514 matches
-
din ei au pornit de jos și au reușit să se îmbogățească. Ceea ce nu comentezi tu este nivelul lor de cultură. Dacă în lumea lor nu te ridicai la standardele de educație pe care le avea înaltă societate, erai un proscris. Asta lipsește în zilele noastre, nu banii și bogățiile. Și dacă te-ai fi uitat destul de atent la reportaj, ai fi observat că asta se sublinia: genocidul intelectualității române din timpul comuniștilor. Groapă comună a celor mai culți români care
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
vorba de critică îndreptățită, și cu plăcerea restabilirii adevărului, cînd este cazul, capitolulVintilă Horia sau sensurile "resemnării" active, în trei părți: Biruința prin suferință; Replămădirea contemplativă a lumii; Un prag al trecerii din volumul de "reevaluări critice ale exilului" Întoarcerea proscrișilor (1998). Înainte însă de a mă opri la poezia sufletelor, la cugetările asupra păcatului și asupra ispășirii lui, la semnificația amintirilor și, implicit, la semnificația "rădăcinilor", pe fundal moral-istoric și de poezie, consider binevenite cîteva date despre epica propriu-zisă a
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
naive și drame reale, însă totul are un aer de spectacol trist în care joacă și asistă un clovn bețiv și cu umori negre. Schnier seamănă cu nebunii shakespearieni, cu Zacharias Lichter al lui Matei Călinescu sau cu orice alți proscriși și filosofi la beție pe care îi puteți găsi prin literatură. Schnier e un personaj mare prin aceasta, el aparține familiei celor care cunosc adevărul și-l urmează în modul lor propriu, dar mai ales nu prețuiesc poleiala lumii, preferă
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
nebun foarte supravegheat, adaptat mărginirii, lipsei de umor, megalomaniei specifice "curții" "socialiste". Nebunul de curte clasic "provoacă amuzamentul prin lăcomia absurdă, cleveteala veselă, renghiurile ticăloase, ca și prin diformități fizice sau mintale care-l privează de responsabilități, punîndu-l în poziția proscrisului paradoxal combinată cu completa dependență față de grupul social care-l sprijină în existență" (Marian Popa). Într-un asemenea portret robot să recunoaștem că s-ar putea regăsi mai lesne autori precum Eugen Barbu sau Adrian Păunescu decît Divinul critic! Situat
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
în cadrul căreia descripția și anecdota îi asigură o proiecție în exterior. O dezolare, o decepție a sinelui îl împiedică, după toate probabilitățile, pe autor a se lansa în nume propriu, îndemnîndu-l la un deghizament. Fără complexe, bardul ne înfățișează un "proscris" provincial, în figura căruia, evident, se răsfrînge simpatetic: "Proscrisul urbei părăsește ultimul/ bodega cocoașa fumului acru// îmbrăcat în negru întotdeauna/ în negru și întotdeauna nebărbierit// bătrînul pășește încet/ cu bastonul lovește ritmic caldarîmul/ trezind praful perdelelor ofilite// nimeni nu știe
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
în exterior. O dezolare, o decepție a sinelui îl împiedică, după toate probabilitățile, pe autor a se lansa în nume propriu, îndemnîndu-l la un deghizament. Fără complexe, bardul ne înfățișează un "proscris" provincial, în figura căruia, evident, se răsfrînge simpatetic: "Proscrisul urbei părăsește ultimul/ bodega cocoașa fumului acru// îmbrăcat în negru întotdeauna/ în negru și întotdeauna nebărbierit// bătrînul pășește încet/ cu bastonul lovește ritmic caldarîmul/ trezind praful perdelelor ofilite// nimeni nu știe unde înnoptează// este artist ratat? un părăsit de viață
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
preface că te iubește/ o singură dată în viață ești iubit/ cuvintele de laudă sînt lovituri perfide/ mai bine te nășteai antilopă/ sau iederă sau gata mort/ domnule fericirea are la capăt/ o sabie ascuțită la focuri înalte/ ainsi soit-il// proscrisul urbei își continuă drumul/ impenetrabil confuz cenușă/ îmbrăcată în negru" (Proscrisul urbei). Aspectele personajului astfel stabilit sînt urmărite cu metodă. într-o anume împrejurare, acesta pîndește, la ceas nocturn, feericul festin al vieții (tabloul conține o sugestie Jugendstil): Din spatele grădinii
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
cuvintele de laudă sînt lovituri perfide/ mai bine te nășteai antilopă/ sau iederă sau gata mort/ domnule fericirea are la capăt/ o sabie ascuțită la focuri înalte/ ainsi soit-il// proscrisul urbei își continuă drumul/ impenetrabil confuz cenușă/ îmbrăcată în negru" (Proscrisul urbei). Aspectele personajului astfel stabilit sînt urmărite cu metodă. într-o anume împrejurare, acesta pîndește, la ceas nocturn, feericul festin al vieții (tabloul conține o sugestie Jugendstil): Din spatele grădinii printre copacii denși/ seara se desfoaie o fereastră luminată// mă apropiu
