66 matches
-
se numește shu adică šu cu a>o>u. Iată și alte exemple: arab 'adal „șoarece de câmp“ se compară cu arawak (Haiti, Rep. Dominicana) hadali „soare“. Poate că strămoșii arawakanilor au trăit mai aproape de Africa. Dar șobolanul garri din provensala (Franța de Sud) reflectă exact numele soarelui în ngadjon (australiană) unde este garri. În vechime strămoșii australienilor vor fi locuit mai aproape de Franța! De numele soarelui giro în limba bassa (niger-congo) se leaga somalezul jiir, finl. hiiri, est. hiir, magh.
MOUSE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1470297320.html [Corola-blog/BlogPost/369870_a_371199]
-
compară cu sol "soare" în latină, germanice. ;mal în svan(Georgia, Caucaz) seamănă cu malh "astrul zilei" în cecena; gâNDi în skr.~gandhi"soare" în skr.;kettu în finl. cf.cath, kath"soare" în etrusca, Italia antică; mândră în occitană(provensala, Franța)~Mandu, zeul soarelui într-o limbă băștinașa din Australia. Și tot în provensala "șobolan" se zice garri, exact ca și garri"luminatorul zilei" la autohtonii australieni! Față de acest nume al soarelui australian vezi și guor, guer"vulpe" în sudul
VULPE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1476969550.html [Corola-blog/BlogPost/369924_a_371253]
-
malh "astrul zilei" în cecena; gâNDi în skr.~gandhi"soare" în skr.;kettu în finl. cf.cath, kath"soare" în etrusca, Italia antică; mândră în occitană(provensala, Franța)~Mandu, zeul soarelui într-o limbă băștinașa din Australia. Și tot în provensala "șobolan" se zice garri, exact ca și garri"luminatorul zilei" la autohtonii australieni! Față de acest nume al soarelui australian vezi și guor, guer"vulpe" în sudul Argentinei și statului Chile, anume în idiomul mapudungun; turcul tilki"fox" pare ciuvaș tile
VULPE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1476969550.html [Corola-blog/BlogPost/369924_a_371253]
-
Etim. Slovar’,p.187). Rus. muravei poate fi legat de muri „s.” în Australia ca și curdul muri, marebha ” s.” în ngurmi, Tanzania, arev ”s.” în armeană, skr. ravi ”s.”. Rom. furnică are pe n în loc de m , ca în aragoneză, provensală. Influența lui a urni, a porni? Furnicile se orientează după soare. Ele păstrează calea corectă prin reprezentarea grafică a poziției Soarelui pe cer (Dr. A.Wystrach, Internet). Pentru explicarea etimologică a cuvântului furnică se apelează la rădăcini i.-e.*momro
ANT de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1492003486.html [Corola-blog/BlogPost/369927_a_371256]
-
Enciclopedic, editura Codex, București, 2003. [15]Zimmermann, Michel, “L'œuvre historique de Pierre Bonnassie (1932-2005)”, Le Moyen Age nr.1/2006 (Tome CXII), p. 135-144. [16]Born, Bertrand de, (1140-1214), aristocrat și trubadur francez, autor a 40 de poeme în provensală, piese de inspirație politică și morală. Cf. extras Enciclopedia Universală Britannica, Editura Litera, București, 2010. [17]Drimba, Ovidiu, Istoria culturii și civilizației, vol.5, p.144.s., Editura Saeculuum-Vestala, București, 1998. [18]Derviș, denumire persană pentru călugăr musulman; dervișii se
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Reflexeale_ipostazelor_vitejie_stefan_lucian_muresanu_1382424818.html [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
Menahem Ben Shlomo Hameiri (în ebraică:מנחם בן שלמה המאירי, în provensala:Don Vidal Solomon de Perpignan , 1249- c.1310) a fost un rabin catalan-provensal, unul din cei mai străluciți exegeți evrei ai Talmudului și al Bibliei din Evul Mediu. s-a născut în 1249 la Perpignan, care făcea parte în acea
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
în așa fel încât aceasta este formată dintr-un vers nou și altul aparținând seriei precedente. Fiecare din strofe este urmată de un refren care trebuie sa fi fost cântat în cor. Rimă este vocalica: Cântecele de dragoste și influența provensala Începând din secolul al XII-lea, trubadurii și menestrelii din Provența (sudul Franței) pratică la curțile Italiei, Franței, Aragonului și a altor țări, o poezie lirica ce, prin finețea ei psihologică, prin fluenta, gingășia și frumusețea ritmurilor și a imaginilor
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
