250 matches
-
cenușiu, acum roz, și nu rozul pe care-l dă aerul tare al cine știe căror înălțimi, - rozul produs de un metabolism secret al politicii, rozul ecleziastic al ierarhiilor cerești, scutite să mai gândească; rozul activist al... (sar un rând!) ...râgâind după mese copioase, rozul de șef arogant, leneș, apatic, ori glumeț, șmecheros, din cabinetele capitonate, înaintea cărora, cetățeanul, hăituit, dacă apucă să intre, își face mai întâi cruce... (Răspuns cuprins în întrebare.) * Ce ocaziune mai nimerită decât sumitul evropenesc... Ce
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]
-
tânăra e doar aparent moartă, revenirea ei la viață nu e însă ca în basmele cu frumoasa prințesă adormită, atracția devine viol, nu dragoste, iluzia - un fapt divers; dominat de instincte, tânărul găsește în sfârșit calea spre ceilalți, vorbește urât, râgâie, mănâncă și bea lângă cei ce au fost odată vii. Atracția răului sub forma sa cea mai comună, a vulgarității agresive, nu are nimic faustic în ea: inocenții cedează, pentru că mediocrii fiind, refuzați de orice aspirație, chiar și de cea
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
douăzeci de ore din douăzeci și patru. Un ofițer de Securitate cu studii de psihologie a bebelușilor - în trecutul îndepărtat se numeau prunci, plozi, dar cine mai știe? - ar urmări cu atenție încotro arată cu degețelul bebelușul sau bebelușa, în ce stil râgâie, cui și de ce zâmbește, cum schimbă de umoare, pe ce parte adoarme. Micuțul are de la naștere amprente digitale, dar nefiind în situația de a semna un angajament și a lua cunoștință de pseudonimul ce-i revine, i se poate, totuși
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
România concretă, murdară, a gunoaielor și molozului, a funcționarilor de la de la ICRAL, a securiștilor și activiștilor de partid care cîntau la beție cu gura larg deschisă „și noi sîntem români” (...) România sfîrșitului de mileniu în care bolboroseau naționalismul și brutalitatea, rîgîiau mîrlanii iar oamenii de bun simț își dădeau ochii peste cap, neștiind ce să facă, așa cum nici ea nu știa, dar pleca, se azvîrlea cu capul înainte pentru a sparge sticla de proastă calitate a destinului și a deschide breșa
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
nefericiții săi oaspeți: Zise, și se hului, jos pe spate căzînd, dintr-o dată/ Și-astfel zăcea, într-o parte cu capul, căci somnul pîrdalnic/ Îl doborîse de tot: din gîtlej îi țîșneau vin cu resturi,/ Boțuri de carne de om - rîgîia și vărsa ca bețivii" (Odysseia 9, 371-4; citate, aici și în continuare, după traducerea lui Dan Slușanschi). Un personaj nu mai puțin respingător întîlnește și Apolodor la scurtă vreme după sosirea sa în America, pe cînd era cow-boy la ferma
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
fie un loc pe aproape roagă-te să-l găsești până nu se întunecă. LyriCola Se cumpără cutia se ține cu stânga se trage inelul ca la grenadă Se mută în dreapta se duce la gură se bea conținutul multinațional Se râgâie delicat CO2 ambalajul se-aruncă înapoi peste umăr în haznaua lumii Cu dragoste otrava își face efectul peste o sută de ani. Ai văzut n-ai văzut Cum luna se scaldă în catedrala femeilor Cum îmblânzirea în leu cum acrul
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
introduceau săbii pe gâtlej și le scoteau intacte, alții nu le mai scoteau de loc, într-un cuvânt era o atmosferă de sărbătoare. Andrew, îmbrăcat în fireturi dar cu fața împietrită, mai trăgea câte un scotch, împovărat de gânduri, mireasa râgâia mortal, mai scotea din gură, mai punea pe masă dumicați nemestecați, Arthur socializa cu o prințesă dintr-un comitat îndepărtat, se pare o unguroaică de la Debrecen, cu sânge cald, vienez, care dorea și ea să intre în Europa. La 12
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
cu o prințesă dintr-un comitat îndepărtat, se pare o unguroaică de la Debrecen, cu sânge cald, vienez, care dorea și ea să intre în Europa. La 12 fără un minut noaptea, baba se ridică, își potrivi rochia Coco Chanel, mai râgâi o dată și-i aruncă peste umăr lui Andrew: “Te-aștept în dormitor, puiule...” Andrew își aprinse o ultimă țigară. Cavalerii mesei rotunde îi turnară un ultim pocal epocal de vin. „Curaj, îi urară cu toții, suntem alături de tine.” Arthur îl îmbrățișă
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
