1,185 matches
-
Când mă sui la volan, uit de țevile de apă ale blocului, sparte de peste douăzeci de ani, de prizele electrice fără legătură cu pământul (prize a căror folosire dă emoții ca "ruleta rusească"), de liftul înțepenit între etaje, de interfonul răgușit. Uit de toate și intru într-un spațiu magic, decupat dintr-o altă lume, a lucrurilor bine făcute.
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
încă” (Proiect abandonat de madrigal). Sau acest peisaj tavernal-cosmic, ce-și exercită efectul asupra zonei existențiale precise pe care poetul o vizează cu o teatrală gesticulație: „În cîrciuma aceasta Ziua și Noaptea/ erau amestecate în pahare/ în timp ce un gramofon cînta răgușit/ «Sonata Diavolului» sau așa ceva,/ dar nimeni, nimeni n-o asculta.// Acum sub Luna lipsită de-un obraz/ ce se zice că era în eclipsă/ era o groapă din care alcoolul fumega/ și prin aburi îngeri dormind pluteau în elipsă,/ pluteau
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
pisicul, coboară și, cu el pe-un umăr raportează cu mândrie și patriotism că misiunea a fost îndeplinită. Bineînțeles, este întrebat de reporteriță ce sentimente l-au încercat când a pus mâna pe pisic. La televizorul meu cu sonor cam răgușit, s-a auzit vocea soldatului parcă spunând: i-aș fi sucit gâtul, domnișoară. Dar eu nu cred. În orice caz a fost știrea cea mai de senzație, care o ținut populația țării cu respirația tăiată câteva minute fiind singura știre
Oscar pentru un pisic by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13674_a_14999]
-
peste lipsurile și mizeriile de tot felul, marasmul și descurajarea veniseră ca o ultimă lovitură a destinului să ne Încovoaie grumazii, răpunând și cele din urmă nădejdi. Întovărășeam un prieten, În altădată liniștitul cartier al Tătărașilor, turburat acum de chiotele răgușite ale ostașilor Împărătești. Pășeam abătuți prin zăpada moale și fără să schimbăm o vorbă ne am strâns mâna, despărțindu-ne În poartă. Purtam Încă uniforma regimentului 24 artilerie și pe cât Îmi era cu putință ocoleam străzile principale, pentru a nu
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
Ca să te păzească până când am să lipsesc eu. - Te rog, nu pleca. - Nu plec, iubitul meu, dar ar fi bine să ațipești puțin". Pusese o placă la patefonul cu pâlnie His Master’s voice. Din pâlnia lată se auzea, cam răgușită, o voce de bărbat. Recunoșteam liedurile lui Schubert, din care cânta mama acompaniindu-se la pian, închinate dragostei nefericite a tânărului ucenic morar pentru frumoasa morăriță. "A ta este inima mea și în veci va fi a ta...", cânta el
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
de bărbat. Recunoșteam liedurile lui Schubert, din care cânta mama acompaniindu-se la pian, închinate dragostei nefericite a tânărului ucenic morar pentru frumoasa morăriță. "A ta este inima mea și în veci va fi a ta...", cânta el și, deși răgușit, striga "Die geliebte Müllerin ist mein!". Melodia, cuvintele știute păreau că povestesc ceea ce se petrecea în tabloul din fața mea. Mai ales atunci când cântărețul începea un lied întrebându-se îngrijorat: "Oare ce caută vânătorul aici la pârâul morii?" Mi se părea
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
judecată sănătoasă, mult mai mari decât ar merita. Că victime ale sistemului sunt și somități - nu impresionează pe nimeni. Important e ca armata mediocrităților să nu iasă din ritmul târșit și ca vocile respectate să se înece în corul răgetelor răgușite ale pitecantropilor ajunși șefi peste catedre, facultăți și universități. Ca unul care n-am avut vreodată ambiția de a ocupa funcții în sistemul administrativ universitar, nu mă pot opri să nu admir nerușinarea, tupeul și nesimțirea multora dintre cei care
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
-mbrăca-n ghips, Lăsând doar ochii și gura afară. Apoi va coborî O femeie de aur, cu patru mâini, patru picioare și sexul cu dinți de oțel. Se va opri la un metru deasupra ta. Iar sexul ei Cu voce răgușită îți va spune: „E timpul, Domn al Durerii!” „Dar eu nu vreau durere! Vreau bucurie, liniște, pace...” Din ochii ei de rubin vor țâșni Două lacrimi cenușii, de mercur, care-ți vor arde retina Iar râsul ei ți se va
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
