461 matches
-
pe urmă răspundea sau nu cererii ei mute, fapt e că a vorbit cu și mai multă siguranță. - Sigur că-ți pot da o explicație. Era o noapte călduroasă, dar pe verandă se făcuse răcoare. Se auzea susurul râului pe prund. Pe masă cădea din când în când câte un fluture care se izbea de lampă și rămânea câtva timp zăpăcit, dând disperat din aripi. Căutătorul de minuni a scos caseta din aparat, a întors-o și a apăsat din nou
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
vis prefectul Aflorăchioaiei, apoi ciuli și cealaltă ureche, fiindcă observă că tușa traducea cam aiurea, de capul ei. Astfel, cînd Bill Clinton, zîmbind larg, spuse:" I believe in Vaslui, I believe in your country! ", mătușa Saveta traduse: " Dragi-mi erau prundul cu știoalnele, țarinile cu holdele, cîmpul cu florile și mîndrele dealuri, de după care-mi zîmbeau zorile în zburdalnica vîrstă a tinereței!"". Fără ascunzișuri, șopîrle, tensiuni și frici, inerente unei scrieri de felul acesta înainte de 1989, Județul Vaslui în N.A.T.O.
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
legendar temei Al lumii care naște, care moare Cu fiecare nuntă - sfânt izvor De alte lumi mai pure, roditoare, Un fluviu majestuos spre viitor... 1987 CĂDERE Sub aripa solară A ființei te ascund, Să nu dai de mâl și de prund, De zonele joase Unde timpul miroase A dragoste de mucegai, A silă de-mbrățișări și de rai. Fă-mi un semn c-o să vii Cu o furtună de ciocârlii, C-o să mă fereci sub gene De trestii nepământene, C-o să
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
nopții. Somnul toxic Și mintea stă în negura deasă ca toamna pe Someș Iar sufletul - ca fîntîna de-acasă în care s-a scoborît tata pe scară și-a rînit-o de apă de nămol și de toate pîn-a dat de prund cu izvoare - e o vederă goală Gata: acuma fîntîna-i curată ca potirul spunea ține scara ca lumea să ies odată afară Și ieșea. Ieșea la lumină plin de tina neagră și grasă și-aducînd în mîna lui stîngă o găleată vișinie
Treimea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/5013_a_6338]
-
și pe-asta Dimineața noi nu ne trezim laolaltă deodată bolborosesc eu uitîndu-mă înspre mine dimineața creierul meu stă în ceață pe vale iar sufletul melițat ca un haldure de roțile beznei se adună cu genunchii la gură dedesubt sub prundul tărcat al fîntînii Nu mișcă: noaptea înfundă izvoarele și pivnițele au gura zidită Iar în zori eu stau afară ca vedera goală pusă cu gura în jos lîngă fîntîna secată Gata: asta nu mai e viață - mă pomenesc spunînd dimineața
Treimea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/5013_a_6338]
-
moduri uitate, și cum venea simțeam timpul în spate mugur în carne-așteptând. Îi pipăiam mersul, buzele, îi adulmecam glasul, îi sorbeam pasul, trupul născut leneș în gând. Era zeița cu care luptasem aievea, era femeia cu care mă tăvălisem pe prund. Era voalul ce-mi stârnea aripile, conturul ce-l refăcusem pe rând din petale și rouă și stele și spini. Eram amândoi un singur stindard, alergând, cu abstracte organe ce ard. Ideea de frumusețe se-mplinise acum undeva în mine
Ea venea by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/6462_a_7787]
-
Cu fesele roșind mereu mai tare De-atît extaz și-atîta încîntare. Șopîrle moi se cotileau să-și lase Alături coada fină de mătase, Ca o dovadă că au fost și ele Pe-acolo, suferind de pofte grele, Și bulburucii forfoteau pe prundul Izvoarelor înfiorate-n gîndul C-or să le-nțepe solzii, fără veste, Abia acum, la capăt de poveste, Cînd vraja, risipită, nu mai este...
