613 matches
-
marilor ctitori de Țară, cu lacrima filocalică a martiriului românesc, repere esențiale pentru Profetul nostru rămânând de-a pururi Neamul protodac al MARIEI FECIOARA și Biserica tradițională a Fiului ei, HRISTOS. Pentru Mihail Eminescu creștinismul ortodox nu este un sistem propozițional sau conceptual scolastic, ci mistica religiei Hristice-reînnoitoarea harică a firii create. Căile cunoașterii Profetului Mihail Eminescu intersectează cândva, undeva miturile, dar se înalță apoi dogmatic spre Adevărul revelat-singura și adevărata filosofie a Adevărului absolut-ipostasiată în DUMNEZEU-OMUL-IISUS HRISTOS. Abordarea Căilor divinității
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1471581859.html [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
silogismului 6.2. Figuri și moduri silogistice 6.3. Legile generale ale silogismului 6.4. Metode de probare a validității silogismelor 7. Propoziții compuse 7.1. Propoziții compuse și funcții de adevăr 7.2. Definițiile principalelor funcții de adevăr (operatori propoziționali) 7.3. Proprietățile principalilor operatori propoziționali 7.4. Raportul dintre conjuncție și disjuncție 7.5. Simplificarea în logica propozițiilor compuse 7.6. Tipuri de inferențe deductive cu propoziții compuse 7.7. Metode de probare a validității inferențelor cu propoziții compuse
EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
silogistice 6.3. Legile generale ale silogismului 6.4. Metode de probare a validității silogismelor 7. Propoziții compuse 7.1. Propoziții compuse și funcții de adevăr 7.2. Definițiile principalelor funcții de adevăr (operatori propoziționali) 7.3. Proprietățile principalilor operatori propoziționali 7.4. Raportul dintre conjuncție și disjuncție 7.5. Simplificarea în logica propozițiilor compuse 7.6. Tipuri de inferențe deductive cu propoziții compuse 7.7. Metode de probare a validității inferențelor cu propoziții compuse NOTĂ: . Manualul recomandat: LOGICĂ, manual pentru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
inima înțeleasă ca centru spiritual al persoanei umane, accentuând că rugăciunea este un fapt mental care nu are nici o legătură cu activitatea corpului. De asemenea, Varlaam respingea posibilitatea unei cunoașteri empirice a lui Dumnezeu, spunând că aceasta poate fi numai propozițională. Palamas răspunde acestor opinii construind, în timpul polemicii, o solidă sinteză dogmatică a ortodoxiei. Tradiția filozofică a acestui curent conține elemente din gândirea neoplatonicilor. Ideile lui Platon - mai ales interpretările date de neoplatonici - au revenit periodic în atenția filozofilor și teologilor
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
pe baza acestui calcul a definit numărul natural numai prin concepte logice. Pe această bază a încercat să deducă aritmetica din logică inițiând astfel logicismul. Elaborând primul sistem axiomatic al calculului propzițional, Frege a dat o analiză strictă a funcțiilor propoziționale, a problematicii calculului cu predicate și a definit precis conceptele fundamentale ale logicii simbolice. A dezvoltat o teorie sistematică a semnificației. Constituirea logicii matematice David Hilbert (1862-1943) S-a preocupat de fundamentele logice ale matematicii, de natura sistemelor formalizate ale
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
Strawson. Actele vorbirii lui Searle au dezvoltat analizele actelor performative descrise de John Langshaw Austin. Searle s-a concentrat doar asupra actelor ilocuționare, actele performate atunci când spui ceva. În analiza propozițiile (vezi "Speech Acts" p. 22) au fiecare același "conținut propozițional", Șam fumează, dar diferă din punctul de vederea al "forței ilocuționare ", fiind respectiv o afirmație, o întrebare, un ordin, sau o exprimare a unei dorințe. Searle explică modul în care forță ilocuționară a unei propoziții poate fi descrisă că respectând
John R. Searle () [Corola-website/Science/298877_a_300206]
-
modul în care forță ilocuționară a unei propoziții poate fi descrisă că respectând anumite reguli, anumite condiții. Aceste reguli trasează circumstanțele și scopurile fiecărui act ilocuționar. Searle propune patru tipuri generale de reguli. De obicei o ilocuție are un "conținut propozițional" specificabil. De pildă, o cerere are un conținut viitor în timp ce o declarație poate avea orice tip de conținut. Unele ilocuții cum sunt urările nu au nici un asemenea conținut. Anumite condiții de background sunt necesare pentru succesul oricărui act ilocuționar. de
John R. Searle () [Corola-website/Science/298877_a_300206]
-
complementare, au ca obiect enunțurile nedeclarative ca de exemplu întrebările (logica interogativă), instrucțiunile (logica imperativă), etc. În general enunțurile care exprimă emoții și sentimente (ca instrucțiuni, comenzi, dorințe, rugăminți) nu sunt propoziții logice declarative; ele sunt numite în general "atitudini propoziționale".