umblate locurile și nu este totul Finisat că spiritul și se mai găsește cîte-o Ascunzătoare pentru o sticlă cu afinata Cîte-o oală de lut pentru sarmalele cu păsat Și jumări de slănină că asta mi-a cerut Cu vocea puțin răgușita spre dimineață apăsata Și acuma trebuie să caut intermediarii Pentru aceasta contrabandă cu afinata Sarmale din păsat și jumări fierte în oală De lut nu ține neapărat eu să i le duc După cîte mi-am dat seama fără să
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
cîrciumii și a intrat în duet, cîntînd: "Let me feel you moving like they do in Babylon". Sincronizarea a fost bună, în ciuda faptului că era cam amețit, așa mi se părea mie, că prietenul meu era cam amețit și puțin răgușit. Dar a cîntat bine alături de Leo. După care s-a ridicat. Iar cînd Leo spunea: "Dance me through the panic till I'm gathered safely in", prietenul meu m-a apucat de mînă și mi-a zis: - Hai acum. Ce
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
tocise și se lustruise de atingerile repetate, ca tejgheaua măcelarului din colț, care se adâncise ca o copaie de atâtea tăiat carne pe ea și de atâta curățat, la sfârșitul fiecărei zile. Pisica îl întâmpină cu un miorlăit lung și răgușit, încolăcindu-și corpul lung și moale în jurul picioarelor sale. O împinse scurt cu piciorul drept și pisica se îndepărtă nedumerită, tremurându-și coada ridicată în sus. Câteva fire albe din blană rămaseră lipite pe pantalonul de sărbătoare. Îi era probabil
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
mîinile ducînd lingura la gură. Apoi toți se ridicau, mulțumeau pentru masă cu o cruce grăbită și o ștergeau la culcare. Numai mama rămînea să strîngă farfuriile și să le spele. În clinchetele ușoare ale vaselor ori lătratul vreunui cîine răgușit, care nu reușea să tulbure adînca pace a serii de vară, ei, copiii, alunecau în somn cu convingerea nesmintită că totul e în regulă: întunericul gros, mirosul de lapte ușor ars plutind peste sat și mama veghează. Poate și Dumnezeu
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
aceeași formă. Procesul de reevaluare era același, doar întrebările erau diferite. De aceea eram așa de înaltă? Așa se explica de ce nu-mi venise ciclul? Se gîndea la programările noastre la epilat, la Lîna de Aur și la vocea mea răgușită, de alto... la toate, de fapt: cum nu umpleam niciodată rochiile ca lumea, cum nu mă mai încăpeau mănușile de femei. Toate aceste lucruri pe care Tessie le acceptase ca ținînd de vîrsta critică i se păreau dintr-o dată îngrijorătoare
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
în iarba tehuie și-n resturile cinei de sâmbăta seara printre blocuri. La confluența lui treisprezece cu treisprezece bis, istoria municipală își dă poalele peste cap, rânjește mânzește. Calina Canina Karina latră patetic la cerul abstract și senin. Îi răspunde răgușit și hapsân, istoria municipală, paceaura bătrână, ascuțindu-și caninii galbeni, tociți, pregătindu-se să devore ce-o mai rămâne din noi după ospățul pantagruelic, alzhimeric , de sâmbătă seara, al bunului Dumnezeu dintre blocuri. Doamne, să mă hrănești Doamne, aș vrea
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
ies Și mă tem pentru scalpul meu. Primăvară Stătea picior peste picior, Cu brațele întinse pe spătarul băncii Și cămașa descheiată, Ca să primească direct pe piept Adierile Cu care lumea ar fi vrut să-l atingă. Ochii prea roșii, Vocea răgușită Și totuși Nu mi-am putut stăpâni o tresărire Când mi-a aruncat acel Ieșim la o cafea, frumoaso? Undeva, în stânga noastră mult, Pe Dâmbovița clăbucii curgeau domol, într-o zi cu apă transparentă Și puiet la suprafață. Primăvară. Tresărirea
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
găzduiește un poet abulic: "Singur prin casă fac versuri", în timp ce în noapte "un greier cîntă în tăcere". Atmosfera și chiar elementele care o generează apar și în Melancolia lui Eminescu: În van mai caut lumea-mi în obositul creier / Căci răgușit, tomnatec, vrăjește trist un greier". Și, cum dincolo de "scîntei galbene" și de "amurg violet" Bacovia mai are și o grafică de austeritate în alb-negru: Copacii albi, copacii negri", să nu trecem peste intuiția lui Eminescu în aceeași direcție: "Codru-i
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
a oprit nici după o săptămînă, nici după o lună, nici după un an. Azi, ca și ieri și ca în fiecare dimineață, la ora nouă, un domn cu carte și ochelari apare în fața noastră și, cu un glas ușor răgușit (de atîta lectură) ne spune prietenos, fără lingușeală: Bine v-am regăsit! Stă în picioare, în fața unei mese pe care se află o grămăjoară de volume. Nu știu cum face, dar privește cărțile cu o poftă nebună, de parcă abia așteaptă să le
