41 matches
-
discuția pe care i-o consacrase scriitoarei, în 1930, revista "Tiparnița literară", Eugenia Tudor-Anton găsește că este necesar să reexamineze opiniile exprimate anterior de critică și de unele să se delimiteze. Se delimitează astfel, printre altele, de opinia privitoare la "proustianismul" Hortensiei, opinie împărtășită de mulți. Ea o găsește lipsită de temei și o respinge ferm: "... literatura Hortensiei Papadat-Bengescu nu vine din Proust, ea nu e cu nimic tributară autorului francez și nici nu se aseamănă cu proza lui Proust". Are
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
după '80". De ce nu o întinerire ? Mai ales că E. Negrici formulează singur o explicație validă a funcționării în general a mecanismului cultural al oricărei generații de creație: compromitere și împingerea modului artistic al generației anterioare în desuetudine. Realismul și proustianismul și tot ce nu avem în roman nu mai puteau fi contabilizate ca restanțe active la infinit care să țină într-o incertă așteptare literatura ce încerca din nou (a câta oară?) sincronizarea. Nu cred că astăzi un foarte bine
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
câmpurile adiacente subiectului. Citează bogat, încadrează istoric opera cercetată, plasând-o în contextul discuțiilor pe care le-a generat la apariție și mai târziu. În studiul de față era de așteptat să se raporteze la estetica autenticității, la gidism și proustianism, la experiențialism, la afinitățile lui Eliade cu Papini, cu Huxley, cu Joyce, la relația cu miturile, la sacru și profan, la toposurile simbolice, la inserția fantasticului în viața banală.Sunt subiecte, probleme și teme de neocolit pentru cine s-a
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
scurtul episod de la Constanța în care apare Gi - al cărei nume poate vrea s-o sugereze pe Gi(lberte) a lui Proust - dar care, văzută prin ochii adolescentului sfios și senzual, e mult mai aproape de ficțiunile tînărului Nabokov. În genere, proustianismul lui Alexandru George e revizuit prin Mateiu Caragiale, printr-o voință de a perpetua umbra sau taina și nu de a o pătrunde sau de a construi în jurul ei numeroase ipoteze. Asta se vede cel mai bine în episodul din
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
din literatura română, de o grandioasă poezie". De la G. Călinescu te poți aștepta la orice. Teza lui cu privire la balzacianismul obligatoriu al romanului nostru nu-l împiedică să prefere Cimitirul arghezian romanelor lui Cezar Petrescu, ori să dea sentințe valabile despre proustianismul lui Holban. Această putere de a se obiectiva scade în croncile de după război. Călinescu nu pare să intuiască valorile reale ale generației ^40. Nici aprecierile din Cronicile optimistului nu sînt corecte. G. Călinescu se entuziasmează facil de Veronica Porumbacu, Dan
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
români, de la Rebreanu la autorii anilor '80 și au, ca epilog, un top 10 al romanelor românești din secolul XX. Propunerile de lectură merg înspre un Rebreanu necunoscut, deviind de la normele realiste prin impunerea unui scenariu tragic, repetitiv; spre reconsiderarea "proustianismului" unei Hortensia Papadat-Bengescu și a "obiectivității" ei; spre interpretarea din perspectiva unei obstinații a formulei a unor autori precum Camil Petrescu și Anton Holban (primul fiind autorul unor romane cu "arhitecturi precise", și "minuție stilistică"); spre arabescurile unui Gib Mihăescu
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
nici bătrîn, nici tînăr, ci doar eu, binecunoscutul mie , mă privesc în oglinda de ras și abia dacă zăresc un chip familiar" (trad. mea, AD)-iată o primă frază dintr-unul din capitolele volumului de memorii al lui Frank Kermode. Proustianismul evident, exacerbat al observației de mai sus constituie sursa de tragism a acestei cărți, un tragism care nu provine din întîmplări, ci din felul în care un om își contemplă propria existență: dezolat de eșecurile înregistrate cu o obiectivitate aproape