provensali. Poezia satirica Menestrelii compuneau și versuri satirice, fie sub forma unei ironii sarcastice ("„cântece de zeflemea”"), fie sub forma unei apostrofe directe ("„cântece de blestem”"). și acest gen își are tradiția să populară la care s-a adăugat influență provensala a acelei forme poetice cu caracter moral sau satiric numită "sirventes". Cele mai multe dintre ele reflectă viața menestrelilor, acei declasați care își puneau în versuri desfrâul și certurile cu tovarășele lor "vivandierele". Beția, excesele erotice, rivalitățile profesionale, etc. constituie tema multor
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
acad[emicianul] Perpessicius Gazetei lit[erare], tot fără efect. Boutière, care a predat aici limba română, merita altă atenție. Iată aici datele: născut la Avignon 1895 - mort la Paris pe la finele lui ian[uarie] 1967. În ultimii ani profesor de provensală la Sorbona. În ultimul timp își revizuia cartea despre Creangă 10 care urmează să apară în traducere sub îngrijirea Acad[emiei] Române. Am fost la înmormântarea lui și decanul Facultății de Litere, M. Durry, a elogiat atașamentul lui față de România
Intregiri la biografia lui Gheorghe Bulgăr by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2751_a_4076]
-
o cultură vastă în ciuda unei copilării neglijate și a unei educații aleatorii. Vorbea italiana, araba, precum și greaca, latina și ebraica, dar nu știa germana. A scris în limba latină un tratat despre șoimi și a compus poeme în italiană și provensală. Avea o mare curiozitate pentru operele filosofilor greci și arabi, pentru fenomenele naturale, științe, zoologie și anatomie. Era tolerant cu evreii și musulmanii. Întreținea relații bune cu sultanul Egiptului, Al-Kamil, o altă persoană cultivată care prețuia filosofia, artă păgână și
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
și mai mult în anii 1950 și 1960 datorită creșterii economice și a dezvoltării mass media și televiziunii (postul național RAI a contribuit la promovarea limbii italiene standard). Sunt recunoscute câteva limbi minoritare: albaneza, catalana, germana, greaca, slovena, croata, franceza, provensala, friulana, ladina, occitana și sarda (conform legii numărul 482 din 15 decembrie 1999). Franceza este cooficială în Valea Aostei—deși în realitate acolo se vorbește mai mult provensala. Germana are același statut în Tirolul de Sud, la fel ca ladina
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Sunt recunoscute câteva limbi minoritare: albaneza, catalana, germana, greaca, slovena, croata, franceza, provensala, friulana, ladina, occitana și sarda (conform legii numărul 482 din 15 decembrie 1999). Franceza este cooficială în Valea Aostei—deși în realitate acolo se vorbește mai mult provensala. Germana are același statut în Tirolul de Sud, la fel ca ladina în anumite părți ale acelei provincii precum și în Trentinoul vecin. Slovena este oficial recunoscută în provinciile Trieste, Gorizia și Udine. Din cauza imigrației importante de dată recentă, Italia are
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
în Elveția este predominant un grup de dialecte alemanice denumite colectiv „germana elvețiană”, dar comunicația scrisă folosește de regulă germana elvețiană standard, în vreme ce majoritatea programelor radio și TV sunt și ele în germana elvețiană. Se vorbesc și unele dialecte de provensală în comunități rurale din zona francofonă, cunoscută ca „Suisse romande”, dialecte denumite Vaudois, Gruérien, Jurassien, Empro, Fribourgeois, Neuchâtelois și, în zona italofonă, Ticinese (dialect al lombardei). Chiar și limbile oficiale (germana, franceza și italiana) împrumută unii termeni care nu au
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
După terminarea studiilor secundare la Colegiul Champittet, în Elveția, a urmat dreptul la facultatea din Aix-en-Provence. Avocat în baroul din Marsilia între 1920 și 1924, își abandonează carieră juridică pentru a se dedica literaturii. Provenit dintr-o familie de origine provensala și irlandeză, numele său reprezintă transformarea în franceză a irlandetului „O'Brion”. Dublă moștenire culturală a jucat un rol important în atracția resimțită pentru culturi străine și gustul pentru călătorii, lăsându-și șprițul independent să colinde liber lumea. Universul sau
Marcel Brion () [Corola-website/Science/331797_a_333126]
-
interbelică. În timpul lucrului la teza de doctorat a corespondat cu Gheorghe T. Kirileanu, Arthur Gorovei, D. Furtună, Garabet Ibrăileanu, care l-au sprijinit la documentare. Jean Boutiere a fost șef al catedrei de limba română și apoi al celei de provensală de la Sorbona.
