2,674 matches
-
final ai deviat în redundanță!"; "și iar același sentiment amestecat, ici colo îmi place la nebunie, dincolo mă enervează, mai încolo îmi smulgi un zîmbet, la alt vers devine grimasă"). Observațiile sînt uneori pur lingvistice - privitoare la ortografie ("căciulițele") și punctuație ("virgulele"), la folosirea unor forme greșite ("O poezie interesantă, dacă o mai șlefuiești va fi chiar bună însă ai grijă la gramatică, în special la formele perfectului simplu. în rest... e bine"). Altele implică elemente lingvistice în aprecierea de tip
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
propus, cel dintîi, o nouă concepție de editare a lui Eminescu. Al doilea aspect este corectitudinea ca atare a reproducerii textelor de pe manuscrise și, îndeosebi, dacă acordăm credit dlui N. Georgescu (și nu văd de ce n-am face-o), reevaluarea punctuației. De la Perpessicius, nimeni n-a mai cercetat integral manuscrisele poeziei. între ele și formele publicate, sub supravegherea poetului, în Convorbiri literare sau, sub aceea a lui Maiorescu, în ediția princeps, există numeroase deosebiri. Cele de punctuație n-au reținut mai
Spre o nouă ediție Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15510_a_16835]
-
am face-o), reevaluarea punctuației. De la Perpessicius, nimeni n-a mai cercetat integral manuscrisele poeziei. între ele și formele publicate, sub supravegherea poetului, în Convorbiri literare sau, sub aceea a lui Maiorescu, în ediția princeps, există numeroase deosebiri. Cele de punctuație n-au reținut mai deloc atenția pînă la studiul dlui Georgescu. Dacă însă eu am înțeles bine demonstrația din acesta din urmă, erorile de lecțiune a virgulelor și restul produc suspiciuni multiple cu privire la sensul unor poezii. Exemplele oferite în studiu
Spre o nouă ediție Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15510_a_16835]
-
mai fie o narațiune limpede, logică, clasică, tradițională. Eu merg pe un dialog interior așa încît cartea nu va avea un început și nu va avea nici un sfîrșit... poate începe absolut de oriunde, nu are nici un fel de semne de punctuație, n-are majuscule, deci scriu exact așa cum îmi dictează fluxul gîndirii, de multe ori haotic, ilogic, cu rupturi, cu salturi dintr-o parte într-alta, total neașteptate și derutante și totul mă pasionează foarte tare. Mă și consumă însă îngrozitor
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
vorbesc și scriu în interes public, trebuie să fie corecți și clari, și să aibă proprietatea termenilor, "conform normelor academice în vigoare". Obiecția principală care poate fi adusă inițiativei d-lui Pruteanu este că ignoră faptul că, exceptînd ortografia și punctuația, în celelalte domenii ale limbii tot ce putem încerca este să recomandăm, nicidecum să legiferăm. Corectitudinea ține în limbă de normă, nu de legalitate. Al. Graur a publicat pe vremuri un succint Îndreptar în care atrăgea atenția asupra rostirii greșite
Legea Pruteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14640_a_15965]
-
afirmă că "Orice text scris sau vorbit în limba română, având caracter de interes public, în sensul prevăzut la art. 2, trebuie să fie corect din punctul de vedere al proprietății termenilor, precum și sub aspect gramatical, ortografic, ortoepic și de punctuație, conform normelor academice în vigoare". Fraza e absolut acceptabilă în sine, dar cu totul aberantă ca articol de lege. Va fi de altfel urmată de referiri la contravenții ("Potrivit prevederilor prezentei legi constituie contravenție și se sancționează cu amendă următoarele
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
în DEX. Faptele respective sunt sancționate potrivit art. 1, alineatul 1 și art. 7, alin. 1-2 din Legea nr. .../.... Stabilesc amenda de 36 milioane de lei (rezultând din însumarea amenzilor de câte 10 milioane pentru fiecare greșeală de ortografie și punctuație, 7 milioane pentru dezacord, câte 3 milioane pentru abaterile lexicale și semantice)... ...Experimentatorul simte că trebuie să-și domolească elanul polițist și plăcerea de a sancționa o instituție oficială și încearcă să-și amintească unele lucruri: că regula de abreviere
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
din 40 câte are poezia. Astfel, 24 de versuri pot fi considerate inedite total pentru editori și pentru toți literații. Pentru aceste considerații, împrejurări revolute, cât și pentru 100 de ani de la publicarea în Bistrița, se republică în întregime cu punctuația și ortografia vremii, cum o scrisese și o expediase redacției poetul. Totodată, acesta este textul variantei întâi, față de cel din cărțile de școală ușor modificat, xeroxat din revistă (v. chenar alăturat). Nu e singurul exemplu de necunoaștere a unor scrieri