Zmeul și Zmeura by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7124_a_8449]
-
negru furând străluciri din tainele facerii la fiecare spart al văzduhului păsări albe își iau zborul din stingerea ouălor negre adieri de rai ar dărui fumul pipei de nu s'ar legăna în fereastră pasărea sinucigașe spânzurată la creștetul nopții Prund de tristețe luminoase morminte plutesc prin umbreliștea gândului parcă mi-a fost să fiu prund de tristețe apă curgătoare între viață și moarte osuarele părăsite de duh în necontenire visează aura trecerii încerc să mă trag la mal pentru a
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
zborul din stingerea ouălor negre adieri de rai ar dărui fumul pipei de nu s'ar legăna în fereastră pasărea sinucigașe spânzurată la creștetul nopții Prund de tristețe luminoase morminte plutesc prin umbreliștea gândului parcă mi-a fost să fiu prund de tristețe apă curgătoare între viață și moarte osuarele părăsite de duh în necontenire visează aura trecerii încerc să mă trag la mal pentru a prinde în auzeliște glasurile celor de dincolo
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
substanță vie. * Nu e despărțirea de carne Despărțirea de infinit? în seara asta am ieșit din arme, Glonț care, lumină din lumină, în iubire s-a țintit. Și cine mai sunt, și de ce sunt? Căderea e absolută. Pași invizibili pe prund De stele au o mirare crudă. De coasa morții mă voi vindeca. Aud cum vine focul să mă stingă. Un vânt mărunt ciocănește în porți Din clipă în clipă, din mine în el Pentru a-i deschide din adânc în
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
ea mustește, Perdelele în ciucuri fragezi curg, Dulapul poartă-n rafturi omizi crude Ce bat mătasea în mătănii moi, Desprins de fluturi, sufletul s-aude Cum pîlpîie nedumerit apoi; Și iar adorm, în așternut cu vîntul, Izvoare tolonite albe-n prund; Atît aș vrea: un înger, să-l ascund De oameni cu cuvîntul....
Atît aș vrea: un înger ce-mi șoptește... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8307_a_9632]
-
strămoșul din Cadrilater, senior în acel sud danubian, precum și pe urmașul său, grefierul Demetru, tatăl Mizei, aceasta fiind unul dintre cele mai reușite personaje ale romanului prin destinul ei tragic. Având ambiții genealogice de decodificare a genelor urcătoare, autorul cercetează prundurile originare sau rădăcinile personajelor, atestându-le adaptarea și rezistența după o grilă socio-antropologică, O ars narrativa aproape științifică, ce stăruie, mai ales în a doua parte a romanului, asupra unor schimbări violente de destin, a unor caractere și tipologii cu
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
Emil Brumaru Pluteam prin camera noastră Făcută cu grijă și-anume Departe de gureșa lume. Crini mari se ițeau la fereastră Să-ți vadă și sînii și fundul Cărnos și rotund, orbitor Cum numai un fruct sparge-n prundul Luminii lungi raze ce dor, Cînd îngerii trupu-ți adastă Topiți de rușine sub brume. Pluteam vii prin camera noastră Cu grijă făcută și-anume...
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9563_a_10888]
-
Emil Brumaru Dă-mi mâna, Puck. Pădurile-s a' noastre Pline cu zîne mici cît degetarul. Pe prunduri fine scîrțîie cleștarul Izvoarelor rotunde și albastre. Vezi, Puck, aci-s știubeiele cu miere Din care puii urșilor, de-o șchioapă, Cînd viespiile-s duse, se îndoapă, Ca să mai crească-n minte și putere. Pe gresiile calde dorm șopîrle Subțiri, strînse-n
Dă-mi mâna, Puck... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9629_a_10954]
-
roua-n Clipa ei ne mai îndură Cît se zbate-n vînt lumina Ca o frunză uriașă Nu mai da pe fluturi vina Că-ți scot sînii din cămașă Și ți-i zmulg cu chiu și larme La izvoare-n prund să-i sfarme Unde-un pește-albastru doarme Lîng-o cupă moale-n carne
Un pește-albastru pentru Fascinel by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12063_a_13388]
-
-l să-ngropi în el poemul tău orbit. O, tată, mândru tată Nu n-am fugit. Săgețile din carne adastă cimitirul înflorit cât terapia ta în vene-mi cântă albastrul sânge meta/amorit. Ogarii ceții urlă. Podul pragul devin un prund de râu și la un semn recifele din suflet scot ghețarii scenariul ludic: scrânciobul de lemn în care așteptam prezicătorii cu bărbile ca un apus păgân să-mpace "căpățâna" cu golgotha în tencuiala sfântă din fântâni prin gura mea lovită
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
încăperea mai mare... proaspătă, infinită... voi adormi în culorile unui curcubeu zemuind de îngeri geloși, mă voi trezi fericit , leoarcă de rouă, auzind în mușuroaie ,sub ureche, tropăitul migălos al cîrtiților... mirosind cu nara larg deschisă izul izvoarelor scîrțîitoare pe prundul fin încrețit de undele verzi ale apei...voi bate cu fruntea în clapele unei mașini uriașe de scris... de cleștar rotitor...
