91 matches
-
să conced că, o dată cu restrîngerea ariei vitale a individului pe orizontală, corelativă cu extinderea ei în profunzime astăzi noii preoți sînt psihoterapeuții literatura care și-a cîștigat prestigiul cel mai mare a fost aceea claustrofilă. I se poate spune și "psihologizantă". Focalizarea țintește personajul în serii de manifestări mai mult sau mai puțin analitice astfel dispuse încît spre final să se poată revela ceea ce ține de capacitățile lui invizibile de natură inefabilă: cu cît mai ascunse, cu atît mai puternice. "Dumnezeu
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
și memorialistic în Smaragda Theodorovna, George Meniuc e nostalgic și poetic în Disc, Vasile Vasilache e comic și satiric în Povestea cu cocoșul roșu, Aureliu Busuioc e neorealist și ușor melodramatic în Singur în fața dragostei, Serafim Saka e socializant și psihologizant în Linia de plutire, Vladimir Beșleagă e analitic și panoramic în Zbor frânt, Ion Druță e simbolic și patetic național în Clopotnița, iar Emilian Galaicu-Păun e experimentalist și postmodern în Gesturi. Există o suficientă diferențiere între stiluri, teme, tonalități și
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
mult, nu se știe de nu ajungea în închisoare ori ar fi fost ostracizat pentru ,atitudine mic-burgheză, dușmănoasă statului socialist". Dicționarul Enciclopedic Român din 1966 îl menționează totuși, deși se scrie că romanele sale (Femei, Accidentul, Orașul cu salcâmi) sunt ,psihologizante" (nu era bine!), dar dramaturgia este lăudată (Jocul de-a vacanța, Steaua fără nume, Ultima oră) pentru că ,relevă setea de puritate a oamenilor în cadrul societății burgheze"... ,satirizează moravurile marii burghezii afaceriste" etc. Sub o asemenea încărcătură, dacă nu venea anul
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
unui discurs critic echilibrat, ale cărui argumente își trag substanța din studiul de sinteză eminescologică. Sinteza lui D. Popovici propune și un tip personalizat de discurs critic. Polemic prin atitudinea de disociere (principii, metode) cu critica impresionistă și estetismul formal, psihologizant (cazurile Dragomirescu, Lovinescu, Călinescu), studiul oferă și prilejul activării unor disponibilități ironice, procedând fie prin analogie (Gherea "Aducea în această operație bunăcredința maestrului potcovar care-și închipuia că cu aceleași instrumente cu care a potcovit caii împăratului poate lucra și
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
parțial, de Ion Roșca). Întreaga poetică iconară este de fapt "consubstanțială expresionismului", deoarece creația bucovineană rezidă în misticismul ei și se declară nu împotriva modernității în general, pe care a încercat să o autohtonizeze, ci împotriva modernismului lovinescian, europenizant, avangardist, psihologizant. Plecarea lui Mircea Streinul la București a atras după sine și declinul revistei, deși aceasta a mai apărut timp de câteva luni, datorită probabil eforturilor lui Barbu Slușanschi. Suprimată la jumătatea lui ianuarie 1938, ea nu va mai apărea după
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
plină turbulenta cromatică și în avalanșă neliniștita a tuselor, se insinuează, abia perceptibil, chipul uman că o ultimă garanție că actul creației a fost dus pînă la capăt. Însă nici aceste secvențe, vag antropomorfe, nu deviază către observația denotativa și psihologizanta, nu părăsesc, nici macar accidental, cîmpul pur al reveriei, ci rămîn în continuare în faza ingenua de amprente mentale care vin să certifice imensă bogăție a virtualității. Glosînd pe marginea culorii, a construcției suficientă sieși, a imaginarului ca materie primă pentru
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
conține "acțiuni", "evenimente", în sensul lor tradițional: avem de-a face cu un personaj de tip Don Juan (Gille), cîteva iubiri fără context reperabil istoric și multă, multă filosofie erotică. A atribui greutate biografică unui text scris în cunoscuta manieră psihologizantă a începutului de secol, iată un fapt care își merită locul într-o istorie a mentalităților. Mecanismul generator de astfel de interpretări îmi pare destul de simplu: pactul cu "diavolul nazist" a confiscat pentru mult timp atenția comentatorilor. Publicarea în 1992
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
romanul de față). El a suspendat lucrul pe care l-a reluat abia în 2003, ducîndu-l la bun sfîrșit, după cum se vede, cu febrilitate. Introspecția despre care vorbeam nu sfîrșește în "autismul" literar al promoțiilor de prozatori cu obsesia "detaliului psihologizant". Dimpotrivă, prin medierea introspecției, Victor Iancu elaborează un roman deschis - ce poate fi citit deopotrivă ca parabolă a dictaturii (roman politic) ori ca dramă etică (roman al dilemelor morale). Instrumentele de construcție ale postmodernității nu sînt străine scriitorului. Aș spune
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
E în afară de orice îndoială că vinovatul sînt eu." Povestea e despre doi oameni care "se cer", una din ei soția vinovatului mărturisit din capul locului. Pagină după pagină înaintează, cu tenacitatea pe care au pus-o în angoasele lor toți psihologizanții răstimpului pe cît de jovial, pe-atît de isteric dintre războaie, o obsesie. Obsesia unui adulter care nu se produce, și a cărui eventualitate neconfirmată zdruncină temelia unei familii care are, vezi bine, nevoie de un schelet în dulap. Cîtă luciditate
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
Această discuție e străină de Underhill. De asemenea, când discută semnificația mistică a nașterii/întrupării, Nae Ionescu o face de pe cu totul alte baze decât Underhill. Aceasta pleacă de la experiența misticilor medievali (precum Meister Eckhart) și se folosește de limbajul psihologizant al teozofiei contemporane: „nașterea în conștiință a sinelui mai profund, spiritual al omului“ este „regenerarea“ sau „re nașterea“. Profesorul bucureștean pornește de la ideea preexistenței oamenilor în intenționalitatea divină. Nașterea omului e și ea o întrupare, o trecere în trup. Omul
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Corectarea erorii de sistem, în--carnată de Colin Sullivan, se face nu după litera legii, ci după vechea lege a ta---lionului, ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Finalul poate ridica această problemă, în cazul în care ne debarasăm de balastul psihologizant construit oarecum previzibil în jurul dilemelor celor două "cîrtițe". Unul dintre punctele forte ale filmului stă în acest indecidabil, care exclude opțiunile dogmatice.
