153 matches
-
gura mare. - Omul e condamnat la fericire! Cred că nu-i rău. Poate încercăm să-l dăm ca titlu. Omul e condamnat la fericire"... - Om vedea, - zic. - Și ține minte, - Turonok se ridică, punând capăt discuției, - sugarul trebuie să fie publicabil. - Adică? - Adică să fie reușit. Fără defecte, fără aspecte dubioase. Fără cezariană. Fără mame nemăritate. Părinții - garnitura completă. Un băiețel sănătos, realizat din punct de vedere social. - Neapărat băiat? - Da, băiatul e cumva mai simbolic. - Ghenrih Franțevici, cu privire la fotografii... Țineți
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
flagelului fără precedent pe care era totalitară l-a abătut asupra culturii românești. Autorul nu este un opozant deschis, un răzvrătit. Face chiar încercări de adaptare la "lumea nouă" (înscrierea în PCR, cîteva texte pe temele impuse, singurele pe atunci publicabile), dar totul are o limită. Buna sa credință de cetățean corect intră în impact cu împrejurări insuportabile. Din cauza activității literare mai vechi, a unei adeziuni liberale și a unor articole antisovietice din timpul războiului, devine un indezirabil, un "epurat". Nu
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
n-am avut cărți care să cadă - uneori a trebuit doar să le amân. Experiența mi-a demonstrat că anumite cărți rămâneau în vizorul cenzurii de la partid un timp scurt, după care ieșeau din atenția lor, moment în care deveneau publicabile. Sigur, ceva mai multă îndrăzneală nu mi-ar fi stricat, dar pentru ca îndrăzneala mea să poată fi fructificată ar fi trebuit să am și cărți prin care să o pot demonstra - n-am avut, nici străine, nici românești. - Totuși, cum
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
au acționat pretutindeni, stabilind ceea ce este sau nu interesant, ceea ce se poate sau nu publica. În cazul particular al culturii române, a doua jumătate a secolului al XX-lea a teoretizat interesul științific pentru autenticitate, dar a exclus din domeniul publicabilului, din motive de cenzură ideologică, zone largi ale producției folclorice. De multe ori, culegerile de la sfîrșitul secolului al XIX-lea erau mai bogate și mai complexe decît cele care, peste un secol, urmau să sufere de varii restricții politice, privind
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
de publicat câteva poezii dar nu știe dacă sunt bune pentru tipar, pentru a fi publicate într-o revistă", în ceea ce vă privește, modalitatea, cel puțn deocamdată, ar fi să vă abțneți din răsputeri să credeți că poeziile dvs. sunt publicabile. Iar când nu vă veți mai putea abține, introduceți textele într-un plic și expediați-le astfel pe adresa oricărei reviste literare care vă inspiră încredere. V-am fi recunoscători dacă pe noi ne-ați ocoli deocamdată. ( Constantin Covatariu, Onești
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
obligați să le facă, m-am bucurat de libertatea de a scrie ce, și cum Îmi place. Trecusem și eu prin faza În care voiam să arăt editorilor că Îmi fac datoria, și știam că decretarea unui articol ca fiind publicabil fără corecturi aduce un blam consultantului, și ca atare, găsirea nodului În papură este indispensabilă. Cititorii ‘Insider’-ului mi au Încurajat inițiativa, apreciind atât conținutul cât și prezentarea. În numerele mai vechi arătam comentariile acestora: astăzi, nu mai este nevoie
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
care mă dusei și până la bancomat să scot niște bani. Acolo, două dive brunete, înalte, cu părul lung, numai un zuluf, cu ditamai tocurile la cizmele de lac, cu picioare mișto. Două bunăciuni, cum ar zice colegii mei, în varianta publicabilă. Stăteau cu năsucurile-n bancomat. Eu, la câțiva metri distanță, că na, nu-i frumos să-ți bagi bocancul în sufletul tranzacțiilor financiare ale omului. Ele, concentrate și mute. Trec câteva minute, apoi mai trec câteva. Încep să mă neliniștesc
Două doamne faţă-n faţă cu un bancomat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21137_a_22462]
-
cu lacrimi calde pe obraz urcă pe scara pe care sînt eu. Ștrumfi care plîng, ștrumfi care visează Arată-mi că mă iubești, știu că poți să faci asta, poemul ăla pe care-l tot scriu pentru tine nu-i publicabil, e prea puțin, da' refrenul îmi place - "de ce-ai fi plîns în Herestrău?..." Chiar așa? De ce? Arată-mi că mă iubești - știu că în fișa postului tău nu scrie asta, da' poți s-o faci, sînt convins, ne-am
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
niciodată comunicînd atît de bine cu suprarealistul Gellu Naum. Și față de mine avea sentimente infinit mai bune decît înainte de 1989 , cînd ne certam la el acasă, unde, după ce mă primea ca pe un prieten, mă acuza fie pentru că aș fi publicabilă, fie pentru că nu am refuzat să public Urcarea muntelui după ce a fost cenzurată. Recent, i-am recitit cu tristețe o carte în care se întreba ce mi se putea întîmpla mie dacă aș fi refuzat să public această carte și
