59 matches
-
O stradă paradisiacă de rafinament ultim al civilizației capitalului capabilă să schimbe oricând destine umane și câteodată chiar soarta întregii omeniri. Duminică, 24 decembrie ajunul Crăciunului, 1978. Am norocul să mă introducă Titus Podea, românul bogat, la ședința religioasă a quakerilor. Spun ședință ca la comuniști, deși nici slujbă nu s-ar potrivi. Mai curând, adunare. Întâi și întâi, primirea în apartamentul său luxos din interiorul unui zgârie-nori. Era întâia oară când, luând liftul, urcasem rapid spre un etaj sus de
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
priveliște ca de vis mi se arătă în fața ochilor: apartamentul ultraelegant și Podea înaintea mea, primindu-mă drept în mijlocul lui, un ins înalt, falnic, un ardelean ajuns, un bărbat cum rar se mai vede azi... Nu știam dacă Podea era quaker sau nu. Nu pui însă astfel de întrebări ca prostul, bineînțeles; mai ales că omul îmi arăta o deosebită considerațiune, în orice caz mai multă decât aș fi meritat. De fapt, asistasem la două adunări de quakeri, prima la New-York
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
În romanul lui Huxley, repet, amuzant e că fraza cu pricina e un citat imaginar din jurnalul unui romancier imaginar, cu efectul de "punere în abis", exemplificat de autor, parcă în derîdere, prin reclama la marca de cereale de breakfast Quaker Oats: "... o cutie de fulgi de ovăz ținută în mînă de un Quaker care ține în mînă o cutie de fulgi de ovăz ținută în mînă de un alt Quaker, care ține în mînă o cutie de fulgi de ovăz
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
ceea ce nu s-a întâmplat în alte părți ale Americii, tehnica lining out rămânând baza manifestări muzicale în liturghie mult timp de atunci. Două tradiții de închinare liturgică s-au constituit în America de Nord în secolul al XVIII-lea, moravienii și quakerii care au creat o muzică creștină deosebit de bogată în semnificații specifice continentului nord american. Cele două mișcări au izvorât din două culturi diferite și opuse culturii americane, dar amândouă s au integrat societății americane și au trasat o direcție de
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
lui Hemingway. Ca gest, faptul că a tras în Harlem e o figură memorabilă a albului iberic despre care Franco spunea că este o glorie a rasei noastre, una gloria della nostra rasa... 24 decembrie, duminică, New-York. Ședință religioasă a quakerilor. Mă introduce T. Purdea, un român foarte bine și soția lui. Cum tăceam. Ședința consacrată tăcerii. Din cînd în cînd, cîte unul își întrerupe tăcerea, brusc, se ridică de pe bancă și începe să vorbească. Întîi, așadar, meditezi un timp, apoi
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
a renunțat. "E greu, zice el, să deosebești răul de bine, fiindcă totdeauna răul poate să ia înfățișarea binelui și invers. A zis asta, scurt s-a întors și s-a așezat pe locul lui în bancă. Senzație neplăcută după ce quakerii și-au încheiat ședința. Că ei vor să fie altfel decît ceilalți, decît toată lumea; la mijloc, mi se pare o ipocrizie... Romanul și negresa, Des Moines. 28 decembrie 1978. Clima dulce și iresponsabilă chemînd la nepăsare, lene, lux, desfrîu, trai
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
vizita oficială în România a președintelui Zambiei, dr. Kenneth David Kaunda. În anul 1972, însoțește pe adjunctul ministrului de externe ungar, în timpul participării acestuia la reuniunea de la București a Tratatului de la Varșovia; participă la a XLI-a Conferință internațională a Quakerilor de la Clarens, Elveția, pe tema: dezarmarea și securitatea în Europa; membru al delegațiilor M.A.E. român la consultările bilaterale cu Bulgaria, R.D.G. și U.R.S.S., în vederea pregătirii reuniunii de la Helsinki. A fost avansat la gradul de Secretar II. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ca ancorări în Istoria cu majusculă), și se finisează și decorațiunile de atmosferă și cadru (Andreea Răsuceanu pomenește, cu bune argumente, de stilul patchwork. Îmi vine în minte și Tracy Chevalier, cu The Last Runaway, în care quilt-urile însoțesc povestea quakerilor din Dorset stabiliți în Ohio înainte de Războiul Civil). Istoria din fragmente prinde contur, ritm, simfonizând diferențele. Defragmentarea e metoda de lucru. Cele 103 istorii sunt petece colorate din care se țese „acoperământul”. Recuperarea prin memorie verbalizată are efectul punerii laolaltă
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