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
proaspătă. Căpătasem un fel de mănuși sinilii. Și continuam, continuam, șoptindu-mi nedumeririle, înnobilîndu-mi tristețea în litere caligrafiate pe foi veline. Îngerii nu erau pretențioși, nu doreau marea cu sarea, nici lacul cu caimacul, nu... ci izvorul rotund,neclintit,cu prundul răspîndit lin, artistic, cu niscaiva nuferi orbitori plutindu-i pe suprafața netedă, lucioasă...Slujbaș conștiincios, scrib vrednic, încovoiat veșnic peste registrele largi, cu mii de rubrici orizontale, verticale, ba și de-a curmezișul filei largi, spre zăpăcire și umilință adîncă
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
o expresie auzită aiurea.) Pe urmă chiar a început ploaia...copacii cu rădăcinile în dușumele nu se mai văitau, se liniștiseră, la subțioara crăcilor forfoteau fluturii , ciorchini de aripi, lîngă trunchiuri ciupercile își schimbau pălăriile între ele, izvoare rotunde șlefuiau prunduri colțoase... mă gîndeam că parcă aș fi în... Pădurea Albastră...nu fusesem niciodată acolo... de capul meu!...îmi promisese cineva să mă ducă... de undeva îmi abureau ochelarii un cîntec... o harfă?... melodios, încrezător, salvator... cine își înfipsese strunele lungi
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
să m-afund Ca-ntr-o iubire mare, de jertfire Să pot uita de mine și de fire Să pot dormi în liniște, profund... Și să mă pierd total ca-ntr-o neștire S-ajung cumva la soare, pe un prund... Visez păduri în care să m-afund Ca-ntr-o iubire mare, de jertfire... Să nu mai am de cine să m-ascund Să pot să fiu în voie împlinire Să nu mi se mai pară nălucire Chiar gândul meu
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
într-o singură clipită, iar cititorii lui Eminescu se trezesc o dată cu ei pe malul unui lac albastru care oglindește în el "o cunună de dumbrave". Peisajul lunar are sălbăticia unei obișnuite zile de primăvară-vară, "cu scorburi de tămâie și cu prund de ambră", cu șiruri de cireși înfloriți, cu flori care cântă în aer, cu frunze "îngreuiate de gândaci ca pietre scumpe", cu greieri și păianjeni. Numai lipsa oamenilor și poarta închisă deasupra căreia se află, într-un triunghi, "un ochi
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
prostește - surpăm temelia ...Criste - simt prin neguri - gâfâit respiri: iscă-n plebi-cenușă jarul de martiri! SFÂNT POEMUL LUMII AZI S-A DAT LA FUND sfânt poemul lumii azi s-a dat la fund din lumina apei ne-am ales cu prund... așa - cam pe seară - Crist s-a dat pe-o coastă: armonìi fugit-au - lăsând drâmbă proastă... vetrele crăpat-au - cruguri s-au strâmbat stins e focul - stele-au uitat de cântat... mărăcini sunt munții - cârtițe-au coroană orbii se
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
stă în luna pierdută, lumea necuvântătoarelor ispitind. Sclipiri de cabala se străvăd de departe, imnul trezirii nu îl aud! Limpezi dimineți samanii cunună, în totem mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale în scoc se adună pe prund! Oi fi foc, oi fi măr ne-nceput, oi fi sete? Nu aprinde chibritul! Ușa e la perete... 17 Melhisedec! Melhisedec! Regele Salemului s-audă! Și voi pleca! Unde? Pe calea tarotului? Pe calea triadei? La sanctuarul florii de nap
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
stă în luna pierdută, lumea necuvântătoarelor ispitind. Sclipiri de cabala se străvăd de departe, imnul trezirii nu îl aud! Limpezi dimineți samanii cunună, în totem mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale în scoc se adună pe prund! Oi fi foc, oi fi măr ne-nceput, oi fi sete? Nu aprinde chibritul! Ușa e la perete... 17 Melhisedec! Melhisedec! Regele Salemului s-audă! Și voi pleca! Unde? Pe calea tarotului? Pe calea triadei? La sanctuarul florii de nap
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
precum o figură tutelară, Ion Pillat. Finalul acesteia e omagiat nu doar printr-un discurs ce-i captează spiritul robust-melancolic, ci și litera, prin inserturi de factura a ceea ce se numește acum textualism: „«Ar trebui un cîntec...» al pietrelor de prund/ Cînd valuri pier în spumă, din «jocul» lor «secund»” (Nu timpul...). Sau: „Și se-ntîlneau sub vremuri - foșneau la drumuri plopii -/ Cu mama lui Vieru, «bunica-mi Calyopi»...” (Elegie la Prut). E vorba de-o abordare a tradiției ca o temă
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]