KorAP: Find »[drukola/base=răgălie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

97 matches

Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987

vreun pumnal criminal? Să fi fost sinucidere din amor? Cine știe? Oricum, la cimitirul Reînvierea, pe una dintre alei poți da nas în nas cu speranța de bine și de liniște a întregului popor, sculptată pe marmura unei cruci: VASILE RĂGĂLIE (1955-1999). ȘEFUL BANDIȚILOR. Bănuiesc că nu doar a celor de cartier. Titulatura e prea mare. Mi-am luat o piatră de pe inimă și mă grăbesc să le-o iau și conducătorilor. De orice culoare. Răsuflu ușurată. Reînvie în mine dorința

Actualitatea by Marina Constantinescu (2001) [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
mă grăbesc să le-o iau și conducătorilor. De orice culoare. Răsuflu ușurată. Reînvie în mine dorința și cheful de viață. Bandiții au făcut armistițiu cu politicienii. Drumul spre UE și NATO e liber. Se cuvine în aceste condiții ca Răgălie să fie ridicat la rangul de erou. N-ar fi nici primul și, vai, nici ultimul dintre bandiți care ar primi aceste onoruri. Fie ele și post mortem.

Actualitatea by Marina Constantinescu (2001) [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
Corola-journal/Journalistic/25642_a_26967

și să înștințăm comercianții despre acest fenomen. În weekend avem peste 20.000 de vizitatori, potențial clienți, iar printre aceștia se pot strecura oricând și persoane ce ar putea plăti cu bancnote false de 100 de lei." a declarat Nicolae Răgălie, manager Autovit. Colectarea selectivă a deșeurilor, o prioritate în târgul de mașini Pe lângă mesajul ce privește apariția bancnotelor false de 100 de lei, repreznetanții Autovit, transmit și un mesaj audio cu tentă "eco", comercianțiilor dar și vizitatorilor târgului auto. "Atenție

Autovit se teme de apariţia bancnotelor false în târgul de maşini (2011) [Corola-journal/Journalistic/25642_a_26967]
acest mesaj doar din privința costurilor ci vrem să și obișnuim populația cu acest procedeu de sortare selectivă. În tot târgul avem containere speciale inscripționate cu tipul de deșeu ce trebuie să fie depozitate acolo." a ținut să precizeze Nicolae Răgălie.

Autovit se teme de apariţia bancnotelor false în târgul de maşini (2011) [Corola-journal/Journalistic/25642_a_26967]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

