37,224 matches
-
Rodica Zafiu A apărut recent o carte, necesară și așteptată, a Mihaelei Mancaș: Tablou și acțiune. Descrierea în proza narativă românească (Editura Universității din București, 2005); subiectul e unul esențial pentru teoria literară, teoria textului și stilistică, iar autoarea era cea mai în măsură să-l trateze, într-o perspectivă istorică, îmbinînd teoria cu ample analize ale prozei românești
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
în proza narativă românească (Editura Universității din București, 2005); subiectul e unul esențial pentru teoria literară, teoria textului și stilistică, iar autoarea era cea mai în măsură să-l trateze, într-o perspectivă istorică, îmbinînd teoria cu ample analize ale prozei românești. De altfel, în chip fericit apariția noii cărți coincide cu reeditarea, într-un volum unic, a dipticului dedicat de autoare în anii '80-'90 prozei și poeziei românești din secolele al XIX-lea și al XX-lea: Limbajul artistic
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
măsură să-l trateze, într-o perspectivă istorică, îmbinînd teoria cu ample analize ale prozei românești. De altfel, în chip fericit apariția noii cărți coincide cu reeditarea, într-un volum unic, a dipticului dedicat de autoare în anii '80-'90 prozei și poeziei românești din secolele al XIX-lea și al XX-lea: Limbajul artistic românesc modern: schiță de evoluție (EUB, 2005), studiu de referință pentru stilisticieni și pentru toți cei care se interesează de literatura română. Profesoara Mihaela Mancaș a
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
într-un mod definitiv datele principale ale problemei, dar și să lase spațiu unor lungi și grăitoare citate. Stăpînește un clasicism al metodei: fără excese tehnice, dar cu rigoare absolută. Cartea Mihaelei Mancaș urmărește tehnicile și funcțiile pasajelor descriptive din proza românească, începînd cu cronicarii, oprindu-se mai ales asupra secolelor al XIX-lea (considerat "secolul descrierii") și al XX-lea și ajungînd pînă la contemporani - Agopian, Cărtărescu, Groșan ș.a. Sînt prezentate principalele tipuri descriptive - portretul, peisajul, topografia și cronografia, descrierea
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
secolul descrierii") și al XX-lea și ajungînd pînă la contemporani - Agopian, Cărtărescu, Groșan ș.a. Sînt prezentate principalele tipuri descriptive - portretul, peisajul, topografia și cronografia, descrierea operei de artă și cea a obiectelor (ultima, cu o frecvență destul de redusă în proza românescă). Sînt inventariate procedeele stilistice, morfosintactice - enumerarea (numelui sau a determinărilor), cu tipicul "efect de listă", elipsa, repetiția, uzul timpurilor verbale - și compoziționale: paralela, descrierea prin negație, descrierea narativizată prin acumulare de verbe etc. Sub aspect lexico-semantic și textual, e
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
în monologul interior sau în stil indirect liber. Alte tehnici privesc inserțiile descriptive ca formă de focalizare asupra personajului, subordonarea descrierii față de percepție (a vedea), discurs (a spune) sau acțiune (a face). Citatele, extrem de bine alese, confirmă mai întîi complexitatea prozei lui Eminescu, dar - mi se pare - și inteligența discursivă a altor prozatori mai vechi, în primul rînd a lui Alecsandri. În capitolul consacrat interbelicilor și diversificării stilistice pe care aceștia o aduc în epocă, se remarcă ambiguizarea descrierii la Sadoveanu
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
de Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sebastian, Ionel Teodoreanu, G. Călinescu, Anton Holban. Cum observă autoarea, teoriile autorilor vremii sînt adesea mai îndrăznețe decît practica scrisului lor, care rămîne destul de tradiționalistă, cu o tendință spre amplificarea descrierii figurative și a prozei poetice. De altfel, Mihaela Mancaș atrage atenția asupra unei anumite predominanțe a caracterului subiectiv și memorialistic, trăsături apărute de la începuturi și persistînd în dezvoltarea prozei românești. Capitolul final e poate cel mai bogat în sugestii și deschideri: urmărind structura și
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
scrisului lor, care rămîne destul de tradiționalistă, cu o tendință spre amplificarea descrierii figurative și a prozei poetice. De altfel, Mihaela Mancaș atrage atenția asupra unei anumite predominanțe a caracterului subiectiv și memorialistic, trăsături apărute de la începuturi și persistînd în dezvoltarea prozei românești. Capitolul final e poate cel mai bogat în sugestii și deschideri: urmărind structura și funcția descriptivului în proza contemporană, în primul rînd la optzeciști (pentru care, totuși, eticheta de postmoderni, introdusă cu toate explicațiile de rigoare, rămîne discutabilă), autoarea
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