un cîine care preferă lanțului asprimea unei ierni trăite în cimitirul gunoaielor/ care a știut să aleagă între golgota indiferenței și golgota gamelei cu lături prețioase și sigure! (patruzeci de ani au trebuit ca să treacă pînă să încetez să mai rîgîi după rugăciunea de seară ca după un desfrîu cu șampanie aleasă. totuși, atît de puține gînduri se bucură, parcă văd în fiece clipă un sicriu scîncind între pulpele fremătînd ale mamei/ căzînd și prinzînd rădăcini în putregaiul acestei pregătiri pentru
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
unul dintre editorialele Cațavencilor mustește de ură, de prostie, de incultura sau de lipsă de umor. Nimic altceva decât o bună dovadă că inteligență nu e o stare continuă și că nu sunt toți Cațavencii egali în fața inspirației. Radu a râgâit cam tare de data asta, dar nu e ca si cum asta nu s-ar mai fi întâmplat niciodată în paginile Cațavencilor sau la ședințele lor de redacție. Dacă citești Cațavencii, citești o revistă de satiră din partea căreia ar trebui să știi
Suflet de troll by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82381_a_83706]
-
mai tare ca tine? Cine suferă, cine se dă de ceasul morții, cine e mai orb decât tine, mai vanitos, mai smintit? Stricăciunea îți lucrează în oase și nu-i nimeni pe lume să te poată-ajuta. Când tusea te lasă, râgâi și te bășești cu poftă, ai poate impresia că astfel trupul mai scapă de rău și se îndepărtează de moarte. Cine se iubește mai mult decât te-ai iubit tu o viață întreagă, tătucă? Deznădejdea noastră te ține în viață
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
directă, țoapa are mișcări imprevizibile. Domină asistență cu un tupeu exaltat. Poate să-și ridice poalele peste cap, devenind ridicol cel care nu a evitat-o de la început. Poate fi dura, de o răutate excesivă, fără milă și regrete. țopârlanii râgâie în rame, scuipa flegme la ieșirea din luxoasele restaurante. Asistăm la o întrecere a tatuajelor. Banul conduce. El ne ridica și tot el ne coboară. Prin trecerea bruscă de la stadiul de probabilitate și refuzând șansă, numită posibilitate, am ajuns, invariabil
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
directă, țoapa are mișcări imprevizibile. Domină asistență cu un tupeu exaltat. Poate să-și ridice poalele peste cap, devenind ridicol cel care nu a evitat-o de la început. Poate fi dura, de o răutate excesivă, fără milă și regrete. țopârlanii râgâie în rame, scuipa flegme la ieșirea din luxoasele restaurante. Asistăm la o întrecere a tatuajelor. Banul conduce. El ne ridica și tot el ne coboară. Prin trecerea bruscă de la stadiul de probabilitate și refuzând șansă, numită posibilitate, am ajuns, invariabil
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
dar o facem doar pentru a-i batjocori. Ne folosim de aceste simboluri pentru a ne drapa găunoșenia în eleganță și idioțenia în elevație spirituală, însă ne comportăm așa cum ne-a învățat mama noastră la mahala: scuipăm, ardem la gioale, râgâim în public, tragem vânturi în plin simpozion internațional, ne arătăm pântecele (și subpântecele) în gazetă, nădușim acru și strănutăm cu stropi grei în timp ce ne reculegem în lăcașurile sfinte, testăm cu unghia calitatea vopselei capodoperelor renascentiste. Rușinea și scârba te cuprind
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
Poetul (să-i spunem, totuși, astfel) se dezinteresează de impresia pe care o face asupra unui eventual cititor. El se complace în postura de târâie-brâu și de lasă-mă-să-te-las al scrisului, așa cum colegii săi de generație, nepoeți, nu se sfiesc să râgâie sonor pe stradă sau să păstreze guma de mestecat în gură în timp ce se sărută. Limba română este folosită neglijent. în unele cazuri este vorba de o încălcare voită a normelor ortografice ("plovăr" în loc de "pulovăr", "sânt" în loc de "sunt"). Alteori, însă, abaterile
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
MAAAMĂĂĂĂĂĂ/ știu că n-a depins de tine/ dar de ce nu m-ai făcut bărbat?/ Aș fi putut acum/ să tai porci și să beau țuică fiartă/ să sparg lemne/ să car în spinare saci/ să icnesc/ să răcnesc/ să râgâi/ să sudui/ să fut femei/ Nu să stau aici/ ascunsă sub farduri ieftine/ făcând schimb de rețete pentru/ prăjituri și cozonaci/ când de fapt/ Vai ce m-aș îmbăta!/ Vai ce-aș mai sparge niște lemne!/ Vai ce-aș băga
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