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
alternînd cu mătase lunecată de pe coapse// tac și ascult mă absoarbe aromă dulce/ de castane coapte/ sînt aici sau într-o veche oglindă?// Deodată o draperie neagră/ cade peste locul decupat de timp" (Elegie prenocturnă). Solitudinea în care se cufundă "proscrisul" duce la halucinații cu tîlc. în timp ce parcurge ziarul matinal, aude un sunet insistent la poartă. Trage zăvorul, dar nu e nimeni. întors în casă, găsește în locul ziarului o băltoacă de sînge și aude pași grăbiți urcînd pe scara șubredă a
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
necruțător încerc să-mi apăr măcar ochii și mi-i acopăr cu palmele găurite Ascult țipătul înfometat al acvilei seară de seară și mă ascund în beciuri adânci, ferecate de unde țâșnesc flăcări și fum ca din bolgii infernale odată cu scrâșnetele proscrișilor Iar vulturul scurmă cu ghearele acoperișul caselor străpunge fiecare nivel până să ajungă la mine smulgându-mi fir după fir din arcade ceva fără nume 16 ian. 2008 Prag Ce măsură nemăsurată pentru merii ce clipocesc ușpr prin livezi către
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
căci e gata-gata să trădeze. Prin chiar prezența lor - ca martori, prin discurs și prin portrete reînviați - de acea dată strămoșii îl salvează pe don Ruy Gomez de Silva. Portretele sînt, de fapt, cele care decid soarta înfruntării pentru Hernani, proscrisul. Charles Surface, nepotul risipitor, nu-și vinde rudele (în efigie) decît atunci cînd nu mai poate vinde nimic altceva. După ce și argintăria și biblioteca au ajuns pe la zarafi și anticari, i-a mai rămas, ca ultimă resursă, galeria de portrete
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
care o are Sebastian pentru documentul intim este o certitudine. Susține inițiativa publicării corespondenței dintre Zarifopol și Caragiale, dintre Titu Maiorescu și Duiliu Zamfirescu sau a lui Proust. Scrie un jurnal cutremurător în care drama virtuozității scrisului și a evreului proscris sunt cel puțin două dintre experiențele definitorii ale existenței sale. În al treilea rând, consemnează cu conștiinciozitate și promptitudine toate evenimentele culturale importante ale momentului în pagini de publicistică ce refac o epocă. Astfel, prozatorul din De două mii de ani
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
de-ntrebări. Pereți-s reci, tablourile reci, În tot sunt brațe-ntinse spre chemări. Și e pustiu În jur și e tăcere, Nimic nu mă Îmbată către vis. Sunt măcinat de chinuri și de vrere Încât mă simt acasă, ca proscris. O clipă dacă-ai apărea În prag Să luminezi cu chipu-ți Încăperea, S-ar nărui tot frigul și de drag, Aș dărâma puștiul și tăcerea. MEREU Când fugi de mine, te apropii, Că nu e depărtare de ajuns... Închide
Poezii. In: Editura Destine Literare by Constantin Clisu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_290]
-
vorbeau despre mine. La bucătărie, trebuie să spui mereu așa ceva despre un underist, ca să se bucure și el un pic. Pomană, au aruncat o vorbă, doar nu le pare rău de-o vorbă, dacă toată viața ai trăit ca un proscris. (După părerea lor, ca un proscris. Eu gîndesc altfel.) Cineva mi-a dat o țigară. A apărut lîngă mine și o femeie, înaltă, cu șolduri. A pus ochii pe mine. Dacă despre un underist se vorbește în gura mare, asta
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
să spui mereu așa ceva despre un underist, ca să se bucure și el un pic. Pomană, au aruncat o vorbă, doar nu le pare rău de-o vorbă, dacă toată viața ai trăit ca un proscris. (După părerea lor, ca un proscris. Eu gîndesc altfel.) Cineva mi-a dat o țigară. A apărut lîngă mine și o femeie, înaltă, cu șolduri. A pus ochii pe mine. Dacă despre un underist se vorbește în gura mare, asta le impresionează pe femei: femeia e
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
amuzant. Nichita e narcisistul, hedonistul, expansivul, apolinicul care se așează mereu în centrul Universului, care dictează, după bunul plac, existenței și ale cărui toane, capabile să transmuteze lumea, îl scutură prin somn până și pe Creator. Ivănescu e câinele bătut, proscrisul, marginalul, exilatul care nu cere decât o clipă de consistență a existenței, călduțul domestic, consolarea contingentului și a banalului și eșuează, lamentabil, într-o "contabilizare a propriei nonexistențe". N.S. monopolizează propria generație literară, face victime și emuli chiar după patru
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
