41 matches
-
o agitație al cărei scop mărturisit era de a le răsturna. E dificil de trasat istoria ulterioară a anabaptiștilor ca grupare religioasă. Fapt este că, după insurecția de la Münster, chiar numele de „anabaptist” a devenit în Europa un mijloc de proscriere produce o dublă confuzie. Totuși, batenburgerii lui Jan van Batenburg au păstrat curentul milenist violent de anabaptism manifestat la Münster. Aceștia erau poligami și credeau că violența era justificată împotriva oricui nu făcea parte din secta lor. Nu surprinzător, mișcarea
Revolta din Münster () [Corola-website/Science/303659_a_304988]
-
lui Welf, Henric l-a declarat ca fiind depus din Ducatul de Bavaria. Cu toate acestea, sprijinit de către fidelii săi din Bavaria și ajutat de tatăl său din Italia, Welf a reușit să se mențină pe poziții, sfidând actul de proscriere din partea Imperiului din mai 1077. Welf s-a raliat principilor nemulțumiți care îl sprijineau pe Rudolf, într-un moment în care oricine nu urma direcția indicată de Papalitate era pasibil de a fi excomunicat de căter Biserică. Cu toate acestea
Welf I de Bavaria () [Corola-website/Science/325112_a_326441]
-
purtate în Grecia și conflictul civil din Italia. A proscris români avuți ce vorbeau împotriva sa, chiar și unii care se aflau pur și simplu în calea lor sau aveau bogate proprietăți. Mii de aristocrați români au fost uciși în proscrierile care au avut loc în următorii doi ani, pana cand Sulla s-a retras din postura de dictator în 79 î.Hr., murind la nici măcar un an mai tarziu. Deși Republică Română a mai durat oficial încă cincizeci de ani, lupta
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
nevoie de aproximativ un secol înainte că acest concept să fie înțeles. În final, eșecul Senatului de a controla generalii a cauzat un dezastru în Republică. Senatul era adesea prea dispus în a-și proteja prietenii, aliații și membrii de proscrierile legale pentru până și cele mai evidente și extraordinare delicte și datorită acestui fapt a pierdut încrederea cetățenilor români. Cand Cezar a luat în cele din urmă în stăpânire Romă pentru el însuși, a fost întâmpinat cu aplauze, pentru că el
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
toată puterea Adunărilor le-a fost înlăturata, numărul de membri al Senatului s-a ridicat de la 300 la 600, mii de soldați au fost stabiliți în nordul Italiei, cu un număr egal de populares au fost executați prin listele de proscriere. Însă, după demisia lui Sulla și moartea ulterioară, multe dintre politicile acestora au fost inversate gradual, în special în primul consulat al lui Crassus și Pompei cel Mare. În afara lui Cicero și Sulla, alți optimați notabili au fost Cato cel
Optimates () [Corola-website/Science/299489_a_300818]
-
val de persecuții antievreiești al creștinilor milenariști, (care credeau că Iisus avea să coboare din Ceruri pe Pământ în anul 1000) și amenințările cu expulzarea evreilor din Treves din 1066. Toate acestea erau văzute mai degrabă “în termenii tradiționali ai proscrierilor guvernamentale mai degrabă decât a atacurilor populare neînfrânte.” De asemenea, multe mișcări împotriva evreilor, (precum convertirile forțate din timpul lui Robert cel Pios al Franței, al lui Richard al II-lea al Normandiei, sau al lui Henric al II-lea
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
scorbut nevindecabil. În această localitate, află de căderea lui Robespierre la 9 thermidor (27 iulie 1794). A trebuit totuși să aștepte încă patru luni pentru a reveni la Paris, timp în care familia sa a obținut ridicarea hotărârii sale de proscriere. Revenit la Paris în primăvara anului 1795, publică "Refexii asupra bazelor unei constituții", sub pseudonimul "Louis-Philippe de Ségur", prezentate de prietenul său Jean-Baptiste-Marie-François Bresson, pe atunci deputat al Convenției nationale. În această operă, militează pentru crearea a două camere parlamentare
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
împlinise 15 ani, tatăl i s-a îmbolnăvit și a murit. Cezar a devenit moștenitorul majorității proprietăților și averilor deținute de tatăl său și de Marius. Când Sulla a ieșit învingător din războiul civil și și-a început programul de proscriere, Cezar, în vârstă de 20 de ani, se afla într-o situație dificilă. Sulla i-a ordonat în 82 î.Hr. să divorțeze de Cornelia, dar Cezar a refuzat și a plecat prudent din Roma, pentru a se ascunde. Sulla i-
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
al doilea și ultimul, cu Octavius, Antoniu, și comandantul loial al cavaleriei lui Cezar, Lepidus. Al Doilea Triumvirat l-a zeificat pe Cezar ca "divus Iulius" și, văzându-se că uciderea sa a fost posibilă tocmai din pricina clemenței sale, oroarea proscrierilor, abandonată din epoca lui Sulla, a fost readusă asupra inamicilor triumviratului în scopul de a-și însuși și mai multe fonduri pentru al doilea război civil, dus împotriva lui Brutus și Cassius, pe care Antoniu și Octavian i-au înfrânt