Băieţi buni, băieţi răi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9904_a_11229]
-
de Dunăre de pe te miri unde, trișează-n lupta cu orașul. Așa cum poveștile depărtărilor trișează față cu plăsmuirile vetrei. De departe, de undeva, vine frica. Despre ea este Memorial-ul de amiază, despre o frică interesantă pentru orice psiholog, sau psihologizant, rătăcit în literatură. Nu e angoasă, nici reacție de apărare față de ceva ce cunoști. E un sentiment aproape folcloric, căruia nu-i pot găsi rădăcini decît în prostia precaută, carevasăzică, alterată puțin de filosofie, a gospodarilor lui Creangă. Pentru care
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
să versifice. Dă-l încolo de subdezvoltat". Și Carp i-a făcut referat negativ la un volum de poezii. "Subdezvoltat ieu?" a ripostat Vova în plenul unei plenare. Carp scrie despre literatură necaracteristică, tovarăși, dînd dovadă de infiltrări estetizante și psihologizante. Un demobilizator". Pentru că multora li se tocise spiritul revoluționar, a cerut, ca șef ARLUS, "vizionări colective de scurt și lung metraje Moskfilm, urmate de discuții". La Ilf și Petrov, se repartiza spectatorilor fideli și bere. După '90, s-au găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din punct de vedere lingvistic. În plus, teoria se bazează pe un anacronism, întrucât Flavius Josephus, descriindu-i pe sicarii, vorbește despre situația anilor 50 d.Hr., mult după misiunea lui Isus. 2. „Iscariot” face aluzie la caracterul personajului (etimologie psihologizantă). De fapt, în acest caz, avem de-a face nu cu un supranume, ci cu o poreclă, care poate fi pusă în legătură cu verbul aramean scheqar, „a înșela”. Iuda Iscariotul ar însemna așadar Iuda „Înșelătorul, Mincinosul”. J.-A. Morin, plecând de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
amor" se trăgeau și „din jalea lui adâncă". De aceea i se pare normal ca pierderea suferinței să fie și ea subiect al regretului, întocmai ca amorul dus..." (II,382) Acest masochism al amorului, ca să-l înțelegem astfel din descrierea psihologizantă a lui Gheorghe Doca, nu are nimic de-a face cu textul. Cânturile au consistență materială, în sine, ele „vin" pe buze sau „trec" prin minte - pentru că sunt fragment din acel „magnum cantum" al universului pe care poetul îl invocă
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
psihologică, eroii sunt fixați în șabloane inaugurate de Lăzărescu dintotdeauna. Prin urmare, nu se poate vorbi despre evoluție în construcția personajelor. Ele rămân previzibile în ingenuitatea lor și candide până la absurd. Nicio explozie, nicio deraiere de la un destin previzibil. Infuziile psihologizante nu există, deși motive ar fi suficiente. Și povestea e promițătoare. Un prim fir narativ urmărește ideea sfârșitului literaturii sau, mai bine zis, inutilitatea ei, în vreme ce al doilea filon explorează, la suprafață, consecințele unui Alzheimer. Evghenie și Cazimir sunt doi
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
și-a făcut, cale de două romane, un proiect, se pare, din condiția emigrantului. Mai întâi, ea a survolat lumea traficanților de carne vie, în romanul Un an în Paradis (2005). Spun survolat, pentru că scriitoarea nu plonja decisiv în cavități psihologizante, și nu insista îndeajuns pe realitățile interioare, preferând o narațiune dinamică, cu miza pe șocul poveștii. Noul ei roman, Kinderland, prezintă un fenomen la fel de tragic: condiția copiilor părăsiți de părinții plecați la muncă în străinătate. Cristina Dumitrache, la numai 12
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
naratoare. Altceva ia prim-planul. Anume, lumea celor care nu cuvântă. Episoadele cu bobocul de rață din Un an în Paradis sau cel cu puii de rândunică din Kinderland sunt drame ale tăcerii din universul mic, totdeauna destinate unor funcții psihologizante, de suprapunere a destinelor în oglinzi simbolice. Detaliile, anecdotice și teatrale prin excelență (lipitoarea, aricii, răzbună- rile, jocul măștilor paterne etc.), fixează amănuntul tulburător. Mai e ceva, de respirație rusă: credința că oamenii sunt buni. Sonia crede despre Pavel că
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