dintr-un flacon de plastic, a zis că poate și-ar aminti dacă s-ar mai duce o dată acolo. Ei bine, imediat după ce doctorul a ascultat și a doua relatare a lui Nuțu, s-a dus în vizită la Iancu Răgălie, cumnatul Bărzăunului, care era și arheolog pe deasupra, autor al unor lucrări de specialitate considerate foarte importante mai ales de către Pompiliu Stănescu. Tot Iancu Răgălie începuse săpăturile și la cetatea de pe Dealul Ursului și, într-o conferință pe care o ținuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
a ascultat și a doua relatare a lui Nuțu, s-a dus în vizită la Iancu Răgălie, cumnatul Bărzăunului, care era și arheolog pe deasupra, autor al unor lucrări de specialitate considerate foarte importante mai ales de către Pompiliu Stănescu. Tot Iancu Răgălie începuse săpăturile și la cetatea de pe Dealul Ursului și, într-o conferință pe care o ținuse îndată după aceea la căminul cultural, tunase și fulgerase împotriva "mucoșilor" care umblă după comori ca niște bezmetici și produc mari pagube în patrimoniul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
el cît o trăi, deși îi este cumnat. (Soția sa, adică sora Bărzăunului, era profesoară de franceză tot acolo, în comună). Ba chiar s-a dus și la soră-sa și i-a comunicat următoarele: Să-i spui lui mister Răgălie (de obicei îi zicea pe nume, deși era mai în vîrstă ca el cu 16 ani) că nu mai vreau să am de-a face deloc cu el pînă mor! Iar tu, se zborși el la soră-sa, dacă vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
declarat foarte furios: Eu nu mă las pînă nu rup picioarele la cîțiva popîndăi de ăștia, care umblă pe toate coclaurile și aduc numai ponoase! Nu a dat însă nici un nume de popîndău, pentru a nu-l supăra pe Iancu Răgălie, pe care-l știa cumnat cu Bărzăunul. Iată deci ce furtună mare a stîrnit Nuțu cu flecăreala sa. Și n-ar fi fost nimic dacă lucrurile s-ar fi înmormîntat aici. Dar ți-ai găsit! Cîteva zile mai tîrziu, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cu Bărzăunul. Iată deci ce furtună mare a stîrnit Nuțu cu flecăreala sa. Și n-ar fi fost nimic dacă lucrurile s-ar fi înmormîntat aici. Dar ți-ai găsit! Cîteva zile mai tîrziu, o echipă formată din: arheologul Iancu Răgălie, doctorul Pompiliu Stănescu, Inocențiu Nicanor, secretarul primăriei, condusă de Nuțu lui Răstoacă, porni să exploreze în mod științific Peștera Liliecilor. Dealtfel, o asemenea hotărîre se impunea luată, fără doar și poate, de niște persoane atît de competente cum erau cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
și nu mai putu decît să dea din cap disperat și să întrebe: Unde vreți să-l bem? Hai cu noi în expediție, îi propuse doctorul. Ești cel mai indicat pentru a studia flora și fauna peșterii, spuse și Iancu Răgălie zîmbindu-i mai mult decît un cumnat. S-ar putea să ne trezim cu mari surprize acolo, întări și Nicanor. Ar fi o cinste pentru comuna noastră dacă am descoperi cu adevărat ceea ce se spune că există. Și, în cîteva cuvinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
arăt, m-m-m-ați... Cum adică, Nuțule? întrebă trezit deodată la realitate Matei, nu cumva vrei să spui că ne-am rătăcit? Eu n-am nici o v-vină, se apără Nuțu. Dar despre ce-i vorba, fraților? se arătă curios și Iancu Răgălie, care, deși cam tăcut din fire și total afon, abia reușise să se oprească din interpretarea unei arii din "Nunta lui Figaro". Eu am spus mai de mult căă..., începu iar Nuțu cu o voce moale și speriată, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
puteai citi convingerea fiecăruia că se apropie sfîrșitul lumii. Ce-a fost asta? întrebă doctorul, vînăt la față. Cineva a strigat după ajutor din partea aceea, arătă Matei cu brațul întins într-o anumită direcție. Ba din partea aceea, interveni cumnatul său, Răgălie. Am auzit foarte bine. Mi s-a părut o voce de femeie. Femei pe-aici? se minună Nicanor. Nu mai avură însă timp să se contrazică și nici să stabilească exact despre ce-i vorba, deoarece în toată pădurea răsună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
începu și Nicanor să zică ceva, dar glasul se topi neputincios. Eu aș zice, continuă tot doctorul mult mai încet, să ne salvăm deocamdată urcîndu-ne în copaci. Nu ne putem pune cu fiarele! Asta așa-i, prieteni, încuviință și Iancu Răgălie. Primul care se cațără mai repede decît și-ar închipui cineva, în cea mai înaltă răchită, fu doctorul. Domnul Nicanor îi urmă imediat exemplul folosind aceeași răchită, care oferea posibilități de cățărare mult mai ușoare. Dar între ramuri nu încăpeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
folosind aceeași răchită, care oferea posibilități de cățărare mult mai ușoare. Dar între ramuri nu încăpeau decît ei doi. Nuțu porni să se cațere într-un arin mai subțire, care începu să se cam îndoaie sub greutatea lui. Matei și Răgălie rămaseră încă jos, paralizați de nedumerire. Se uitau țintă spre locul de unde răsunaseră strigătele de ajutor și răgetele leului și nu mai știau ce să creadă. Urcați-vă odată, inconștienților! șuieră din nou doctorul amenințîndu-i cu pumnul. N-auziți că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