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
sau alunecări din logica unei identități în formare, încă nesigură de proiectul său aflat în plină desfășurare. Farmecul cărții lui nu respectă convențiile memorialisticii cu care sîntem obișnuiți, și care în definitiv își are rădăcinile - ca formulă psihologică măcar - în proustianism. Amintirile lui Warren nu urmează abruptul flux al conștiinței, ci au curgerea lină a realismului narativ. Căci, titlul ne averizează, devenim ceea ce sîntem. Wellek e un personaj absent din carte, dar sînt prezenți alți protagoniști, în egală măsură interesanți. Mai
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
prin urmare, un răspuns indirect la întrebările torturante ale ființelor istorice asediate și locuite de neliniște". Două sunt elementele coagulante ale cazuisticii pe care Ion Vlad își propune s-o analizeze: în plan formal, discursul eseistic și filozofic care "virusează" proustianismul și psihologismul freudian, și, în plan tematic, suferința, neliniștile, dispariția reperelor și exacerbarea anxietății, grefate pe fondul agitației sociale care a marcat epoca interbelică. Traumele războiului au și ele un cuvânt greu de spus. Ambele determinante converg către modelul romanului
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
izbutit e personajul Mirel, sfătuindu-l pe autor să insiste pe această direcție a introspecției psihologice, altfel spus a autoanalizei. Firește că scriitorul a urmat sfatul celor din cenaclul lovinescian, ceea ce s-a văzut în romanele sale esențiale, caracteristice pentru proustianismul și gidismul scrierilor sale. Parada dascălilor, cartea din 1932, parcă se abate de la formula sa romanescă, apropiindu-se mai mult de Romanul lui Mirel, dar infinit mai izbutit în recrearea portretului moral decît în romanul de debut. N-avem de-
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
pașii de fantomă. Tonuri crepusculare a împrăștiat, imagini îndoliate a găsit, sclipirile le-a adumbrit și voi ați venit cu drag să-i țineți tovărășie". În proza din Fantome, pornirea paseistă a lui Anghel se accentuează și duce la disperare; proustianismul instinctiv al tînărului format la Paris s-a fortificat odată cu trecerea anilor și a dobîndit noi argumente prin transplantarea lui pe sol autohton. Iașul legendar inventat de Anghel devine centrul lumii. Mai mult decît în poezie, psihoza sfîrșitului capărtă tonuri
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
ale trecutului, lămurind circumstanțe care ar trebui să informeze firesc prezentul, dar evocă și din plăcerea strict personală de a descoperi că tezaurul ațipit al minții poate fi provocat, stârnit, răscolit (cartea e și un bildungsroman). S-a vorbit de proustianism și balzacianism, dar la Mircea Tomuș atenția pentru detalii în rememorarea și reconstrucția trecutului are, înainte de toate, o motivație și o țintă morale. E vorba, în cele din urmă, despre dreptatea care se cuvine făcută unor bulversate epoci istorice și
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
aș fi înfățișat posterității. Chiar și atunci, nu am eliminat cu totul lecturile distractive, frivole, diverse și întâmplătoare - cărți de autori cunoscuți, dar și noi apariții, cele românești fiind fatalmente extrem de puține. Așa s-a întâmplat că mi-am trădat proustianismul programat solemn și am revelat unele cărți apărute recent, Blocada de Pavel Chihaia, Sfârșit de veac în București de Ion Marin Sadoveanu, câteva din prozele realiste ale odiosului Petru Dumitriu sau câteva cărți de proză realistă, în tot cazul nonproustiană