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
-se de somnolenta logoree română ca și de atâtea razne și prisosuri: "...Cei ce păcătuiesc de această superstiție (a scrie perfect, n.n.), înțeleg prin stil nu eficiența sau ineficiența unei pagini, ci aparenta iscusință a scriitorului: comparațiile folosite, acustica, episoadele punctuației și ale sintaxei lui...(...) Atât de răspândită e superstiția asta, încât nimeni nu s-ar încumeta să admită absența stilului în opere care îi stau la inimă... Critica spaniolă n-a vrut să recunoască faptul că cea mai de seamă
Pagina "perfectă" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14199_a_15524]
-
Trăsătura fundamentală a "vorbirii scrise", tendința de a fixa în scris oralitatea (mai puternică în grupurile de chat, în listele de discuții, parțial și în mesajele poștei electronice) se manifestă și în mesajele în engleză prin litere și semne de punctuație repetate exagerat (hiiiiiii, hey!!!!!!!) și prin stabilirea unor semi-convenții: scrierea în majuscule corespunde adesea tonului ridicat, "țipat", iar spațierea - rostirii răspicate. Crystal constată rolul destul de limitat pe care îl au semnele special inventate - smileys sau emoticons - care atrag într-adevăr
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
care îl au semnele special inventate - smileys sau emoticons - care atrag într-adevăr atenția la primul contact cu anumite texte și pe care unele lucrări le supraevaluează; fețele surîzătoare sau întristate care se pot construi din semnele de ortografie și punctuație nu reușesc să suplinească rolul intonației, al expresiei și al gesturilor din conversația față în față și nu par a fi foarte frecvente în uz. Aparțin oralității construcțiile scurte, repetițiile, neglijența în construcția gramaticală; mesajele scrise nu conțin însă decît
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
literare ca paradigmă culturală, mulți dintre autorii contemporani de manuale și ghiduri pentru Internet, mai cu seamă non-lingviști, susțin că limbajul vehiculat de mediile electronice este și trebuie să fie simplu, familiar, oral, să nu respecte formulele tradiționale, eventual nici punctuația și ortografia. Crystal observă, cu oarecare amuzament, dogmatismul unei poziții manifest antidogmatice: realitatea comunicării dovedește că în Internet e loc destul și pentru limbajul solemn, ceremonios, atent stilizat, ca și pentru judecățile asupra gradului de cultură a vorbitorilor. Volumul sintetizează
Stilurile Internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15135_a_16460]
-
web și ale unor forumuri decid să corecteze mesajele și fac apeluri, mai severe sau mai sceptice, la respectarea normelor: „încercați să scrieți conținutul mesajelor cât mai corect gramatical, să scrieți numele proprii cu majuscule și să respectați regulile de punctuație” (Pet Zone). Chestiunile lingvistice pot fi cuprinse - tolerant dar destul de explicit - în regulamentul inițial: „Fiecare dintre noi mai facem greșeli de tastare, dar până la a scrie «cu picioarele», în bătaie de joc, regulat, e drum lung și implică intervenții restrictive
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
Rodica Zafiu Aminteam săptămâna trecută, în legătură cu saluturile noi, de formula „hai pa”, la modă în limbajul actual al tinerilor. Formula este înregistrată de Marica Pietreanu, în monografia sa Salutul în limba română (1984), cu o particularitate de punctuație, corespunzînd probabil unei intonații diferite de cea care ni se pare azi dominantă: cu cele două elemente despărțite prin virgulă. Explicația pragmatică dată salutului corespunde acestei intonații: autoarea consideră că elemente precum apoi, păi, hai atenuează bruschețea întreruperii conversației, funcționînd
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
de Bernard Pivot (sau, mă rog, de cel care i-a luat locul la Apostrophe), nu de foiletonistul de la Mercure de France. S-au schimbat vremurile. Opere fără temă, fără personaje, fără acțiune, fără epic, fără idei, fără filosofie, fără punctuație? Da, există (îmi amintesc că Philippe Solers a scris un roman care de la început la sfârșit avea o singură frază, fără punctuație, bineînțeles!), poate exista orice. Problema este cine o publică și, dacă o publică, cine o citește. Mi s-
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
S-au schimbat vremurile. Opere fără temă, fără personaje, fără acțiune, fără epic, fără idei, fără filosofie, fără punctuație? Da, există (îmi amintesc că Philippe Solers a scris un roman care de la început la sfârșit avea o singură frază, fără punctuație, bineînțeles!), poate exista orice. Problema este cine o publică și, dacă o publică, cine o citește. Mi s-a întâmplat, cu 15-20 de ani în urmă, o istorie interesantă: pregăteam volumul IV din seria Scriitori români de azi și, vrând