urmare, episcopale), nu respectă separarea tradițională între oficiile de episcop, prezbiter și diacon. Modelul absenței conducerii este promovat de grupuri care au eliminat toate structurile de conducere, punând accentul pe ideea unei conduceri spirituale, în plan lăuntric. Pentru aceste grupuri (quakerii și unii dintre creștini după Evanghelie), calitatea de membru al unei biserici are o semnificație minimă, nu există reguli explicite de alăturare la o biserică. Întrunirile se țin pentru determinarea cursului unor acțiuni. Nu se votează nimic. Se consideră că
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
ce ai vrea să fac? spuse Feffer. — A, păi da, Lionel. Se ridică. Hai cu mine până la metrou. Mă duc la Union Square. Prin poarta de fier forjat ieșiră din micul parc, mergând spre vest pe lângă Casa de Întâlniri a Quakerilor și apoi pe lângă clădirile reci din piatră așezate mai În spate printre copaci. Burțile Înlănțuite ale tomberoanelor. Unul dintre lanțuri avea chiar o teacă. Și erau câini, și mai mulți câini. Îngrijire devotată de căței - de către copii de școală, de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zis Claire. I-o calcă Adam. —E mai degrabă băiat în casă decât bărbat, a strigat Helen dintr-un dormitor alăturat. Cum mai poți să-l respecți, chiar dacă are o sculă mai mare decât media? Toată lumea se învârtea în fața salonului Quaker, gătită de sărbătoare; alcoolici convertiți cu tenul curat, irlandezi rumeni, din care cea mai mare parte erau unchi și mătuși, și Bărbați Adevărați cu părul lung, atât de mulți încât păreau să fi fost recrutați de o agenție de casting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spre mândria noastră). Din vechea așezare medievală nu a supraviețuit mare lucru, cu excepția bisericii St. Olaf, situată în cartierul sărac al orașului. Avem însă câteva edificii solide din secolul al XVIII-lea, printre care se numără Sala de Reuniuni a Quakerilor, Sala Mare și un pod (din păcate în mare parte reconstituit), care se mai numește încă Podul Nou. Deși orașul nostru are asemenea vechime, nu ne putem mândri că a dăruit omenirii personalități ilustre. Istoria menționează un episcop care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cerea chiar înființarea unui cazino. (Unul dintre semnatarii scrisorii s-a dovedit a fi tânărul Gregory Osmore, fapt care i-a întristat mult pe părinții lui.) Aceste scrisori nu erau propriu-zis șocante, ba chiar unii dintre cetățeni, îndeosebi „Prietenii“ (adică quakerii) au încercat să „preia“ accesul de inovații, argumentând că nu era o idee chiar atât de absurdă aceea de a transforma Institutul într-o „fabrică de bani“ pentru oraș, obținându-se astfel fonduri pentru clădirea unor locuințe mai omenești destinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
viață simplu, deschis, pașnic. Timpul dovedise că făcuse o alegere bună. Gabriel și Brian continuaseră să se iubească deși, din multe puncte de vedere, aparțineau unor triburi umane diferite. Brian, spre deosebire de tatăl și de bunicul său, ale căror relații cu quakerii fuseseră de natură pur sentimentală, lua religia în serios. Poate că fusese influențat de nașul său, William Eastcote (cunoscut sub porecla de „Bill Șopârla“), un om foarte cucernic, stâlp al reuniunilor de la Casa Prietenilor și văr cu binecunoscutul filantrop Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mult mânați de îndemnurile și dorințele propriilor lor inimi, și încălcaseră legile lui sfinte, și înfăptuiseră acele lucruri pe care n-ar fi trebuit să le înfăptuiască și că, în general, erau lipsiți de tărie. În Casa de Reuniuni a quakerilor domnea o profundă tăcere. lui Gabriel McCaffrey îi plăcea mult această tăcere, ale cărei unde tămăduitoare se înălțau într-un ritm solemn până la sufletul ei zgâriat, usturător. Afară, soarele, strălucea printre copacii munciți de vânt, proiectând pe zidul alb un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cei care gândeau că doctorul era mai atașat de lumina naturală a științei decât de iluminările pogorâte din ceruri. Nesta Wiggins fusese recrutată doar cu câțiva ani în urmă și abandonase credința catolică a părinților ei pentru riturile blajine ale quakerilor. Îi prețuia pe „Prieteni“ pentru că erau activi în operele de binefacere din Ennistone și îl stima, cu precădere, pe William Eastcote. Peter Blackett, ai cărui părinți erau „umaniști“ venea aici din curiozitate și din admirație pentru Nesta. Nesta regreta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se referă la George. Poate că vrea să facă din mine supraveghetorul lui George?