o abordare comprehensiva a securității, consecință a provocărilor actuale. Formulată în 2008, documentul reprezintă, la fel ca predecesoarele acestuia (1972 și 1984), baza planificării și bugetarii multianuale a sistemului de securitate francez, în special cel privitor la programul de înzestrare al armatei franceze. Argumentarea documentului programatic al securității franceze pleacă de la premisa că lumea a suferit o serie întreagă de transformări de la emiterea documentului precedent, în special sub impulsul globalizării (creșterea fluxului informațional, creșterea fluxului bunurilor
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mea speranța,sper din suflet să iei seama la aceste câteva cuvinte...Încerc de tare mult timp să te găsesc,e ceva teribil de imp. și am mare nevoie de o adresă de mail unde să te pot întreba ceva privitor la o cunoștință comună... E o chestiune f f imp! Mulțumiri! unnimeni@personal.ro
Interviu pe Metropotam by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83048_a_84373]
-
evazionismul moral și edulcorarea burgheză a expresiei, uitîndu-se un lucru esențial, și anume acela că disprețuitul pictor este reprezentantul unic al unui anumit gen de simbolism tardiv, în care intră și o interesantă componentă de secession vienez. Ceea ce Loghi oferă privitorului prin pictura sa atît de specială, nu este un simptom al neputinței, așa cum cred încă mulți exponenți ai realismului socialist adormit, ci o viziune proprie asupra lumii într-o perspectivă estetică pe deplin asumată. Printre surprizele pe care expoziția le
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
sa atît de specială, nu este un simptom al neputinței, așa cum cred încă mulți exponenți ai realismului socialist adormit, ci o viziune proprie asupra lumii într-o perspectivă estetică pe deplin asumată. Printre surprizele pe care expoziția le mai oferă privitorilor sînt lucrările unor artiști apropiați în timp, aproape contemporani, cum ar fi Lucia Dem. Bălăcescu sau Michaela Eleutheriade, pe care le cunoaștem doar fragmentar și cu totul insuficient. Lucia Dem. Bălăcescu este prezentă cu vreo cîteva lucrări extrem de puternice, aflate
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
pictor care trebuie urgent descoperit pentru nuanțarea și aprofundarea fenomenului nostru artistic din spațiul modernității. Însă dincolo de amploarea sa propriu-zisă, de forța exponatelor, de valoarea pedagogică a discursului asupra istoriei picturii noastre moderne, expoziția din colecții particulare pune la îndemîna privitorilor încă două valori fundamentale, acelea pe care le-am amintit deja, dar care trebuie de multe ori repetate pentru a fi și însușite: pictura ca fenomen complex, debarasată de mitologii și de personalități hegemonice, și colecționarul ca ferment cultural, ca
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
ochi la biblioteca tradițională și cu celălalt la calculator. Lecția de deschidere a începutului de mileniu trei poate desigur beneficia de articularea mijloacelor verbale și a celor vizuale, dar nu pentru a intimida auditoriul cu planșe supraaglomerate, păstrate în atenția privitorilor nu mai mult de trei sau patru secunde, ci pentru o reală împletire a cuvântului cu imaginea. Dialogul socratic poate și el să fie folosit, dar cere un talent și o pregătire pe care puțini le au și pretinde o
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]
-
bio-bibliografică și reproducerile. Deși par episoade oarecum izolate și de sine stătătoare - la rigoare oricare dintre aceste segmente poate fi privit în sine, fără nici o legătură cu celelalte -, există un anumit element care se regăsește în toate și obligă cititorul/privitorul la o lectură concentrică, anume parcursul cronologic, dimensiunea temporală. De la privirea exegetică din studiul introductiv pînă la textele antologate, la rezumatul bio-bibliografic și la seria de reproduceri, ideea de succesiune, de cronologie, este una esențială și în jurul ei se coagulează
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
încarnate spre a fi modificate prin simplul instrument al persuasiunii. Alcătuirea unui parchet general anume însărcinat cu eradicarea corupției de la 100.000 de țechini în sus nefiind la mintea vremii, nici modalitatea de a privi galeș/autoritar în ochii fiecărui privitor de trei-patru ori pe zi - avea să mai treacă un potop de ani până la născocirea televizorului și a permanentei sale tachinări de către premier -, domnitorul muntean se mulțumea a-și făuri o dublă imagine, între sublim și odios, între înger al
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