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
și greu, a plecat afară.” (p. 91) Pornind de aici, Ștefan Cazimir ajunge la concluzii remarcabile: „Mylord pornise, în ceasul din urmă, în căutarea timpului pierdut; simțul olfactiv al câinilor fiind de 1000 de ori mai puternic decât al omului, «proustianismul» lor intră în ordinea firească a lucrurilor.” (p. 91) Ceva mai jos, în aceeași plimbare narativă, este invocat darul contemplaț iei estetice pe care l-ar avea unii câini. Prețioasa mărturie îi aparține lui Ionel Pop, autor al câtorva volume
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
stilului artistic, a aparținut întâi romancierilor omniscienți. În condițiile romanului de atăzi, o asemenea tendință pe care o exprimă autorul Ion Deaconescu, înseamnă originalitate, un demers asemănător celui pe care l-a făcut G. Călinescu în 1938, când, în plin proustianism, a vrut să demontreze superioritatea metodei lui Balzac, publicând Enigma Otiliei, „primul roman citadin de tip clasic, și balzacian“. Capitolul „Nu poți acoperi cu umbre întunericul“ din Garderobierul are o tânguire finală, gen Carlo Goldoni: „Diodor, Elizar et. comp., sărmanilor
Ion Deaconescu: Garderobierul () [Corola-blog/BlogPost/339308_a_340637]
-
frontul din Moldova. Erou rănit în luptele de la cota 789 din 26 iulie 1917, Camil Petrescu a fost luat prizonier și internat în lagărele Sapronyek (Ungaria) și Plan (Boemia)” De asemenea „alte mărturii, tot despre geneza romanului pun în lumină proustianismului autorului. De întinderea unei nuvele, la început, opera ia proporții masive prin adaosuri făcute direct în șpalt, în timpul corecturii. Au fost necesare în finaș tăieturi ample pentru a se ajunge la dimensiunile cunoscute” Dacă aceste două romane și autorul lor
SIMILITUDINI ȘI DEOSEBIRI ÎN ROMANELE 'PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”, 'ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI” ȘI '1916” de ALEXANDRU ADRIAN DIAC în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380900_a_382229]
-
a autorului) previne că „acțiunea romanului e situată cu mai bine de treizeci de ani în urmă”. Discontinuitățile din viața psihică, descoperire a romanului modern, fac din Emil Codrescu un personaj de excepție, motiv pentru care s-a vorbit de proustianismul scrierii. Eroul percepe totul în nuanțe infinitezimale, prisosul de sensibilitate se convertește la el în exces de interpretare. În ciuda titlului, Adela, eroina romanului, stă în dependența complicatului ei prieten, protagonistul incontestabil. Cu toate că în ipostaza de critic I. punea accentul valoric
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
în domeniul literaturii universale și comparate, odată cu Imaginea ascunsă. Structura narativă a romanului proustian, una din cele mai temeinice monografii despre Marcel Proust apărute la noi. Centrul ei de interes, dincolo de utila și riguroasa expunere a procesului de pătrundere a proustianismului în cultura europeană și românească, rezidă în identificarea, pe urmele celor mai recente eforturi din domeniul naratologiei, a principiului compozițional - genetic-arborescent - care a dat naștere „aventurii” textuale din À la recherche du temps perdu, roman care „reprezintă un caz-limită de
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
al scriitorilor români, iese de sub tipar în 2000. În volumele personale de istorie literară, Z. denunță caustic braconajul documentelor inedite, improvizația, impostura, inconștiența unor „cercetători” care falsifică imaginea autorilor discutați ș.a. Spirit polemic prin excelență, el combate prejudecata modelelor, precum proustianismul Hortensiei Papadat-Bengescu, pe care îl consideră unul inconștient, avant la date, sau clișeele proletcultiste, de felul celor privindu-l pe „trădătorul” Ion Heliade-Rădulescu. Caracterizările sunt întotdeauna sugestive, comparațiile savante, apropierile insolite, bunăoară acelea dintre Mihail Sadoveanu și Mateiu I. Caragiale
