112 matches
-
aspect al studiului ei, legat mai curînd de istoria mentalităților. Mai precis: însăși originea termenului de monument istoric trebuie plasată nu într-o istorie a arhitecturii, cum s-ar putea crede, ci a unei gîndiri literare. Cam pînă la intelectualii Quattrocento-ului trecutul era perceptibil conform unei grile literare, nu ca imagine, ci mai curînd că text. Consecință unei asemenea recuperări a trecutului este ceea ce Choay numește "efectul Petrarca", conform căruia redescoperirea trecutului este căutată în puritatea să originară. În textele
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
exterioare. Pentru a nu deveni patetica scriitoarea apelează la arta, la acea latura livresca ce controlează emoția și conduce la generalizări: "Am văzut, la Galeria de sculptură din Berlin, un bassorelief de Donatello, intitulat ăMadona de la Palatul Pazziă. Artistul din Quattrocento a reprezentat, în marmură dăltuita cu finețe de capodoperă, una dintre cele mai emoționante imagini ale acestei iubiri reciproce. Fața mamei este lipită de a copilului a și acesta și-o lipește, vădit, de a ei a amîndoi privindu-se
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
am ghicit-o operînd misterios, de-a lungul acestor rînduri, semnifică virtuți larg eficiente, nicicînd reductive. De la Tescanii, înscriind un capitol bine definit al ideației plastice românești, în ultimele decenii, pînă la peregrinarea lui Ilie Boca printr-o Italie de Quattrocento, se întinde arcul unui exorcism benefic, de care artistul e capabil. Savoarea etnografică a unora din inspirațiile lui, atrase de un altunde și de un altcum, își revelează noi valențe, urcînd într-o mitologie fără de livresc, surprinzător deschisă depășirii de
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
Aici ca și în lucrări mai recente, înconjurând sau trecând printre forme răsucite, spirale și elipse, spectatorul devine vrând-nevrând parte integrantă a operei de artă. Două expoziții din această toamnă au fost dedicate, la Washington și New York, sculpturii florentine din Quattrocento. La National Gallery, o retrospectivă Desiderio da Settignano a reunit majoritatea operelor care pot fi atribuite acestui maestru prea puțin cunoscut. La Metropolitan sunt expuse trei dintre ușile dăltuite de Lorenzo Ghiberti pentru baptiseriu. Ambele manifestări propun o artă foarte
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
publicarea eseului Machiavel, scris de Macaulay (1827, în plină epocă victoriană) și mai ales după analiza lucidă făcută de Ernst Cassirer în Mitul statului (1945). Într-una din cele mai durabile sinteze asupra locului său în Renașterea florentină de la sfîrșitul Quattrocento-ului și începutul Cinquecento-ului, ne atrage atenția o butadă pe care C. Antoniade a ales-o ca frază emblematică a monografiei sale despre Machiavelli: Dacă ar fi cineva care în cărțile sale și în viața sa să se arate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
150 de lucrări din cele mai importante colecții europene și americane - picturi, desene, sculpturi, monede de bronz -, demonstrând atât lărgirea cercului modelelor, de la capete încoronate la simpli burghezi înstăriți, cât și transformări semnificative de stil. Accentul pus de artiștii din Quattrocento pe acele proprietăți care făceau memorabilă o anume fizionomie nu a însemnat o copiere exactă a realității. Dacă detalii - costume, bijuterii, arme - care ilustrau poziția modelului în societate erau redate cu maximă fidelitate, linia și culoarea chipurilor erau mereu modificate
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
mai interesantă dintre aserțiunile făcute de cei doi curatori ai manifestării - Keith Christiansen și Stefan Weppelman - în sălile expoziției și în excelentul catalog publicat de Yale University Press, este legată de relația dintre pictură și sculptură în portretul italian din Quattrocento, de maniera în care cele două arte, în cuvintele lui Christiansen, „concurează una împotriva celeilalte”. La început, sculptura este, fără îndoială, forța inovatoare, jucând un rol secundar de abia la sfârșitul secolului al XV-lea. Vrând să reînvie tradiția clasicismului
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
Fra Teodoro da Urbino în chip de Sfânt Dominic” (1515). Portretul poate fi privit ca un răspuns simetric la bustul sfântului Rossore văzut la începutul periplului printre portretele renascentiste. Dacă Donatello transformă relicvariul medieval conferind chipului caracteristicile unui model din Quattrocento, la Bellini un personaj a cărui identitate este cunoscută este pictat sub semnul unui personaj idealizat cu care dorește să se identifice. Luați împreună, acești doi piloni care mărginesc expoziția sunt o emblemă a temelor contradictorii ce dau viață istoriei
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