a înaintat foarte greu și apoi pare a se fi întrerupt fără șanse de continuare. Au apărut volumele I. Poezii (1967), II. Traduceri (1968), III. Scrieri în proză. Teatru (1975), ultimul afectat de cenzura comunistă, pentru că, de pildă, Suvenirile unui proscris n-au putut apărea decât fragmentar datorită atitudinii antirusești. Posibilitatea unei ediții critice complete din opera unuia dintre cei mai mari romantici ai noștri părea suspendată. Fără a năzui tocmai spre această țintă maximală, care poate rămâne un obiectiv îndepărtat
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
îmi amintesc un episod pe care ea cu siguranță l-a uitat. Această femeie ne vizitase o dată pe mine și pe soția mea la Praga, după invazia rusă, în 1970 sau 1971, când noi ne aflam în teribila situație de proscriși. Fusese din partea ei o probă de solidaritate pe care voiam să i-o răsplătim, încercând s-o amuzăm. Soția mea i-a povestit o întâmplare nostimă (de altfel, ciudat de profetică) a unui american bogat instalat într-un hotel moscovit
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
proclama mâine ca adevăr. Mâ gândesc la tinerețea mea trăită în Cehoslovacia. Ieșiți de sub primul farmec al comunismului, noi am resimțit fiecare mic pas contra doctrinei oficiale ca pe un act de curaj. Protestam contra persecuției religioase, apăram arta modernă proscrisă, contestam tâmpenia propagandei, criticam dependența noastră de Rusia etc. Făcând asta, riscam ceva, nu mare lucru, totuși ceva riscam și acest (mic) pericol ne dădea o agreabilă satisfacție morală. într-o bună zi, mi-a venit în cap o idee
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
Și, cum În acest an primim Lumina Învierii În 23 24 aprilie, zi În care-i comemorăm adormirea și lui Cezar Ivănescu, puhoi de entități imateriale mă Îndemnară Înspre Cimitirul Eternitatea din Iași. Inimii Clară Lumină i-ai fost mie, Proscrisul, / balsam și Țară a Verii cu Tinerețea În ea, / (...) Dacă mă-ntunecă azi de suferință abisul, / Clară Lumină din inimi, nu te-ntuneca! [Cezar Ivănescu, Jeu d’amour (Clară lumină)]. Aveam să-l revăd la mormântul lui don Caesar pe
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
zori de mprumut, izvorul mirării se-ascunde În oase, când ție, iubito, mă dau neavut! Să creștem tăcerea la rugul cel mare, pe țigla rostirii arvuna-i un ort, viermele mărul nu Înțelege, și când mor tot nu mor: sunt proscrisul poet, nomad fără cort! Diadema ta de gheață ce minune a firii! dansează, dansează prin aerul mut! Prin fața mea trece vecia, cu carnea Înflorită de miresmele timpului, cu sângele deraiat de iubire, cu venele grației tăiate-n văzhuh. Pe vârfuri
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
unele cărți. Un act semnificativ de recuperare a unui scriitor din exil a întreprins în epocă Eugen Simion, atunci când i-a rezervat lui Mircea Eliade un capitol în Scriitori români de azi (vol. 2, 1976). Îl încadra astfel pe fostul proscris unei serii din care făceau parte M. Sadoveanu, T. Arghezi, L. Blaga, Camil Petrescu, G. Călinescu, V. Voiculescu, Al. Philippide și alți importanți scriitori români din secolul XX, manifestați înainte și după al doilea război mondial, până în contemporaneitate. Pe toți
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
au unit cu părinții În adâncul lutului pe care n-au Încetat să ni-l scurme. Suntem aici : cei dintâi și cei de pe urmă. Ne-am apărat cu viața roadele visului. Străjeri la porțile munților, o turmă De creste. Zestrea proscrisului. Suntem aici : lumina cea de pe urmă. Când zorile se vor uni cu negurile morții Ne vom scula din orbita pământului toți morții Să-și dea răspunsul la «judecata din urmă». SFERE Mă dau de-a dura prin univers Cu partea
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
Proscrisul de SADIE JONES Dacă ar fi să așez cartea care poartă semnătura lui Sadie Jones undeva, cred că locul ei ar fi pe un pian, În fața unei ferestre franțuzești, care are vederea spre o grădină Îngrijită, plină de flori parfumate
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
un decor care să refacă parțial atmosfera În care se desfășoară cea mai mare parte a acțiunii. Și undeva În fundal câțiva mărăcini care strică echilibru, avertizând că ordinea nu e naturală, e o trucare a realității. Ceea ce face din Proscrisul mai mult decât un roman romantic, pe care numai fetele visătoare Îl pot citi fără a face diabet, este personajul principal. Lewis „rupe” falsa pudoare și delicatețea plasticată În spatele căreia se ascund violența conjugală, superficialitatea, indiferența, răutatea gratuită, dependența de
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]