“ Tom privi fascinat la fața uriașă a lui John Robert, la ochii lui aprigi, galben-căprui, la buzele roșii, răsfrângându-se de voință. Membrii familiei dumitale sunt quakeri. Îți practici religia? — Mă duc la reuniuni - la reuniunile de quakeri - câteodată. — Duminica trecută ai fost? — Da. — Bun. Ești logodit? — Nu. Categoric nu. — Scuză-mi, te rog, întrebarea, ești... mă rog... trăiești cu vreo femeie? — Nu. Gândurile lui Tom se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dimineața se întoarse la Londra. Ceea ce Brian avea să numească mai târziu „Judecata lui George în fața Curții Marțiale a Familiei“ s-a produs absolut întâmplător. Înmormântarea lui William Eastcote a avut loc sâmbătă după-masă. Există la noi un cimitir al quakerilor, un „dormitor“ impresionant, cu pietre funerare joase, toate de aceeași înălțime, plasat în vecinătatea Sălii de Reuniuni. Dar acesta a fost completat până la ultimul loc încă din veacul trecut, așa încât acum vechile familii de quakeri își îngroapă morții alături de morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu zestrea lui Hattie. S-a dovedit că John Robert avea o sumedenie de bani puși deoparte, chiar în afară de cele două case ale lui din California: una la Palo Alto și una la Malibu. Căsătoria a avut loc conform ritualului quakerilor, la Sala de Reuniuni, pe parcursul unei întruniri obișnuite. Au fost de față numai „Prieteni“. Aici, Tom, luând-o pe Hattie de mână, a declarat: „În prezența acestei adunări, o iau de soție pe prietena Hattie Meynell, făgăduind să-i fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nume pe care le-am uitat. Acum, toate cazurile religioase grave trebuie tratate de sărmanul Noakes. Din fericire, nu prea avem multe. — Pare nefericit. — Da, își ia munca prea în serios. Este romano-catolic și singurii pe care îi vindecă sînt quakerii și anglicanii. Ții de o religie anume, Lanark? Nu. — Vezi, cura are ceva șanse cînd doctorul și pacientul au ceva în comun. Cum te-ai descrie? — Nu pot. — Bineînțeles că nu poți! rîse Ozenfant. Am pus o întrebare prostească. Lămîia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Înghețate Îmbrăcat doar Într‑un pardesiu vechi, subțire. Un om de vreo șaizeci de ani, solid, rumen, cărnos, cu o față lată, Înfrigurată, plină ca un ardei roșu, gras. Avea un păr des și lung și, uneori, Îmi amintea de quakerul de pe cutia de fulgi de ovăz. Pulsa de suficientă energie pentru a Încălzi doi oameni deodată. Numai umerii Înălțați Îți sugerau că temperatura era sub nivelul de Îngheț - umerii Înălțați spre urechi și mâinile adânc vârâte În buzunarele pardesiului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
oftatul resemnat al vulgului nu vor da răspunsul decisiv în confruntarea oamenilor cu formele istorice ale răului. Realismul adaptării la exigențele „războielor culturale” - văzute și nevăzute - a fost dintotdeauna un punct de întâlnire între imperium și sacerdotium. Părinții Bisericii - spre deosebire de quakeri sau menoniți, mai târziu - n-au contestat „pentru sublimul anarhic” (Gillian Rose) ideea suveranității statale 1. Tradiția a citit în celebrul îndemn al lui Iisus („dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”) o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pentru prima oară chestiunea recuperării minorilor delincvenți și a reformării morale a deținuților adulți. Legiferarea ameliorării și organizării penitenciarelor a pus bazele unui tratament uman pe aceste principii moderne în toată Europa și mai mult aplicate în America din inițiativa quakerilor. Conform acestui proiect, sancționat de Al. I. Cuza la 11 august 1862, unitățile corecționale deveneau unități de educație morală, fiecărui deținut urmând a i se întocmi un "buletin de statistică morală" (art. 225). Ultimul capitol se ocupă de "stabilimentele de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
la fenomene colective, la structuri și transformări găsim în Republica lui Platon și în Politica lui Aristotel. În operele utopiștilor întâlnim interesante comunități anarhist-sentimentale care propun schimbări și proiectează idealuri. Falansterul lui Fourier reprezintă un asemenea model grupal de organizare. Quakerii americani au și ei un cult religios grupal. În societatea tradițională românească s-a dezvoltat o instituție a cooperării, promovând spiritul de întrajutorare prin asociații ca obștea țărănească, claca, ortăcia, vecinătatea sau ceata (Neculau, 1989). Tradiția practicilor asociative sau a
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
colaționa, conlucra : aduna venin, plictiseală, curând nu se va mai putea abține. După-amiază turmentată, sala frigea, plaja frigea. Miercurea fiartă, fleșcăită. Își făcuseră datoria, minte sănătoasă, salariu sănătos, lucraseră conștiincios, meritau odihna : filatelistul cu lupa și penseta, japonezul cu gheișele, quakerul consilier la tenis, soții cu soțiile, restul cu restul, conform ierarhiilor și nevrozelor, fiecăruia pentru muncă și mască. Meritau recunoscute, compensate, recompensate efortul, rezultatele, zeci și zeci de schițe, planuri, proiecte, refe rințe, detalii și calcule, captarea, drenajele, colec toarele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]