de o vastă cultură, incapabil însă de a produce un opus propriu, a fost cel care a avut, cel puțin inițial, „ochiul” de colecționar al familiei, capacitatea de a face diferența dintre inovație și impostură. Învățăcel al marelui specialist în Quattrocento Bernard Berenson, Leo este cel care recunoaște cât de mult îi datorează Matisse lui Cézanne și acesta din urmă vechilor maeștri. Împreună cu sora lui achiziționează cele mai importante pânze ale lui Matisse între 1904 și 1907 pierzând interesul în pictura
Colecționari americani și avangarda europeană by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4532_a_5857]
-
la îndumnezeire. Resuscitarea mitului lui Zamolxis se cere, așadar, înțeleasă ca parte integrantă a efortului renascentist de regasire a unei credințe primordiale, filosofia de dinainte de filosofie, arhetipul creștinismului adevărat. În numele acestei prisca theologia (sive philosophia), un grup de erudiți din quattrocentoul italian: Filelfo, Plethon, Valla, Ficino, Pico, Zambelli, Alessandri, a îndrăznit să privească dincolo de gardul filosofiei grecești, pana foarte departe, în cer. Ei au semnalat omului renascentist că genealogia înțelepciunii umane își are începutul mult mai departe de Platon și de
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
amiază, auzul mi-a fost atins de aripile unui stol de apariții îngerești, patru copilași - mezinul numărînd doar trei ani, cel mai săltat nu mai mult de zece - soseau, netemători și totuși măsurați, să mă colinde. Precum îngerii muzicieni din Quattrocento, erau, mai toți, înzestrați cu instrumente: flûte traversière, flûte à bec, semn că prezența lor n-avea nimic fortuit. Cînd au început să cînte, să-și probeze determinarea serioasă, compunînd un grup bine armonizat cu părinții, sculptorul Virgil Scripariu și
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
implicate instituții și persoane. Competente. Dar supunîndu-se, ele, rigorilor legalității, îmi scot, mie, untul (pardon de expresie!) din propria persoană. Care persoană, de altfel, știe că deschizînd o expoziție acolo, în trena recent consumatei Bienale, în lumina acelui de aur Quattrocento venețian, știind deci că nu produce o gaură în cerul lui Botticelli, speră (generos-naiv) să ducă ceva din aerul urbei d-aici, inconfundabil și el. Implicații și... implicațiile: Departamentul de Artă Contemporană al Ministerului Culturii, Institutul de Studii și Cercetări
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
voi vedea? Cunosc (mental) Veneția pe de rost. Cine n-o cunoaște? Trei sînt însă acum reperele palpabile ce-mi vor structura sejurul în Lagună: 1. hapsîna hoinăreală, oricum retiniană, pe uscat și cu gondola. 2. depistarea uriașilor venețieni din Quattrocento și... și... 3. vernisajul Ușilor mele, la Palazzo Correr. Dintre magnificii venețieni, nu-l voi putea vedea ce păcat! pe Uccello, grandios-pigmentatul Uccello, orașul nepăstrîndu-i nici o lucrare. Și, din aceleași motive, nici pe suavul Veneziano (după al cărui "Portet de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
serviciul tezelor sale expuse cu netăgăduită claritate. Astfel, atunci când prezintă un epicurian, el ne oferă un portret emblematic al acestuia; când vorbește de Paradis, nu o face cu jumătăți de măsură și descrie geografia celestă ca un militant convins - din Quattrocento, s-o spunem, pentru a nu pierde din vedere contextul... La el, nimic nu justifică categorisirea ca libertin mascat: Valla pășește ca un soldat creștin epicurian și înaintează neacoperit de nimeni. 3. Falsuri și folosire de falsuri. Pentru un individ
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
credea în paradis ca într-o realitate revelată prin credință, aceasta e una; că el îl concepea după modelul unei idei raționale, al unui ideal, este cu totul altceva. Dar nimic nu ne oprește să ne închipuim că, în plin Quattrocento, el a crezut simultan în ambele opțiuni! Credința și Speranța permit această dublă intrare în lumea ideilor... XX MARSILIO FICINO și „voluptățile contemplative” 1. Marsilio Ficino îl arde pe Lucrețiu. Creștinismul epicurian inventat de Lorenzo Valla îi supraviețuiește creatorului timp
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu au loc de la un deceniu la altul, nu sunt senzaționale, în secolele de dinaintea lui 1500 societatea umană având caracteristicile spiritului medieval care purta pecetea unor „forme bizare și supraâncărcate”. Aceste imagini apar palide la început, mai pronunțate apoi, în quattrocento-ul italian și se lasă văzute în multe dintre formele vieții și ale gândirii: în credințele și pasiunile religioase, în rivalitățile partinice, în disputele dintre cunoscutele familii de nobili, în sentimentele de teamă și nesiguranță datorate sistemelor politice întronate de
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