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
împlinise 15 ani, tatăl i s-a îmbolnăvit și a murit. Cezar a devenit moștenitorul majorității proprietăților și averilor deținute de tatăl său și de Marius. Când Sulla a ieșit învingător din războiul civil și și-a început programul de proscriere, Cezar, în vârstă de 20 de ani, se afla într-o situație dificilă. Sulla i-a ordonat în 82 î.Hr. să divorțeze de Cornelia, dar Cezar a refuzat și a plecat prudent din Roma, pentru a se ascunde. Sulla i-
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Dragoș Vodă, ieșiră din țară și fondară principatul Moldovei. E netăgăduit însă că, daca omogeneitatea în limbă, obiceiuri, religie nu s-au putut stabili într-o vreme în care elementul maghiar dispunea de sila deplină, de foc și sabie, de proscriere și confiscare de averi, într-o vreme în care a deveni maghiar era un privilegiu și o fericire, e netăgăduit, zicem, că stabilirea acestei omogeneități e și mai grea într-o vreme în care nimeni nu poate fi silit de-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
unui grup, sunt susceptibile de a crea tensiuni sau conflicte și de a genera atitudini de reprobare sau de respingere; acestea dau naștere, la rândul lor, unei Întregi game de sancțiuni, mergând de la admonestare la Încarcerare și de la blam la proscriere. ν Totuși, ceea ce se consideră a fi legal sau reprehensibil, tolerabil sau condamnabil nu este stabilit o dată pentru totdeauna, ci variază În funcție de țară și de epocă, după concepția existentă cu privire la ceea ce este drept și nedrept, bine și rău, adevărat și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
să anticipăm riscurile cu care ne confruntăm? ă Ce se Înțelege prin „obligații reciproce”? ă Ce criterii de echitate ar trebui adoptate? Fiecărui aspect al excluderii Îi corespund forme particulare de acțiune. Totuși, sărăcia nu este doar o experiență a proscrierii: este și un laborator social, o sursă de inovații, de adevărate comori de iscusință și de inteligență puse la bătaia pentru a inventa, la nivel local, alte echilibre și alte moduri de viață. Dacă nu va fi creată această cetățenie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
moralizatoare sau al expunerilor prin bâlciuri. Ștergând temporar frontiera „naturală” dintre ființele vii (Poliakov, coordonator, 1975; Kappler, 1980), acestea readuc În memorie, foarte oportun, prescripțiile morale și religioase referitoare, pozitiv, la respectarea normelor și a ierarhiilor identitare și, negativ, la proscrierea oricărui metisaj. G. J. & BUICAN Denis (1988), Lyssenko et le lyssenkisme, Paris, PUF. CLAPIER-VALLADON Simone și MANNONI Pierre (1991), „Psychologie des relations interculturelles”, in POIRIER Jean (coordonator), Histoire des mœurs, t. 3: Thèmes et systèmes culturels, Paris, Gallimard, pp. 547-597
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
doar cetățenii ă indivizii care se bucură de deplină libertate În cetate ă și ține la distanță sclavii și veneticii. Cea de-a doua accepțiune nu este total ignorată: Împotriva demagogilor care exploatează răbufnirile mulțimii este elaborată o procedură de proscriere. În republica romană, poporul este definit În mod unitar (populus universus); el este singurul abilitat să se prevaleze de suveranitate (majestas) În fața altor popoare și puteri străine. Răzvrătirile plebei (plebs) nu sunt Însă mai puțin de temut. Este creat astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
condiția ancilară a strămoșilor săi. În același timp, nu ura mai puțin situația socială pe care trebuia să și-o construiască, dar care pretindea, în prealabil, frustranta negare a sinelui evreiesc. Urii față de o identitate iudaică susceptibilă să îl livreze proscrierii sociale, el îi adăuga, din considerente livrești, ura de sine a burghezului. Burghezul care nu reușea să depășească micul lui interes, care se știa acuzat că distrusese ordinea aristocratică sub imperiul unor idealuri egalitare, abandonate ulterior în folosul unei societăți
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu aveau alte reguli decît impulsurile puternice ale pasiunii, care duceau la cuvinte de reproș și se terminau cu violențe și lovituri". Undele de violență inundau și sfera guvernării. Cînd facțiunile se confruntau, partea dominantă îi elimina pe oponenți prin proscriere și vărsare de sînge. Uzurpatorul se străduia să rămînă la putere prin execuții dintre cele mai violente și mai prompte. Opoziția, la rîndul său, răspundea prin conspirații și asasinate, în care și cei mai respectabili cetățeni erau gata să folosească
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