Jean Boutière () [Corola-website/Science/317404_a_318733]
-
neant și n-o poți atinge nici măcar cu un deget, în primul rând pentru că nu vrei, iar în al doilea, pentru că citește Tărâmul pustiu al lui T.S. Eliot sau pe Dante în original, sau pe Kafka și Kierkegaard, sau studiază provensala. Adoră muzica, și când Filarmonica din New York cântă Hindemith îți poate spune care dintre cei șase contrabași a intrat cu o fracțiune de secundă prea târziu. După câte am auzit, și Toscanini e în stare de așa ceva. Asta înseamnă că sunt cel
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sufletele. Iar celor rămase cu el le spuse că dacă vreunul din ele se mai clintește, nu va mai avea parte de odihnă În vecii vecilor. Iar celor care cădeau le spuse: „Duceți-vă, pentru moment și per ja (În provensală: pentru acum)!” Dacă ar fi rostit „de acum Înainte”, atunci nici unul din aceste spirite (și suflete) nu s-ar mai fi mîntuit și nu s-ar mai Întoarce În Rai. Însă dat fiind că a rostit per ja, adică „pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
adică acele particularități pe care textul, ca obiect cultural, le poate avea într-o anumită limba istorică (de la formulele de salut, formularea negației sau exprimarea reverenței și pînă la genuri literare populare sau culte specifice: vedele indiene, șaga islandeza, poezia provensala a trubadurilor, doina românească etc.; s-ar putea compară unele specii precum glumă sau bancul: de exemplu bancul englezesc și bancurile cu Radio Erevan etc.). Unele forme culte, ca de pildă haiku-ul sau structura narativa "povestirea în povestire" pot
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Iată, spre exemplificare, coeficientele de evoluție ale principalelor limbi romanice în comparație cu limba latină, coeficiente calculate de lingvistul și poliglotul american de origine italiană Mario Pei: * Limba sarda: 8%; * Limba italiană: 12%; * Limba spaniolă: 20%; * Limba română: 23,5%; * Limba occitană (provensala): 25%; * Limba portugheză: 31%; * Limba franceză: 44%. Problema patriei primitive a indo-europenilor este în continuare una controversată: nord-vestul Indiei sau Iran, stepa nord-pontică (ipoteza Kurgan 250), Anatolia. Cei mai multi adepți i-a avut prima ipoteză, dar ipoteza Kurgan cîștigă teren. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în care acestea se vorbesc e denumit Románia. Nouă Románie cuprinde zonele de răspîndire de pe alte continente. Cea mai cunoscută împărțire a limbilor romanice cuprinde un grup italo-romanic (română, dalmata, italiană, retoromana și sarda), un grup galoromanic (franceză și occitana/ provensala) și un grup iberoromanic (catalana, spaniolă și portugheză). Friedrich Diez, unul dintre întemeietorii romanisticii, împărțea limbile romanice în limbi sigmatice (folosesc desinența -s pentru plural) și asigmatice (folosesc desinențe vocalice pentru plural). În cea de-a doua categorie intră limbile
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică, Editura Alcor Edimpex S.R.L., București, 2008. Vinereanu, Mihai, Rădăcini nostratice în limba română/ Nostratic Roots în Romanian Language, Editura Alcor Edimpex S.R.L., București, 2010. Vintilă-Rădulescu, Ioana, Introducere în studiul limbii occitane (provensale), Universitatea din București, Institutul de Lingvistică, București, 1981. Vintilă-Rădulescu, Ioana, Romanistica românească din utimele două decenii, în "Studii și cercetări lingvistice", XLVII, nr. 1-6, 1996, pp. 247-272. Walter, Henriette, Limba franceză în timp și spațiu, Casa Editorială "Demiurg", Iași, 1998
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
proprie, cu caractere arabe și semitice 274. occidentală (interlingue) limba artificială construită de Edgar de Wahl în 1922; nu trebuie confundată cu interlingua (v.); gramatică foarte simplă; limba artificială cea mai apropiată de limbile naturale structura indo-europeană latină 275. occitană (provensala, lenga d'oc, langue d'oc) O Catalunia (Spania) / N sudul Franței (inclusiv dialectul gascon), Italia, Monaco Numită și provensala, după dialectal din Provence. Denumită de Dante lingua d'oc după adverbul de afirmație da. Epoca de glorie a limbii
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
confundată cu interlingua (v.); gramatică foarte simplă; limba artificială cea mai apropiată de limbile naturale structura indo-europeană latină 275. occitană (provensala, lenga d'oc, langue d'oc) O Catalunia (Spania) / N sudul Franței (inclusiv dialectul gascon), Italia, Monaco Numită și provensala, după dialectal din Provence. Denumită de Dante lingua d'oc după adverbul de afirmație da. Epoca de glorie a limbii occitane a fost între sec. al IX-lea și sec. al XIII-lea (celebra poezie a trubadurilor), care stă la
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
128, 132, 175, proto-~ 119, 124 nubiană 210, 211, 288, 334, ~ veche 288, egipteano-~ 209 număr (categorie gramaticala) 64, 65, 66, 68, 77, 78, 90, 101, 142, 155, 201, 204, 205, 210, 267, 293, 346 O occidentală (interlingue) 288 occitană (provensala, lenga d'oc, langue d'oc) 42, 66, 69, 100, 112, 115, 147, 148, 154, 155, 160, 239, 249, 261, 262, 263, 289, 323, 328, 334, ~ literară 111 oclusiva 137, 141, 148, 164, 178, 188, 192, 222, 295 ogură (bolgară
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
normelor limbii. În lingvistica franceză, cele două concepte, "diglosie" și "bilingvism", se situează într-un raport de sinonimie, avînd ca punct de reper statutul celor două limbi existente în cadrul unei comunități date (limbă națională - limbă regională; de ex., franceza și provensala, basca etc.). În a n a l i z a d i s c u r s u l u i este pusă în evidență posibilitatea pe care o au membrii unei comunități lingvistice de a recunoaște două variante ale
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]