Mihaela Mancaș atrage atenția asupra unei anumite predominanțe a caracterului subiectiv și memorialistic, trăsături apărute de la începuturi și persistînd în dezvoltarea prozei românești. Capitolul final e poate cel mai bogat în sugestii și deschideri: urmărind structura și funcția descriptivului în proza contemporană, în primul rînd la optzeciști (pentru care, totuși, eticheta de postmoderni, introdusă cu toate explicațiile de rigoare, rămîne discutabilă), autoarea pune în evidență tehnici de supralicitare a descrierii, de deconstrucție a narațiunii, de accentuare a subiectivității, de manifestare a
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
de-a fi ,targetată" (sic!) mult mai mult spre critică (și-a pierdut din influență, și ce dacă...) decît spre public, atavism pe care-l atacă, ŕ tour du rôle, Ion Simuț și Costi Rogozanu: Cele mai bune romane din proza actuală au o intrigă de bibliotecă: sufletul androgin în Pupa russa de Gheorghe Crăciun sau relația ucenic-maestru în romanele recente ale lui Nicolae Breban, pînă la Puterea nevăzută, apărut de curînd, sau dezastrul spiritual al epocii actuale, ca în romanele
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
a recenziei s-a pierdut în negura istoriei literare." Că printre rînduri se străvede un anume autor și-un profil ,special" de critic, e deja o altă poveste... Ceva mai optimistă, Gabriela Gavril scrie despre schimbările în bine, despre absorbirea prozei noastre într-un sistem. Numai că în puzzle, crede Doris Mironescu, nu prea venim cu nimic al nostru, ne lipsește, care va să zică - referirea la eroul ,nespecificat" al lui Gide, dat drept român, spune totul... - o carte de vizită. Și ne lipsesc
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
-l iubea de pe timpul când era onest și demn, și cu care se logodise înainte de a pleca la Paris. Rămânându-i statornică în dragoste, Zoe izbutește să-l readucă la viața de odinioară, prin căsătorie. Ca personaj, Manoil deschidea, în proza românească din secolul al XIX-lea, tipologia eroului romantic. Prin structura sa compozițională, de roman epistolar, Manoil adapta la noi modalitatea romanului practicat în epoca preromantismului și în prima perioadă a curentului romantic, de Goethe în Suferințele tânărului Werther, de
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
scriitorul la compătimirea umană, trebuie plecat de la ideea că el o mută în tiparele canonului său epic. Daniel Kehlmann situează paginile despre visul lui Mont-Kaw lângă textele lui Jean-Paul dedicate stingerii din viață a lui Iisus sau efuziunile lirice în proza lui Goethe. Un ins tăcut, umil, cu pungi sub ochi, efect al lacrimilor și cu rinichii infectați are un puseu de melancolie și agonizează. E o căutare a luminii în tunel, o tânjire după destindere și grație. Acest episod e
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
soț, T.M. își îndeplinea obligațiile, era capul unei familii numeroase (5 copii), de care se ocupa însă Katia, scriitorul nu trebuia incomodat, întreaga casă se orienta după tabieturile marelui om. Prezența lui difuza teama și stima rece. Calitatea ironiei în proza lui T.M. e scoasă în relief de majoritatea exegeților. Ce nu i se concede însă este evaluarea obiectivă a propriei prezențe, scutită în descrieri de grave beteșuguri. Unul dintre analiștii plini de simpatie ca Walter Jens, care a editat împreună cu
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
literaturi ale lumii, rusă, engleză, americană, spaniolă, se sprijină pe tradiția unor capodopere românești. Așa se face că poezia noastră, de valoare universală prin unele din vîrfurile ei, nu-i de ajuns pentru a propulsa întreaga literatură. Dintre toate speciile, proza, romanul au fost la noi cele mai afectate de cenzura ideologică. Și totuși. Mutilarea unei tradiții de-a lungul a patruzeci și cinci de ani, practicată la sînge în perioada proletcultistă, este o explicație și o justificare parțială, poate mai
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
lumea fizică, rațională, umană care m-a învins și nu mi-a dat spațiu și aer pentru neobositele mele aripi". Comparați cu eliadescul ,există un singur debut fertil în viață: experiența huliganică". Volumul de povestiri reeditat acum în ,Galeria de proză" a Editurii Corint, Chipuri de oameni, a apărut la aceeași editură, în 1995, tot în traducerea lui Mihai Banciu. Volumașul - deloc peiorativă formula, întrucît e vorba de o sută și ceva de pagini de o calitate surprinzătoare! - apare în ediția
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
uneori sentimentul că, în pofida numelor diferite de pe copertă (re)citești, la nesfîrșit, aceeași carte, Dan Stanca este un romancier pe deplin original, fericit descoperitor al unui drum propriu, pe care pășește cu siguranță, fără maeștri (discuția se referă la nivelul prozei, nu al ideilor) și fără discipoli. Formula narativă cultivată cu obstinență de prozator este un soi de hiperrealism împănat cu elemente fantastice și/sau onirice. Până aici, modelul cel mai la îndemînă este proza sud-americană și, poate, mai mult decît