În ultimii săi ani de viață. Mare maestru al realismului socialist, operă să a aservit drept exemplu mai multor generați de scriitori, printre care cele formate În cadrul Institutul de literaturură «Maxim Gorki» din Moscova, servind, În același timp, de justificare proscrierii reprezentanților avantgardei, Înfloritoare după revoluția rusă. Primul congres al scriitorilor sovietici, unde Gorki a reușit să constituie un suport considerabil de solidaritate intelectuală la internațională proletara, Isi datorează În bună parte răsunetul internațional primirii rezervate scriitorilor din exil, În special
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
totdeauna sub sceptrul domnitorilor moldoveni. Basarabia ne-a fost răpită printr-un act de putere abuzivă de țarii ruși“23) sau - din ce în ce mai îngrijorat de ceea ce se întâmpla în vecina Rusie bolșevică - la „aberația dictatorilor comuniști de la Moscova care au decretat proscrierea intelectualilor și așezarea lor la un nivel inferior celui pe care îl au lucrătorii manuali“24. După război, Constantin Bacalbașa, vechi participant la multe încercări de organizare profesională a ziariștilor români ajunge - datorită prestigiului pe care îl câștigase - pe treptele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au reprezentat- o își pierd atracția. E ca o slăbire a curiozității culturale provenită din trei cauze: fie constatarea că exponenții ei sunt fără însemnătate, caz în are aveam de-a face cu o perimare ivită din defecte interne, fie proscrierea lor din motive extraliterare, cînd stigmatul e mai tenace decît axiologia, fie indolența unor contemporani la care pofta de a privi dincolo de epoca proprie s-a sleit. Cum ultimele două cauze sunt străine literaturii, efortul unui istoric literar e de
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
filosofiei, a culminat în cei trei curiați de a căror operă s-a legat numele publicației. Spun „curiați“ grație unei analogii numerice: au fost trei (la fel precum curiații) și au avut un destin frînt, murind (tot precum curiații) în proscriere publică. Ceilalți exponenți ai cercului (George Drumur, Teofil Lianu, Gheorghe Antonovici), după verdictul lui Mircea A. Diaconu, aparțin unui „nivel secund valoric“ (p. 169). A doua ciudățenie este că protagoniștii grupului nu doar că se deosebeau flagrant sub unghiul înclinațiilor
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
ambele atitudini trădînd intensitatea ritului. Cînd textul citit amenință să capete tente pornografice, Negruzzi sau Pogor invocă autoritatea de interdicție: „duduia de la Vaslui“, o abonată fidelă preschimbată în simbol al repudierii paginilor licențioase, ale cărei scrisori indignate devin motiv de proscriere a textelor corozive. Secvențele acestea canonice - (faul, faul ), (scoate-l, scoate-l ), (porco, porco ), („scaunul lui Gheorghiu“) („duduia de la Vaslui“), („prost e Paicu!“) sau („carul cu minciuni“) - sunt formule de jargon ezoteric, impenetrabil pentru novici. Ca în orice oficină cu
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
un laureat al Premiului Nobel, "genii ale imposturii") și, recent, La puta de Babilonia (Tîrfa din Babilon), 2007 (eseu istoric foarte documentat, în ciuda tonului incendiar și blasfemator tipic autorului, care demască crimele Bisericii Catolice timp de șapte secole și propune proscrierea acestei instituții pentru genocid). Prima carte a lui Fernando Vallejo a fost însă Logoi. Una gramática del lenguaje literario (Logoi. O gramatică a limbajului literar), 1983, care revelă o altă fațetă a scriitorului: aceea de gramatician, bun cunoscător al limbajului
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
aceleași motive pe care le auzim și azi: că eticheta științifică nu recomandă tulburarea apelor trecutului, că verdictul a fost dat și nu e momentul să deșteptăm animozități tardive. Așa se face că de numele medicului se leagă amintirea unei proscrieri și dorința unei apostazii. Iar apostazia sună astfel: memoria ostracizaților din categoria lui Paulescu - a căror imagine trebuie ștearsă de cei care întrețin actualul panoptic ideologic, adică de cei care ne monitorizează presa, premiile, statuile și efigiile de pe monezi -memoria
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
de înțeles. Toți acești oameni care și-au pierdut frați, surori, părinți și copii la Auschwitz mai respiră încă fumul înnecăcios al cuptoarelor, mai au încă în urechi urletele militarilor nemți (ca și sunetele însoțitoare ale muzicii lui Wagner, de unde proscrierea lui în Israel), mai văd în continuare cu ochii minții marșurile forțate, călătoriile în necunoscut în trenuri pentru animale, trupurile secerate de molimă, gropile comune pe care erau siliți să și le sape singuri, mai simt încă în nări mirosul
Dialog despre erori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15287_a_16612]