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
va reuși sau a reușit să le îndrepte... Întrebat, nu o dată, de ce nu republic, fără greșeli, cartea, repet răspunsul pe care l-am dat întotdeauna: pentru că, scrisă sub imperiul unei autocenzuri ce poate ar fi făcut, în 1973, mai ușor publicabilă o carte "cu multe probleme" - cum se spunea atunci - astăzi, în libertate, ar fi trebuit să o rescriu în cea mai mare parte, ceea ce, cel puțin deocamdată - un deocamdată care seamănă mult cu pentru totdeauna - nu mă simt în stare
Precizare by Gelu Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11948_a_13273]
-
tonul pe care se duce disputa. Nu considerăm ănjurătura o figură de stil acceptabilă. S-a ăntămplat și să rezumam unele articole, prea lungi ori inegale, sau sa refuzam a le publică. Puntem uneori greși an aprecierea noastră, dorințele ăntre publicabil și nepublicabil nefiind limpede distincte, dar n-o facem din rea-voință sau din dispreț. Am profitat de numărul mare de pagini acordate an acest număr "replicilor", spre a reaminti lucruri ăndeobste știute și reguli ăndeobste ignorate ăntr-o publicistica, precum aceea
Controverse si ecouri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17619_a_18944]
-
îndrăzneli pentru acea vreme, umorul e întotdeauna riscant. Mă temeam cumva prudent și... am trimis-o la Junimea. Nu lui Iacoban, care era directorul editurii, ci simplu pe adresa oficială. Nu vroiam protecție, trebuia să-mi dovedesc mie că șunt publicabil. Mai apoi am realizat că, de fapt, riscul principal și-l luase „Junimea"... M.R.I. m-a felicitat, a venit la Botoșani să lanseze cartea. Era prima carte a unui botoșănean publicată după război, devenise „subiectul fierbinte"..al municipiului. Și tot
Dorel Schor. In: Editura Destine Literare by Mircea Radu Iacoban adolescent la...70 de ani () [Corola-journal/Journalistic/82_a_240]
-
întru totul caracteristice pentru lirismul particular al "șaizecistului" întârziat. Mă întreb de ce a așteptat acesta atâția ani (până în 1970) pentru a-și strânge versurile într-un prim volum, de vreme ce, încă de la finele deceniului precedent, el se înfățișează deja maturat, format, publicabil. Numai două-trei texte distonează, desenând un alt Brumaru, cu o ideație diferită (articulată, explicit, pe programul propriei tinereți) și cu o tonalitate distinctă. De-aici începe cântecul chiar deschide placheta: "De-aici începe cântecul. Sunt pur/ Cristal înfipt în propria
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
artist. Sorin Stoica reprezintă o excepție și în această privință. Prolific, fără a fi industrios, în cei cinci ani câți numărăm de la momentul debutului său editorial la cel al dispariției, foarte tânărul autor a lăsat în urmă texte nu numai publicabile, ci și în cel mai înalt grad reprezentative. Inițial, am crezut că paginile grupate în volumul Aberații de bun-simț sunt onorabile și-atât. Că ele nu-l fac de rușine pe prozator, dar nici nu-l arată la nivelul lui
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
astrelor "mai la suprafață": Curg șiroaie plopii către infinit, spumegă tăcut și verde prunii. Noaptea asta toate stelele-au ieșit mai la suprafață pe sub prova Lunii. Am tras apoi la strungul proletcultist două strofe, nespus de proaste, pentru a face publicabilă compunerea prin referința la un roman sovietic "clasic". Reluându-l, cu ani mai târziu, am constatat că poemul se împlinea natural, odată eliminate oportunistele genuflexii ideologice. Salvarea exista deja în strofele următoare, și venea din evaziunea în narcisism! Parcă pentru
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
era masificarea euforică în lupta pentru biruința comunismului și pentru viitorul luminos. Literatura era confiscată ideologic și obligată să propage lozincile oficiale. Cel puțin un deceniu (1948-1958), literatura oportunistă, propagandistică, total obedientă față de Partidul Muncitoresc Român, era singura posibilă, singura publicabilă. A gândi și a comunica ceva pe cont propriu, aparte de colectivitate, în secret, comporta un risc enorm. Scriitorul nu avea (nu trebuia să aibă) viața personală, intimitate cu atât mai puțin. Însingurarea, ezitările, gândul morții, îndoielile, dragostea, libertatea opțiunii
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
televizor vedem fotografii care se mișcă, nu oameni adevărați! Ioana - Dar noi suntem adevărați? Irina - !? (Iași, 28 ianuarie, 1983) CUVÂNT ÎNAINTE Prezentul opuscul conține câteva povestiri ce au reprezentat, în momentul scrierii, exerciții de gândire și atitudine neconforme cu criteriile „publicabil” sau „pe linie”. Cenzura și autocenzura făceau parte din viață ca tramvaiul care te ducea la serviciu. După ce am început cu versuri adolescentine (multe compromise prin acceptarea grilei oficiale), urmate de comentarii critice la cărți de literatură, proza de ficțiune