gesturi simbolice, cu sensuri ce invită la reflecții pe marginea a ceea ce înseamnă prezență sau lipsă, chemare sau refuz, perspectivă sau opacitate, inocență sau greșeală, apropiere sau depărtare etc. Ușa separă lumi, dar le și unește, lumea din afară, a privitorului, e consubstanțială cu cea dinăuntru, aceea pe care pictorul o sugerează discret și persuasiv. Fiecare ușă comportă o personalitate distinctă. Izolată de context, îți dezvăluie o poveste. Luate împreună, juxtapuse după afinități cromatice, ușile din album evocă legitime complementarități. Dialogul
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
vechii greci nu s-au descurcat mai bine,/ chiar dacă erau niște bătrâni balcanici / și știau prea bine ce ierni bântuie pe la noi", Petar Paici), suferința, moartea, fantasmele și frica - toate nu sunt decât întruchipări ale poeziei. De la tonul dramatic, al privitorului la arderea cărților (�Eu, la buza pârjolului/ iau act de scrierile altcuiva./ Va trebui, o știu prea bine,/ să mă arunc și singur în flăcări", Predrag Bogdanovici Ți), la cel ironic (adus, de pildă, prin tema femeii balcanice de către Radmila
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
alte cuvinte, că fotografiile lor nu sînt rezultatul unei înțelegeri greșite a realității pe care ne-o comunică". în egală măsură calitatea de document a fotografiilor depinde de jocul așezării imaginilor, așa cum îl propune specialistul, și de ochiul cu care privitorul citește acest joc. Privește! - invitația din titlul cărții - comportă mai multe nuanțe decît ai crede la început. Nu ne aflăm în fața unei prezentări canonice de fotografie etnografică. Autoarea simte, de altfel, nevoia justificării față de "specialiștii ultraortodocși" pentru faptul de a
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
față de "specialiștii ultraortodocși" pentru faptul de a fi "gătit" imaginile pentru tipar, prezentîndu-le într-un alb-negru virat. Nici comentariul ce le însoțește nu e unul obișnuit - lipsit practic de termeni de specialitate, el ia tonul unei conversații amicale cu cititorul/privitorul și e gata să devină literatură, chiar dacă nu e greu să descoperi, dincolo de acest ton degajat, privirea specialistului. Iar prima opține necanonică a autoarei e coperta care reproduce fotografia cu numărul de inventar 1907, "uitînd" însă să precizeze orice altceva
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
devenit monocrome, un fel de basoreliefuri cu foarte puțină culoare. Iar eu încărcam din ce în ce mai mult, adică simțeam o nevoie irepresibilă de materie. În ce sens? În sensul ieșirii din pînză, al ieșirii în accepțiunea modificării distanței dintre plan și ochiul privitorului. Însă după scurtă vreme nici aceste basoreliefuri nu mai puteau fi realizate tehnic ca pictură pentru că, de fapt, ele nici nu mai erau pictură. Și cum sculptor n-am vrut să fiu niciodată - acolo este o altă problemă despre care
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
mijloace sărace, adică în tentă plată. Ca să mă explic, nu printr-o metaforă, ci printr-o comparație: în loc să construiesc un cub din ghips, să-l modelez, am preferat să-l pictez. Dar trebuia să-l pictez în așa fel încît privitorul să vadă nu o pictură, ci un cub. Cu toate acestea, problema rămînea întreagă pentru că eu însumi continuam să rămîn în plan, iar trucul nu-mi rezolva nici pe departe foamea de spațiu. Sau, mai exact spus, foamea de concret
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
renunțat la tactilitate, am renunțat la senzorialitate în favoarea unui anumit gen de construcție, de ,,construcție", așa, între ghilimete. Rămînînd în plan, dar nesatisfăcîndu-mă planul, am făcut obiecte. Nu rondes bosses, ci obiecte bidimensionale, adosate, care aveau o puternică emergență către privitor: uși, ferestre, geamuri, dulapuri magice ș.a. Ideea privea, în fond, și sper că s-a observat acest lucru la momentul potrivit, desființarea planului. De altminteri, eu n-am fost niciodată de acord cu prezența fizică, subliniez, fizică, a tabloului ca
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
Stilistic, această situație este concretizată prin ductul spontan al liniei, prin curbe calde, prin cromatică transparentă și prin trasee ezitante și imprevizibile. Absorbit în propria sa materie, în propria sa imaginație și în propriul său act, pictorul devine complice cu privitorul în convingerea implicită că dinamica formei este dinamica lumii însăși, dincolo de orice voință ordonatoare mai mult sau mai puțin arbitrară. Atunci însă cînd ordinea naturii și aceea a visului sînt abandonate spre a lăsa loc unei priviri lucide în contextul
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