Radu Moraru. - pe doamna Udrea însăși, care se plânge că, de la Orga... Orban, pardon, la Ciutacu, e înconjurată numai de derbedei, care n-o tratează ca pe un politician, ci o atacă cu argumente misogine, scuipând semințe pe dânsa și râgâindu-i metaforic în nas. Dați-mi voie să mă forțez să înțeleg pe toată lumea. Să fac un exercițiu de inocență și să le dau dreptate tuturor. Încep cu Elena Udrea, că, na, sunt femeie și sunt datoare să mă deranjeze
Despre Udrea, Ciutacu și Moraru by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20633_a_21958]
-
că la nuntă mai vin nuntașii și după ce mănâncă și bea îți mai dă nește daruri și te mai scoți cu cheltuiala. Dar la înmormântare vin toți prăpădiții, uneori chiar și din capul satului, de la câteva poște distanță, mănâncă, bea, râgâie, zâce acolo un „bă, da’ prost e!” și tu zici că zice „bogdaproste!”,și dup-aia pleacă. Și tu rămâi cu paguba... Auziți judecată! Cum-necum l-am dus cu copârșeul pe Oane la groapă. L-au plâns neamurile, prietenii și
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
pachetul de Savo iardi și mușc o jumătate de pișcot. Îl țin pe limbă Și mai trag un gât de spumant. Le las să inte rac ționeze. Le aud cum alu necă cu zgo mot pe gâtlejul meu pof ticios, râgâi discret și duc iar sticla la gură. Îmi clătesc limba și dinții cu lichidul par fu mat. Iar pișcot, iar o dușcă, mixez și înghit. E ca un ritual. Scot pachetul de țigări, bricheta și portcardul, pe post de scru
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
i-a fost amantă ani în șir, că a părăsit-o scârbit, lăsând-o într-o baltă de lacrimi, îngenuncheată, și că de atunci îl sună zilnic să se împace. Dădu pe gât ce mai rămăsese pe fundul halbei și râgâi zgomotos și plin de sine. Trebuie că trecuseră ceva ore, își simțea capul monstruos și greu ca o garofiță. Ce garofiță? Ai încurcat lucrurile rău, măi Gigi... Era ca o ghiulea. Exact ca o ghiulea. În jurul lui se lățea o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de redactorul șef. Peste holul teatrului trec umbre lungi de pe trotuarul cotropit de tineretul ieșit de la film. Soarele cade peste clădiri și ochii redactorului șef abia își mai țin pleoapele de greutatea timpului ce pare să nu mai treacă. Actorul râgâie plictisit. Ia paharul în mâna subțire, albă, cu unghii lăcuite și-l ridică deasupra capului. Îl privește atent, ca și când așteaptă de la el o opinie critică, după care trage linie: — Căcat! N-am auzit în viața mea o poezie mai proastă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de la degetul lui mic și stă madam tristețe și se uită la steagul ciuruit de gloanțele indiferenței și nu-i vine să creadă ce efemeră îi poate fi existența și zice acum eram și-acuma nu mai sunt, iar el râgâie scurt, ca să împuște doi iepuri dintr-un foc. Un iepure tristețea. Un iepure nebuna. Ce ucigaș. Un ucigaș de iepuri. Nebuna înțelege. Dar parcă tot nu vrea să înțe leagă. Și nu vrea în ruptul capului să accepte. Așa că el
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și agonizantă către neființă, dar cei doi pescari o tratează, totuși, cu indiferență absolută. Unul dintre ei se apleacă, apucă o sticlă cu lichid incolor, deșurubează dopul metalic, apoi o duce la gură și ia câteva gâturi. Se scutură, apoi râgâie și, privind pluta care se ivește pe jumătate dintre valurile mici, spune pe un ton aproape fericit: Poate pescuim și peștișorul de aur! Oameni ne facem! Vocea lui Tică (Dobrescu M. Constantin, zis Costică Mână Iute sau Tică Talent, de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
La întrebările noastre, își vâra în gură arătătorul murdar de pământ și ridica din umeri. Am reușit să găsim gunoiul cel mai proaspăt luându-ne după vulturii hoitari. Erau vreo sută, cocoțați în jurul ultimului lor festin, digerând, găinățându-se și râgâind. Am aruncat în ei cu zgură, cu resturi de oase și cutii de conserve ruginite. Se fereau cu țopăieli caraghioase, apoi, neînțelegând înverșunarea noastră, își strângeau aripile și întindeau spre noi gâturile golașe și vinete. Ne-am năpustit urlând și
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
straturile de grăsime într-un mod aproape vizibil. Se ridică într-un cot și zise cu viclenie. Sper că nu te supără ce-am spus? — La ce te referi? —Prietene, se vede de la o poștă că te încearcă chinurile dragostei. Râgâi ușor și zâmbi larg. — Spui prostii, răspunse Charlot. —E cât se poate de normal. Uită-te la tine: ești încă un bărbat viguros, la vârsta la care emoțiile se nasc în mod firesc în prezența unei fete, chiar foarte atrăgătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]