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
Strawson. Actele vorbirii lui Searle au dezvoltat analizele actelor performative descrise de John Langshaw Austin. Searle s-a concentrat doar asupra actelor ilocuționare, actele performate atunci când spui ceva. În analiza propozițiile (vezi "Speech Acts" p. 22) au fiecare același "conținut propozițional", Șam fumează, dar diferă din punctul de vederea al "forței ilocuționare ", fiind respectiv o afirmație, o întrebare, un ordin, sau o exprimare a unei dorințe. Searle explică modul în care forță ilocuționară a unei propoziții poate fi descrisă că respectând
John R. Searle () [Corola-website/Science/298973_a_300302]
-
modul în care forță ilocuționară a unei propoziții poate fi descrisă că respectând anumite reguli, anumite condiții. Aceste reguli trasează circumstanțele și scopurile fiecărui act ilocuționar. Searle propune patru tipuri generale de reguli. De obicei o ilocuție are un "conținut propozițional" specificabil. De pildă, o cerere are un conținut viitor în timp ce o declarație poate avea orice tip de conținut. Unele ilocuții cum sunt urările nu au nici un asemenea conținut. Anumite condiții de background sunt necesare pentru succesul oricărui act ilocuționar. de
John R. Searle () [Corola-website/Science/298973_a_300302]
-
necesități: izomorfism, topologie, iterație etc. Numărul relativ mare al termenilor noi sau cu înțeles schimbat face ca înțelegerea matematicilor avansate de către nespecialiști să fie dificilă. Limbajul matematic se bazează și pe formule. Acestea conțin anumite simboluri, unele împrumutate din calculul propozițional, cum ar fi implicația logicăformula 1 sau operatorul pentru negațieformula 2, altele în legătură cu calcul cu predicate (simbolurile pentru „oricare ar fi” formula 3 și „există” formula 4). Cea mai mare parte din notațiile folosite în prezent au fost introduse după secolul al XVI-lea
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
Propoziția circumstanțiala de cauză constituie în frază o realizare propoziționala a complementului circumstanțial de cauză. DEFINIȚIE: - este subordonată care îndeplinește în frază rolul unui complement circumstanțial de cauză și arată cauza acțiunii sau o însușire din regenta. - cauzala poate fi de mai multe feluri: n propriu-zisă care exprimă o cauză
Propoziție circumstanțială de cauză () [Corola-website/Science/309929_a_311258]
-
realism conceptual (Frege, Russell). Cea mai lungă parte este dedicată logicii, iar tema centrală este interpretarea propoziției. Cartea urmărește trasarea unei limite a limbajului (de inspirație kantiană), având menirea de a plasa celelalte părți ale filosofiei în sfera inefabilului. Semnul propozițional este identificat cu gândirea. El constă din cuvinte, deci este un fapt (3.14). Propoziția nu este luată aici cu sensul ei gramatical. Ea este un semn propozițional care se află în relație proiectivă cu lumea. Wittgenstein susține că gândirea
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
menirea de a plasa celelalte părți ale filosofiei în sfera inefabilului. Semnul propozițional este identificat cu gândirea. El constă din cuvinte, deci este un fapt (3.14). Propoziția nu este luată aici cu sensul ei gramatical. Ea este un semn propozițional care se află în relație proiectivă cu lumea. Wittgenstein susține că gândirea se reduce la propoziție, deoarece numai aceasta are sens și numai în contextul ei poate numele să aibă o semnificație (3.3). Gândirea conține numai posibilitatea unei stări
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
1 1 1 0 0 0 0 0 0 1 1 0 0 1 0 0 1 0 1 0 Pentru ca enunțul să reprezinte una sau mai multe dintre cele 4 implicații posibile e necesar ca pentru toate cazurile expresiei propoziționale respective să putem formula un enunț conform cu intențiile autorului. Prima formulă, a implicației p→q, e cea care a generat, după cum am văzut, cele mai multe obiecții. În acest caz, termenul ergo a fost considerat ca semn al implicației formale, ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
cunoaștere și învățare" Pentru a lămuri mai bine problematica învățării integrate, tematice sau cross-curriculare, să vedem mai întâi ce tipuri de cunoștințe își propune să producă învățarea și, prin urmare, ce moduri de cunoaștere favorizează ea. 1. Cunoștințele declarative sau propoziționale se referă la cunoașterea obiectelor și a faptelor („a ști că...”). Ele permit formarea unor modele mentale declarative, care se bazează pe reprezentări ale obiectelor și evenimentelor, și a legăturilor dintre acestea. Cunoștințele declarative sunt cele care ne permit să
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