nu mai scoase nimeni nici o vorbă. Pădurea părea moartă. Nici măcar păsările nu mai ciripeau, ori nu mai avea nimeni urechi pentru a auzi altceva decît răgete de lei și de tigri. Ce-o fi fost oare? întrebă în șoaptă Iancu Răgălie. Sssst! îl făcu atent Nicanor ducînd un deget la buze. Și numaidecît apoi, tot din acea întunecată și fioroasă parte pădurii, unde nu puteai distinge nimic din cauza ramurilor încîlcite, începu să se audă iar un freamăt surd de strigăte, țipete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Ș-apoi... nu-l aveau pe moș Lazăr Brusture aproape? Mai discutară puțin despre faptul că fiecare era zgîriat pe față și pe mîini de spini, își mai atraseră atenția asupra unor pete de noroi rămase pe haine, apoi Iancu Răgălie interveni cu întrebarea care sta pe buzele fiecăruia: Totuși ce-a putut fi acolo, dom'le? Nimeni nu se putea împăca cu gîndul că ceea ce trăiseră în pădure era adevărat și nu un coșmar. Exact la asta mă gîndeam și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
nu mai spunem la nimeni despre ce-am pățit la mlaștină... Să analizăm mai întîi totul la rece și pe urmă vedem noi. S-ar putea să fie ceva aiurit în toată chestia asta și... Cum, adică, aiurit? întrebă mirat Răgălie. N-am cum să vă explic acum... Dar mi-i frică să nu fi făcut cineva o glumă proastă, ca să rîdă de noi. Asta i-ar mai trebui satului, că pe urmă... he, he! Nu-l știm noi? De aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
încet ușa și se lipi de un perete cu ochii la cei din sală. Erau acolo mai mulți tineri, printre care-l zări și pe Matei. Tocmai luase casetofonul de pe o masă... Îi mai văzu pe domnul Nicanor, pe Iancu Răgălie, pe... dar nu mai avu timp să distingă și pe alții, pentru că în clipa aceea se produse un eveniment cu totul și cu totul neașteptat. Matei tocmai vîrîse casetofonul în priză și-i dăduse drumul, cînd în toată sala răsună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
pădure va fi descoperită și că va avea de înfruntat multe greutăți. Caseta pe care avea imprimate strigătele de animale din filmul "Cărțile junglei" și cu care reușise atît de bine să-i sperie pe Nicanor, pe doctor, pe Iancu Răgălie, pe frate-su și pe Nuțu la mlaștină, o uitase între celelalte. Iar Matei tocmai pe aceea o pusese prima dată!... Cît de neatent a putut fi! Și acum totul se putea transforma în dezastru pentru el!... Domnul Nicanor, de cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
nimeni nu se aștepta C îteva zile, adică două zile bune și mai bine de jumătate, Bărzăunul nu mai ieși din casă după cele petrecute la cămin Nu i i-ar fi fost teamă de domnul Nicanor, ori de cumnatu-său, Răgălie, ori de doctor, care i-a transmis prin Matei că-i cea mai impertinentă pușlama și, pe deasupra, neobrăzat și că tot o să plătească el, odată și odată, pentru sperietura din pădure, dar se hotărîse să rămînă acasă, să citească, ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
tovarășe Matei" l-a făcut pe acesta să se înfurie și mai cumplit). Eu de proști și de fricoși nu mă mai tem nici dacă se adună în haite, ca lupii! Ce-or să-mi facă toți Nicanorii și toate Răgăliile de care-mi spui?... Or să mă bată ?... E, he! Noi nu mai trăim în vremea bîtei, amice! Mă, taci, că de nu... Și Matei ridică mîna ca pentru a lovi, dar nu făcu altceva decît să-și tragă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cărnoase ce mai rămăseseră nemîncate de păsări. Ai dreptate, îl aprobă Ilinca. Dar ai auzit ce se pune la cale în sat? Ce-anume? întrebă Bărzăunul mirat, fiind sigur că-i ceva rău în ceea ce-l privește. Domnul Nicanor, domnul Răgălie, domnul doctor Stănescu și alții vor să ne ia pe toți care am fost atunci la Peștera Liliecilor și să mergem din nou acolo, ca să cărăm ciolanele acelea de... mamuți, de lilieci, ori naiba mai știe de ce, la școală. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
la ora 8 dimineața, într-o duminică. Era o zi senină și călduroasă și toți participanții păreau foarte veseli, punîndu-și mari speranțe în reușita expediției. Încă înainte de ora hotărîtă, lîngă cantonul părăsit se și adunaseră aproape toți. Mai lipseau Iancu Răgălie și, culmea-culmilor, nimeni nu s-ar fi așteptat la așa ceva, nici Bărzăunul nu sosise. În, sfîrșit, Iancu Răgălie se arătă venind grăbit și-și ceru scuze că, tocmai cînd se pornise încoace, fusese chemat la telefon de Inspectoratul școlar județean

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
veseli, punîndu-și mari speranțe în reușita expediției. Încă înainte de ora hotărîtă, lîngă cantonul părăsit se și adunaseră aproape toți. Mai lipseau Iancu Răgălie și, culmea-culmilor, nimeni nu s-ar fi așteptat la așa ceva, nici Bărzăunul nu sosise. În, sfîrșit, Iancu Răgălie se arătă venind grăbit și-și ceru scuze că, tocmai cînd se pornise încoace, fusese chemat la telefon de Inspectoratul școlar județean pentru o situație urgentă. Cînd auzi că Bărzăunul era singurul care nu sosise, se înfurie numaidecît: Măi, al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Ilinca o zări pe mama acestuia trebăluind prin curte. Se apropie cît mai mult de gard și-i strigă: Tanti Simina, Ticu e-acasă? E-acasă, drăguță... Doarme. De ce-l cauți? Păi... îl cheamă urgent domnul secretar Nicanor, domnul profesor Răgălie și... și noi. Trebuie să-i comunic ceva. Chiar în clipa aceea Bărzăunul scoase capul pe geam, chior de somn și buhos. De cum dădu cu ochii de Ilinca îi spuse să-l aștepte doar o clipă. Și, într-adevăr, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]