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
fi vrut eu să fiu scriitor, adică Ťautor de literaturăť - ceea ce înseamnă că Dumnezeu mi-ar fi dat la naștere un dar deosebit: suprema libertate în spațiul cuvîntului -, dar nu eram. ŤExegetť nu mai eram, pentru că nu mai scriam studii publicabile în reviste de specialitate. ŤFilosofť nu mai eram, pentru că pierdusem apetitul pentru Ťdesfășurarea unui gîndť". Concomitent, ideea de-a nu scrie, "de-a nu se exprima" i se înfățișa cu neputință: "îmi era indiferent cum. Tot ce voiam era să
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
Eva din odaia unde au televizorul. E greu să trăiești în nesiguranță. Scrisoarea aceea, pe care ți-a scris-o tatăl tău și pe care ai purtat-o cu tine toată viața, întreabă Manfred, nu crezi că ar avea ceva publicabil? Nu știu, răspund eu. Poate când o să-i vină vremea. De fapt este ceva extrem de personal. Deși are, desigur, o mare valoare universală. Și acel fel de căldură și solicitudine și omenie ar trebui poate să fie tipărit și răspândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
într-o idee nouă, doar schițată, deseori, într-un scris furat de gînduri. Care trec, toate, prin oameni și cărți. Maturitatea melancolică, a stilului pentru care marginile, ceea ce îndeobște se lasă deoparte, cînd din notițe iese întregul, au ajuns la fel de publicabile precum miezul, nu înseamnă, nicidecum, dezicere de argument. Iată-l pe finul văzător al atîtor nevăzute, om trăindu-și lumea cu ochii deschiși, la un spectacol cu O scrisoare pierdută: "Oamenii lui Caragiale nu sunt conștienți de ridicolul pe care
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
oroarea sa față de „posteritate” sau de „manuscrise” postume, nu putem decât să ne mirăm că aceste două cărți au supraviețuit. Și că, deși nedesăvârșite de autorul lor, manuscrisele s-au prezentat într-o formă suficient de elaborată pentru a fi publicabile ca volume de sine-stătătoare, iar nu ca variante sau, vorba lui Perpessicius, „moloz” editorial. Întrucât e indubitabil că - și datorită muncii impecabile a editorului, profesorul Constantin Zaharia - avem de-a face cu două cărți. Unitare tematic și stilistic, duse, ca
Un eveniment cultural: Cioran inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4916_a_6241]
-
ediției de față: „Un singur lucru pozitiv: atinsesem la Paris, în timpul războiului, o cunoaștere a limbii române care mă uluiește” (rânduri citate de Constantin Zaharia în Prefață, la p. 7). Ceea ce înseamnă că volumele erau elaborate suficient cât să fie publicabile, fără ca textul să fie stabilit aleatoriu sau să fie dublat de un număr egal de pagini de variante. Cu multă acribie, editorul a stabilit, în consecință, textul de bază, după care a trimis în note cuvintele asupra cărora Cioran a
Un eveniment cultural: Cioran inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4916_a_6241]
-
o împlinește acum față de regretatul cărturar Adrian Marino. (Nota editurii) S -ar putea ca aceste pagini să fie și ultimele dintr o carte pe care le mai scriu. Nu doresc însă acest lucru. Mă mai „urmăresc" una sau două cărți publicabile. În orice caz, această recapitulare finală este, probabil, textul cel mai „liber" din întreaga mea Viață, la propriu și la figurat. Nu sunt preocupat nici de dimensiunile manuscrisului, nici de editare, nici de punerea postumă în valoare, ci doar de
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
să, la solicitarea organelor și organizațiilor centrale și locale, a unităților economice și social-culturale sau de învățămînt, cu acordul unității în care este încadrat și cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare; ... h) să elaboreze studii, tratate, monografii și alte lucrări publicabile ca rezultat al activității sale, în conformitate cu prevederile legale; publicarea rezultatelor cercetărilor științifice cuprinse în planul tematic de cercetare și obținute din activitatea desfășurată în unitatea de cercetare și proiectare se efectuează în cadrul sarcinilor de serviciu; ... i) să fie promovat în
DECRET nr. 689 din 1973 cu privire la aprobarea Statutului pentru organizarea activităţii şi promovarea personalului de cercetare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106383_a_107712]
-
și încercând cu disperare so țină în frâu, Constantin Fântâneru înaintează pe două planuri năucitor de paralele. Pe de-o parte, o relatare amănunțită a gesturilor domestice ritmate după mișcările limbajului, pe care le însoțesc și le provoacă, exersând scrisul publicabil (alt cuvânt laitmotivic, semn al unei „frământări permanente”): „fără exhibiționism stilistic, narațiunea curge lentă, stârnind interesul prin ineditul experienței [...] lucruri trăite punct cu punct, secundă de secundă”. Aceste emoționante exerciții de normalitate, de integrare sunt subminate de rupturi, frângeri, dezintegrări
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]