avut de multe ori impresia că scenariul nu e decît un accesoriu aleatoriu al exprimării propriei personalități; sau că, dacă a citit zece cărți pe o temă (ceea ce e mult!) se cheamă că stăpînește subiectul! In privința receptării: cred că privitorul avizat rămîne, după Franzela exilului, sur sa soif. Iar privitorul neavizat, să zicem un școlar conștiincios, nu află prea multe: nu află, de fapt, "cum a trăit Caragiale la Berlin", cu cine era acolo, cu cine locuia, pe cine iubea
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
un accesoriu aleatoriu al exprimării propriei personalități; sau că, dacă a citit zece cărți pe o temă (ceea ce e mult!) se cheamă că stăpînește subiectul! In privința receptării: cred că privitorul avizat rămîne, după Franzela exilului, sur sa soif. Iar privitorul neavizat, să zicem un școlar conștiincios, nu află prea multe: nu află, de fapt, "cum a trăit Caragiale la Berlin", cu cine era acolo, cu cine locuia, pe cine iubea, cum își petrecea ziua, ce a trăit, ce a scris
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
obiectul percepției sunt în permanentă mișcare. Limbajul este evaluat implicit ca un șir nesfîrșit de reformulări, de reinvestiri și de reconsiderări. Formele însele, în ansamblu și în detaliu, nu sunt decît capcane optice și semantice pe care Arcimboldo le întinde privitorului spre a-i dezvălui precaritatea certitudinilor și a-i flata stereotipiile experienței. Iar contemporanii i-au înțeles provocarea cu o remarcabilă promptitudine. Madrigalul canonicului Gregorio Comanini, dedicat lucrării Nimfa Flora, este un model de receptare exactă și de analiză implicită
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
reintegrează în lumea elementară prin desfacerea lor în entitățile constitutive. De la acest nivel, Arcimboldo se poate naște din nou. Privită în succesiunea celor trei etape, expoziția lui Ion Gheorghiu este o veritabilă lecție de anatomie a imaginii, o implicare a privitorului în cele mai gingașe momente ale întrupării formei artistice; autoportretul în mișcare al unui remarcabil artist. P.S. Recursul la expoziția în jurul lui Arcimboldo este recursul la logica unei expuneri și la coerența gîndirii plastice a unui autor exemplar. Ceea ce expoziția
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
Le fac pe toate marț..." Sau, pe ilustrata din 31 iulie 1909, cu steagul german de război, fâlfâind în vânt, comentariul: "Hoch! Hoch! Hoch!" Tulburătoare sunt și cărțile poștale din Travemünde, care, prin imaginile lor cu romantice corăbii, readuc aminte privitorului că, trecând pe acolo, Caragiale era "contemporan" cu personajele din Buddenbrooks de Thomas Mann. Ce să mai pomenim de numeroasele imagini din spectacolele și filmele după Caragiale (printre curiozități, o reprezentație a Scrisorii pierdute la Beijing, cu actorii chinezi în
Caragiale pe cd-rom by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/14458_a_15783]
-
se întoarce mortul de la groapă". Cu ecoul, peste ani, din asigurarea urmașului său, "când o face plopu' pere și răchita micșunele". Comentariul critic al editorului cuprinde și dizertațiile din Cronicile optimistului, referitoare la clasicism și realism, finalul conferinței despre Tolstoi, privitor la folosirea expresiilor în limbi străine, și despre "romanul cu cheie", într-un articol din "Viața românească", Reflecții mărunte asupra romanului, din nr. 6/1957. Nicolae Mecu cercetează treptat alterările pe care le suferă, în timp, romanele, analizează semnificația atitudinilor
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
agresiv și rupte de orice context, ele sugerează, precum relicvele, realități abisale, narații vagi și lumi dispărute. Amprente ale unei umanități arhaice, trecute demult din istorie în mit, imaginile lui Dumitriu recuperează metonimic o imagine mult mai amplă pe care privitorul este îndemnat să o recunoască, să o înțeleagă și să și-o însușească. Ără intenții polemice explicite și nici măcar cu dorința asumată de a corecta o imagine prea de timpuriu instalată cu puterea unui stereotip, fiul pictorului a încercat în
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
plastice. După ce opera pictorului s-a încheiat abrupt și prematur cu patru ani în urmă, o expoziție cum este aceea a recentei expoziții, dincolo de aparentul ei aer sentimental, se transformă în- tr-un examen necruțător atît pentru artist, cît și pentru privitor. Artistul este supus, tocmai prin această scrutare a finișului prin lentila punctului de pornire, unei probe de rezistență exterioară și de coeziune lăuntrică, iar privitorul unei verificări severe în ceea ce privește capacitatea sa de lectură în timp, în spațiu și în context
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]