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
ne fugărea și ne lua la trei păzește). Altfel, însă, povestea mea preferată era Sindbad Marinarul. Îl puneam pe Maharajah să mi-o spună nu doar de sute de ori, dar și pe voci diferite: cu glas subțire sau gros, răgușit sau tandru, tăios sau moale. Pe ici pe colo mai adăugam și eu lucruri noi: de pildă cum Sindbad a căzut într-un vârtej de mare sau într-un tunel al unor femei-pește, care l-au ținut sclav câțiva ani
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
toporașii osteniți De războiul lor cu bruma, Cineva a semănat Vînt în auzul ceresc De nu i-a ascultat Rugăciunile Implorînd milă Și izbăvire Pentru potîrnichile vînate, Pentru melcii prea înceți. Se aud alămurile grele Și zgomot de cruciați, (voci răgușite, silabe agonice, icnete), Foarte încet Păstorul care cîntă în fluier Din biserica lui De iarbă Și pietricele de rîu, Precum și blîndul sfînt Predicînd norilor. * Pereche de șoimi, Făpturi a căror îmbrățișare E mai curînd Deschiderea zilei într-o Crescătoare strălucire
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
am învârtit o horă lentă, cu frunțile împreunate. Iar când am amețit, am plecat să petrecem în oraș. Peste 30: douăzeci de spanioli (care au cântat "mi amor, escucha me bien!" pe două voci - una lângă șofer iar alta mai răgușită - în spate), cele două norvegience buzate și-n fuste scurte (care nu știau decât "We all live in a yellow submarine!"), Daniel, un englez calm (care dă startul oricărui chef cu accentul BBC "helau! is er ă parti?"), Jana beată
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
de sudoare. "Dar ăsta e fricosul, se gîndi, fricosul care se dusese să facă pe el lîngă uluci. Se ține de mine, pe semne, fiindcă numai eu l-am văzut și știu ce-i poate osul". Se răsti cu glas răgușit, voind să-l sperie și mai tare: "Îi vezi, bă? Uite-i colo-n vale, fug ca gherlanii dintr-o gaură în alta. Îi vezi soldat?". Ochii albi ai omului se rostogoliră iarăși, ca atunci, în orbite, dar răspunsul veni
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
fîlfîie flenduros pe cealaltă, mă pocnește-n ochii zemoși, de-mi duduie crierii în țeastă ca trenu-n tunel, și-mi zice c-o lăcomie verbală strofocată-n imprecații, muiată puținel și-n oblojeli picante, săltîndu-și vocea subțiatică, coborîndu-și-o apoi în îngroșări răgușite, mă probozește, își scapă sfințenia în sudalmă lată, mă și-alintă uneori, îmi unge gîndurile negre cu povidlă de prune și unt bleu, îmi scarpină eczema nemărturisită, turtește-o deznădejde, două, potrivește în lopățele fracturile afective etc. Și tam-nesam, iarăși
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14998_a_16323]
-
le așterne, cu nostalgie, pe coala imaculată de hârtie, cu inocența unei adolescente îndrăgostite. Fără tine sunt un copac fără frunze,/o zi mohorâtă de decembrie,/o fântână fără apă,/un fluture fără aripă,/un înger fără Dumnezeu,/o privighetoare răgușită,/un pește ce se zbate/ pe nisipul fierbinte.// (Ce iubire e asta). Sunt poeme născute din sentimente curate, ce se pare că nu au părăsit-o și nici nu o vor părăsi vreodată pe această poetă cu nume de dor
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
în fond, un subinginer, specializat în utilaj tehnologic). Că și la alți autodidacți, entuziasmul față de cultură este mai mare decât spiritul critic. Înainte de recentul român Prizonier în Europa, Alex Mihai Stoenescu a mai publicat 4 române: Drumul Olandei, 1991, Câinii răgușiți, 1993, Patimile Sfanțului Tomasso d^Aquino, 1995 și Misiunea dominicana, 1997. Un ecou mai mare decât altele a avut românul Patimile Sfanțului Tomasso d^Aquino, asemănător în multe privințe cu Numele trandafirului de Umberto Eco, dar considerat o revelație de
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
simpatiul Sulamitei, locotenentul îndrăgostit de ea, care nu auzea nimic, trezindu-se de obicei tîrziu de tot după oră douăsprezece... * Vocile din bărăgan, toamna, în co pilărie, cîrciumile pline, turburelul abia ieșit, țambalurile, oborul de vite, vocile din cap ascuțite, răgușite, disperate de ba utură , glasul unuia: Vara-torc cojoc pe dos,/ Iarna-l port cu mita-n jos/ Greu, greu de uitat. * Curioasă această situație pe care nu reușesc să mi-o explic: știi că cel cu care te cerți are
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]