influența nenumăratelor argumente venite dinspre filosofii religiilor, dinspre tradițiile religioase îmbrăcate în haină rațională, reflecția sa ducând la o religie raționalizată; filosofia lui este în esență o teologie, cum afirma Ernst Cassirer, ea demonstrând o continuitate între scolastică și gândirea quattrocento-ul italian. Tot așa însă, apropierea de contemporanii săi, Nicolaus Cusanus și Georgios Gemistos Plethon, și punțile pe care le întinde prin Leon Evreul și Spinoza până dincolo de Renaștere fac din opera sa un permanent punct de referință în istoria
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
influența ideilor regeneratoare ale lui Bacon sau Hugo Grotius. Trecând în revistă bibliotecile întemeiate în epoca Renașterii, autorul se oprește asupra celebrelor instituții care ființau la Vatican sau în Florența familiei de Medici, dar și asupra acelora ce amintesc de Quattrocento-ul din Europa Est-Centrală, mai ales că modelul ilustru care fusese Matei Corvin nu poate trece neremarcat. Întârzierea Transilvaniei cu aproape o sută de ani este pusă pe seama conflictelor politice, a invaziilor tătaro-mongole și turcești, cărora le-a făcut față
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
o aibă niciun bărbat din lume, și degetele măiestrit curbate ca la Grațiile din Primavera lui Boticelli, de care nu cu mult timp în urmă nu-și putuse dezlipi ochii minute în șir, dacă nu ore, într-un album despre Quattrocento-ul italian. Și chiar și fundalul tabloului o margine de pădurice, și cerul albastru străvăzându-se printre trunchiuri, și ramurile copacilor pictate frunzuliță cu frunzuliță se asemăna cu decorul pe care îl avea acum în fața ochilor, înaintea căruia dansa Geta... Era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ca un spațiu al omniprezenței obiectului. Care este poziția muzeului în contextul descris mai sus? Cum distinge publicul mesajul pe care îl transmite un muzeu în momentul în care expune în spațiile sale celebre lucrări ale Școlilor de pictură din quattrocento, montaje foto ale unor happening-uri care pun în valoare noi suporturi pentru reflectarea demersului artistic și mai nou propuneri de obiect? În același timp mișcări și grupări artistice aflate astăzi în declin și care numai în urmă cu doi-trei
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
nu a avut nicio influență asupra dezvoltării viitoare a muzicii polifonice sacre. Cauzele erau multiple: lipsa autorității și prestigiul redus al papei în „captivitatea” din Avignon; nașterea spiritului umanist, nu întotdeauna inspirat din valorile credinței, al artei din Trecento și Quattrocento; puternica dezvoltare a tehnicii polifonice, tot mai complexă și de neoprit, și, de asemenea, ambițiile capelelor muzicale. Totuși, anumite indicații au fost aplicate. Motetul politextual, de exemplu, cu argument profan, a ieșit definitiv din Biserică. De asemenea, în așa-numitele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a dat naștere unor forme de pietate și devoțiune, în limba populară, în afara liturgiei. Am văzut deja cum s-a născut lauda populară monodică. Odată cu dezvoltarea polifoniei, lauda a fost reînnoită total din punct de vedere stilistic. La începutul lui Quattrocento, o găsim deja cântată la 3 sau 4 voci în confraternitățile și agregațiunile religioase, tot mai numeroase, la care s-au adăugat și poeții de curte cu compozițiile de texte spirituale, în special la Florența, la curtea conților din familia
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Sacred Image" (1972), retip. în Church and Community, 1200-1600: Studies în the History of Florence and New Spain (Romă, 1987), 51. 109 M. Luzzati, "Ebrei, Chiesa locale, "Principe" e Popolo: due episodi di distruzione di immagini sacre all fine del Quattrocento", în La casa dell'ebreo (Pisa, 1985), 205-234, traducere în engleză în Microhistory and the Lost People of Europe, ed. E. Muir și G. Ruggiero, trad. E. Branch (Baltimore, 1991), 101-118. Despre distrugerea de obiecte sfinte de către evrei și alții
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Girolamo Savonarola, Prediche italiane ai Fiorentini, ed. F. Cognasso și R. Palmarocchi, 3 vol. în 4 (Perugia-Veneția-Florența, 1930-1935), ÎI: 161-162 (17 mai 1495), citat și de Belting, Likeness (mai sus, Prefață n. 7), 72. 137 M. Bergstein, "Marian Politics în Quattrocento Florence: The Renewed Dedication of Santa Maria del Fiore în 1412", Renaissance Quarterly, 44 (1991), 673-719. 138 Asemenea sentimente sunt cu precădere accentuate în perioade de schimbări radicale, cănd vechile valori și atitudini sunt puse la încercare. Pentru o paralelă
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
literare 196 rețin date care atestă de pildă faptul că Lodovico Ariosto s-a numărat printre bufonii și muzicanții cardinalului Ippolit d'Este până când a fost luat în slujba lui Alfonso. Cât despre Luigi Pulci, supranumit și "regele burlei în quattrocento", e de ajuns să amintim că avea oricând acces în palatul lui Lorenzo Magnificul, "la orice oră din zi și din noapte, pentru a înveseli cu năzdrăvanele sale personaje din Morgante pe membrii familiei Medici"197. De semnalat și graba
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]