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
maeștri (discuția se referă la nivelul prozei, nu al ideilor) și fără discipoli. Formula narativă cultivată cu obstinență de prozator este un soi de hiperrealism împănat cu elemente fantastice și/sau onirice. Până aici, modelul cel mai la îndemînă este proza sud-americană și, poate, mai mult decît aceasta, cinematografia iugoslavă din anii '80-'90 (filmele lui Emir Kusturica). Dincolo de acest cadru general, romanele lui Dan Stanca se ies din contingent prin marea lor densitate ideatică. Autorul este, pe urmele lui René
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
capabil să vestească lumii regăsirea în seninătatea și pacea începuturilor lumii. Încheiem aceste însemnări despre volumul de debut budapestan al lui Octavian Goga amintind că, în perioada studenției sale, cel care creiona atât de frumos portretul dascălului român, revine în proza sa ziaristică, atunci când imaginea acestui far de lumină este amenințată de intruși și ipocriți. Reacția lui Goga, ca și a colegilor săi, la numirea profesorului Siegescu, în 1910, la Catedra de română din Budapesta, exprima un protest deschis pentru cei
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
cîndva foarte bine cunoscută în mediile intelectuale. Conferențiară universitară la Catedra de literatură universală condusă de Tudor Vianu, autoare a numeroase cărți, studii, comunicări și articole apărute în publicații culturale, pe teme de fenomenologie a literaturii (Alegoria și esențele, Influența prozei americane din sec. XX asupra discursului literar european, Ironie romantică în operele lui Eminescu sînt doar cîteva titluri), a continuat și după emigrarea în America în anii '70 să predea la diferite universități și școli, să călătorească, să scrie. Atîta
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
și dă cu cartea de perete și o uită în spatele fotoliului. în definitiv un asemenea text nici nu poate fi definit, clasificat, încadrat într-o categorie. ,Ce-o fi", se întreabă factorul de decizie captiv în tabelele mendeleieviene, ,poezie sau proză?". în cazul ăsta neputîndu-se stabili minoritatea căreia îi aparține, bietul text nu poate fi nici respins, nici premiat - grea dilemă! Divaghez, divaghez. Drama scriitorului este că are nevoie de cititor ca de aer, dar în aerul ăsta stratul de ozon
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
dezabuzat în raporturile cu sinele, e atras de spectacolul lumii, pestriț, îmbietor în varietatea sa inepuizabilă, ambiguu în semnificațiile sale, pe nervura unei pronunțate psihologii balcanice. De facto nu e o abdicare de la lirismul de fond, un abandon în brațele ,prozei", ci o reacție deviată a unei intensități care caută soluții alternative la stagnarea în dramatismul explicit, în solemnitatea hermetică, spre a nu mai vorbi de directitatea sentimental-romantică. Pentru a nu se preda convenției, unda lirică se strecoară pe calea maximelor
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
desubiectivizării, ale tranziției într-un univers obiectal care ,se visează" invers, de la obiect la subiect. Astfel subiectul devine un automat care înregistrează datele palpabile ale mediului ambiant, alcătuind inventare, compunînd procese-verbale. Ceea ce, cu fiorul unei inovații, Camil Petrescu reclama pentru proză, devine, iată, o țintă a scrisului poeticesc: , Totu-i adus în ordine: și valizele și aparatele de radio/ și scurtele de piele și cafeaua-filtru/ și șuncile tale fumegînd departe,/ sub cămașa în carouri./ Marea, vasul cu trenuri-expres în măruntaie,/ balcanicii
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
discursul lor violent imaginativ, care poate fi înțeles, de asemenea, ca o provocare la adresa literaturii instituționalizate, cantonate în rețete mai mult ori mai puțin atinse de uzură, ca un pandant, prin urmare, al poeticii ,omului concret". înrudit și cu ,suciții" prozei românești din anii '60, își compune un personaj inconformist, cu o expresie extravagant-bonomă, ca și cum ar conta mai presus de toate efervescența emancipativă, sfidarea bunelor maniere ale poetului între poeți. O gesticulație a impertinenței e mereu perceptibilă în producția sa, deopotrivă
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
premii literare, iar cronicarii i-au fost mai totdeauna favorabili, este limpede că prozatorul nu a reușit încă să-și ocupe locul pe care îl merită în tabloul literaturii române de azi. Atunci cînd se vorbește despre starea actuală a prozei românești sau se fac diferite sinteze ori clasamente de sfîrșit de an, cărțile lui Gheorghe Schwartz sînt, cu regularitate, uitate. Paradoxul este cu atît mai mare cu cît aceleași cărți sînt mereu abonate la premiile Uniunii Scriitorilor, iar numele autorului
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]