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
de creaturi care nu mai există, care nu există încă, din ce în ce mai bătrâne și într-un fel din ce în ce mai copilăroase, poate până la baba măruntă, scofâlcită care va fi și cea mai neajutorată, mai copil decât toate”. Totuși, romanul refuză convenția confesiv-diaristică a proustianismului, conturându-se mai degrabă ca biologie decât ca psihologie. Amintind de halucinantele incursiuni corporale ale lui M. Blecher, Exuvii e o autobiografie somatică ce întregește imaginea de ansamblu a unei opere. SCRIERI: Xilofonul și alte poeme, București, 1990; Pauză de
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
175-178; Raicu, Practica scrisului, 334-338; Grigurcu, Poeți, 226-231; Alex. Ștefănescu, Între da și nu, București, 1982, 67-72; Raicu, Fragmente, 221-226; Braga, Sensul, 134-139; Flămând, Intimitatea, 114-140; Negrici, Introducere, 98-115; Pop, Jocul, 364-382; Grigurcu, Existența, 43-46; Micu, Limbaje, 167-181; Nicolae Manolescu, Proustianism liric, RL, 1986, 37; Eugen Simion, Câteva parabole cu limpezimea lor aparentă, RL, 1987, 7; Cistelecan, Poezie, 22-44; Munteanu, Jurnal, IV, 159-163; Gheorghe Grigurcu, Mircea Ivănescu sau Ficțiunea realului, VR, 1989, 2; Micu, Scurtă ist., II, 424-427; Pop, Pagini, 115-120
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
m-am dezlipit o jumătate de zi de locul acela. Am bătut toate ulițele, am intrat în toate casele, nici o făptură, indiferent de specie, nu se sinchisea de proprietatea privată. În tot acel timp de scaldă christianică, toate, dar toate proustianismele mele au fost nedureroase. Măcar acea istorie nu am ratat-o, nu mă uitam la ea ca țăranul la girafa de la zoo. Am fost o puștoaică al naibii de zbânțuită. Îmi răzuiam blugii cu cărămida, aveam plete care-mi atingeau fundul, umblam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acei ani - F. Brunea, I. Călugăru, I. Vinea, Jacques G. Costin, Filip Corsa, Sașa Pană, Geo Bogza, Gr. Cugler - se resimte, în doze variabile, de pe urma „efectului Urmuz” (critica va vorbi despre existența unui „urmuzianism” tipologic, oarecum ca în cazul balzacianismului, proustianismului sau gidismului...) Dar modelul urmuzian va fi asimilat, cu timpul, și de autori mai puțin sau deloc avangardiști. Arghezi din Cimitirul Buna-Vestire și Tablete din Țara de Kuty. Eugéne Ionesco și l-a revendicat drept precursor, alături de I.L. Caragiale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe trezie, a fantasmelor, a delirului, a tulburării auzului... scutul cel mai sigur este fratele, vecinul, prietenul sau dușmanul nostru, dar cineva, Doamne Dumnezeule, cineva!". Acestui personaj livresc Michel Tournier i-a adăugat elemente surprinzătoare prin alăturarea lor, și anume proustianismul metodei de introspecție folosit până la dimensiunea unui stil în log-book și donquijotismul momentelor sale de pierdere a lucidității. Spontana apariție a unor halucinații îl face să devină circumspect, de unde și brusca sa hotărâre să se organizeze, să-și administreze "noua
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ș.a. Cuvinte cheie: creativitate, memorie involuntară, memorie voluntară, psihologie erotică, roman-ciclu " Sunt romancier și romanul românesc va conta cu mine" E. Lovinescu Cuprins Capitolul 1. Memoria, istoria, uitarea. De la romanul vieții la romanul literaturii / 9 1.1. Memorie involuntară și proustianism / 21 1.2. Call me "Bizu" / 35 1.3. Omul fără însușiri / 46 1.4. Trecutul, un depozit de fapte mărunte / 53 1.5. De ce plânge Bizu? / 65 1.6. Arta de a (nu) scrie un roman / 70 1.7
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]