luat ceea ce fiecare dintre ei considera că e mai solid în istoria precomunistă a romanului și indeniabil în ochii înșiși ai autorităților. Nu au fost avute în vedere la început, firește, marile experiențe romanești ale secolului XX și nici prozele psihologizante sau fantastice tipărite la noi sau în alte părți ale Europei necomuniste. Un model la îndemînă putea fi Balzac (sau proza românească de tip balzacian), căci explicarea personajelor prin mediul lor de formare și de viețuire părea să ilustreze mulțumitor
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
1992). Viața în trei este, asemenea romanelor echenoziene, ,o satiră a singurătății moderne" (Patrick Lapeyre). Dar lucrurile nu rămîn aici. La Patrick Lapeyre, interesul pentru intertextualitate, viu în literatura echenoziană, se reduce; de asemenea, abordarea behavioristă, ,obiectivă", face loc perspectivei psihologizante, chiar dacă naratorul omniscient nu se întinde niciodată prea mult la vorbă: ,Ludo deschide robinetul și rămîne un moment așezat pe marginea căzii privind apa cum curge. ș?ț Ar fi de ajuns să debranșeze telefonul, să nu mai comunice cu
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
concepție se datoreaza modului pur speculativ al formulării teoriilor platoniciene. Gândirea să psihologică este o încercare de revalorizare a ideilor înaintașilor săi, conformă epocii în care a trăit, în spiritul gândirii mitice a grecilor, este o concepție conservatoare, utopica și psihologizanta. La Platon sufletul are funcția de a fi apetit, motivație organică, rațiunea are funcția înțelegerii inteligente și a stabilirii adevărului, iar energia sau voința sunt sinteză primelor două funcții. În ceea ce privește raporturile interumane, așa cum am arătat, multe din ideile sale se
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
Să lăsăm deoparte interpretarea post-freudiană a unei filosofii precreștine, poliția corectitudinii politice și consternantele sale derapaje - Lucrețiu inventează libertinajul și, din câte știu, este de-ajuns să-l citești, nu-l rezervă numai bărbaților... - și să ne aplecăm asupra reducției psihologizante. Un doctor al cărui nume nu contează - este important mai ales ca simptom al bolilor pe care vrea să le depisteze la alții - îl pricopsește pe Lucrețiu cu toate bolile psihice din manualul său: facies depresiv îcum stabilește el oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o poetică a intervalului, de aceea tot ce-i iese de sub peniță devine o combinație de bucurie și uimire, așa cum întâlnim doar la poeții veritabili. Limbajul este readus la originea lui stupefiantă. Pare că nici nu găsim psihologie sau meditație psihologizantă. Circul obișnuit al interiorității este înlocuit, așa cum bine observa în prefață distinsul critic literar ieșean Iulian POPESCU, de un sistem autopoietic, care nu poate funcționa în afara unei relații dialectice între ordine și dezordine: ” Ne liniștim în ceasul de noapte întârziat
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
Bunăoară, arta adevărată ne lasă să citim decepția sau bucuria pe chipul cuiva. Portretistica nu este neutră în ceea ce privește psihologia individuală, mai ales a afectivității. La celălalt pol, avem de-a face cu o frumusețe ce frizează eroticul fără nicio aluzie psihologizantă: fețele unor ființe fără spirit și suflet, obiecte ale seducției și disponibilității aproape pornografice. Ceea ce surprinde la tinerele frumoase care se expun dezinvolt în viață și în artă este tocmai anularea trăirilor interioare, pentru ca această frumusețe să pară permanent accesibilă
PORTRET ŞI PSIHOLOGIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350389_a_351718]
-
pune accentul pe trăirea intensă a clipei, presupune entuziasm, frământare, pasiune. Este cultivat de omul căruia îi plac trăirile puternice, sentimentele extreme, care se simte bine numai atunci când sufletul său tresaltă și refuză limitările. Este evidentă în acest caz dimensiunea psihologizantă a ideii de spiritualitate. A doua accepție privește trăirea orientată axiologic, pentru un ideal, primând dimensiunea raționalistă. Modul în care poate fi trăită această spiritualitate este multiplu, după cum multiple sunt modelele culturale care pot fi urmate. În perioada sa Mircea
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 60 DE ANI DE LA MUTAREA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI A UNUI MARTIR ŞI MUCENIC AL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (28.10.2012) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 662 din 23 o [Corola-blog/BlogPost/346523_a_347852]