propoziția (obiectul denotat) poate fi un singur termen (primul președinte al Statelor Unite) sau o colecție complicată de termeni (orice republican); dar putem avea de asemenea și concepte denotative care nu denotă nimic. Pasul important în explicarea generalității este postularea funcțiilor propoziționale ca entități nedefinibile care se află într-o relație particulară cu propozițiile. Teoria denotării nu mai este suficientă în acest punct, iar Russell caută să o depășească în articolul "On Denoting". Teoria prezentată în acest articol este o teorie a
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
mai mult decât atât intuiția ne îndeamnă să o considerăm ca falsă și să dăm crezare contradictoriei ei "Regele actual al Franței nu există". Teoria existenței propusă de Russell dă sens propozițiilor de genul "Regele actual al Franței există". Funcția propozițională x este astăzi rege al Franței este satisfăcută unic. Spunem de fapt că: a) există un x care este rege al Franței și b) oricare ar fi y, dacă y este astăzi rege al Franței, atunci x=y. După Miroiu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
existența nu este un predicat real, Frege considerând existența este de fapt un predicat de ordinul al doilea (care se referă la un concept), iar Russell a articulat pozițiile acestora considerând că existența trebuie privită ca o proprietate a funcțiilor propoziționale. J.J.C. Smart afirmă și el în continuarea lui Russell și Frege că existența nu este o proprietate. Prin analogie "a mârâi" este o proprietate a tigrilor și a spune că "tigrii domestici mârâie" înseamnă a spune ceva despre tigrii domestici
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
încercat să arate că o propoziție de genul "Fs există" trebuie înțeleasă ca exprimând ceva despre conceptul F și anume că are cel puțin o instanță. Russell spunea de asemenea că existența este în mod esențial o proprietate a funcțiilor propoziționale. Richard Mendelsohn consideră că se pot exprima două principii care sintetizează concepția lui Frege și Russell despre existență: (1) a spune că "Fs există" înseamnă a spune că "acolo sunt Fs" și a nega că "Fs există" înseamnă a spune
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
modală și semantica lumilor posibile Logica modală studiază argumente a căror validitate depinde și se sprijină pe conceptele de "necesitate", "posibilitate", "contingență" și "imposibilitate". Principalele notări sunt: ˅ este necesar că ◊ este posibil că ~ este fals că Dacă folosim o variabilă propozițională p, atunci avem: ˅p = ~ ◊ ~ p (este fals că este posibil să fie fals p) ◊ p = ~ □ ~ p (este fals că este necesar să fie fals p). Argumentele modale, față de "argumentele clasice" în favoarea existenței lui Dumnezeu se bazează pe faptul că existența
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
bază câteva axiome și definiții fundamentale. Acest sistem este asemănător unui program pe calculator, care pentru orice enunț din S5 introdus îți va da verdictul da sau nu. Simbolurile folosite sunt de regulă: N operatorul necesițății; F, G, H (constante propoziționale); p, q, r (variabile propoziționale); → ~ & ˅ ≡ (conectori propoziționali). În logica modală există așa-numitele formule bine formate (wffs). Dacă S este o formulă bine formată, atunci (NS) este de asemenea o formulă bine formată. Dacă S și T sunt formule bine
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
fundamentale. Acest sistem este asemănător unui program pe calculator, care pentru orice enunț din S5 introdus îți va da verdictul da sau nu. Simbolurile folosite sunt de regulă: N operatorul necesițății; F, G, H (constante propoziționale); p, q, r (variabile propoziționale); → ~ & ˅ ≡ (conectori propoziționali). În logica modală există așa-numitele formule bine formate (wffs). Dacă S este o formulă bine formată, atunci (NS) este de asemenea o formulă bine formată. Dacă S și T sunt formule bine formate, atunci (S → T), (~S
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
sistem este asemănător unui program pe calculator, care pentru orice enunț din S5 introdus îți va da verdictul da sau nu. Simbolurile folosite sunt de regulă: N operatorul necesițății; F, G, H (constante propoziționale); p, q, r (variabile propoziționale); → ~ & ˅ ≡ (conectori propoziționali). În logica modală există așa-numitele formule bine formate (wffs). Dacă S este o formulă bine formată, atunci (NS) este de asemenea o formulă bine formată. Dacă S și T sunt formule bine formate, atunci (S → T), (~S), (S & T
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
în fiecare versiune a argumentelor ontologice, termenii singulari și cuantificatorii (nume, descripții definite, descripții nedefinite) folosiți într-un enunț al argumentului (pentru a se referi la, sau a denota că ) ori sunt, ori nu sunt încadrați în scopul următorilor operatori propoziționali. Dacă nu apar încadrați, atunci se consideră că un oponent al argumentului ontologic poate susține că întrebarea despre existența lui Dumnezeu a fost pusă și nu este corect să desprinzi concluzia de scopul acestor operatori. În cazul în care acești
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]