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
dezarticulate, aproape lipsite de sens: "Și am zis, zic... domne, zic, mi-a zis aseară: te rog frumos, vorbește cu Marilena, dacă nu, cumpără-ți un telefon că m-am săturat să ... te caut să ... nu știu ce..." ( am transpus citatele în punctuație standard, pentru a le face mai accesibile). E vizibilă și distanța uriașă care separă dialogul real ( "- A stat pîn’ la ora cinci. Bîrfa mică. A..., bîrfim. Da. Și... mi-a spus totu’. Da’ tu de unde știai ce... - Mi-a povestit
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
care în momentul morții își înghițiseră brusc cuvintele greu, greu de făcut o antologie coerentă cu cuvintele spuse înainte de moarte de cei împușcați în ceafă ultimele lor cuvinte sunt atît de scurte încît seamănă mai degrabă cu niște semne de punctuație cu niște puncte abandonate în spațiu cu niște gînduri fără cuvinte
Ultimele lor cuvinte by Matei Vișniec () [Corola-journal/Imaginative/6255_a_7580]
-
eu că-i scriu, tot nu servește la nimic, vreau să spun că, în ciuda aparențelor, nu am nicidecum intenția să păcălesc pe cineva... un monolog e altceva decât o scrisoare vreau să spun că nu trebuie să mă ostenesc cu punctuația și chiar în privința ortografiei există o mai mare îngăduință mai ales că e vorba de Tzvetan un șofer care părea să aibă numai patru clase primare deși de fapt făcuse liceul prin care însă trecuse precum câinele prin apă altfel
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
felu de chestii, mă rog, una-alta, aia... Fenomenul nu e recent; putem găsi atestări ale acestei utilizări în culegeri mai vechi de texte dialectale, de povestiri populare (în citatele care vor urma am simplificat și „normalizat” transcrierea fonetică și punctuația, pentru a le face mai ușor de urmărit). Găsim mai multe exemple în Antologia de proză populară epică a lui Ovidiu Bîrlea: „pe unde ști el c-a afla orice boieri mari, cu bani șî nu știu ce...!” (înregistrare din 1963, Oaș
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
înregistrat deocamdată doar în ediția a II-a (din 2003) a Dicționarului de argou al limbii române de Nina Croitoru Bobârniche. În orice caz, belea coexistă cu termenii mai vechi: "marfă ești belea oana ține-o tot așa!" (mesaj cu punctuație drastic simplificată, din 15-01-2005; fanclub.ro). Substantivul devine un adjectiv invariabil, postpus - "câteva efecte belea" (cheloo.ro) - și antepus - "belea descriere, meriți un 10 pt ea" (27.01. 2005, clopotel.ro) -, folosit ca nume predicativ - "m-a lăsat s-o
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
Liviu Dănceanu 1. Uneori muzica savantă cară cu ea conotații ale semnelor de punctuație, fapt ce îl resimte deopotrivă ca o destindere și ca o povară, ori care îi permite, în mod paradoxal, atât escaladarea hotărâtă a tărâmului normalității, cât și deambularea candidă pe cărările stranietății. 2. Destindere pentru că totul se leagă, totul este
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
Atlas ce suportă apăsarea greutății, dar care tânjește și după folosul ei. 4. Normalitate datorită aprecierii conform căreia istoria muzicii ar fi o succesiune de fraze consimile epocilor creatoare, perioadelor stilistico-estetice, fraze aflate în consecuție și conexate cu ajutorul semnelor de punctuație. 5. Stranietate căci întotdeauna există un aspect patologic al originalității, dar și căci diacronia artei sunetelor nu este altceva decât o propoziție care, chiar dacă tot ce se transformă și se primenește cunoaște tristețea și neliniștea, nu reclamă nici prezența suspensiei
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
ar fi sluga punctului, a finalurilor repetate. După fiecare opus, compozitorii se străduie parcă tot mai abitir să pună punct. Punct și de la capăt. Câte muzici atâtea puncte. Și tot atîtea paragrafe. Până când pesemne că va trebui schimbată foaia. Ori punctuația, cu întregul ei alai de semne.
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
a fost una din ipostazele modernismului. Cea mai radicală, în opinia tuturor comentatorilor, convinși că avangardismul a spulberat mai multe tabuuri decît orice alt curent modern. Deja faimosul Manifesto tecnico al lui Marinetti din 1912 proclama inutilitatea logicii, gramaticii și punctuației în literatură. De la "cuvintele în libertate" ale aceluiași la recomandarea lui Tzara: "luați un ziar, luați o pereche de foarfeci, alegeți un articol, tăiați pe urmă fiecare cuvînt, puneți totul într-un sac, agitați-l!", și de aici la "starea
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]