119 matches
-
uită cum din zare Pe sub norii lunguieți Vin cu gălăgie mare Mii de grauri certăreți! Ciripind în limbi străine, În poiană cată loc Ca să știe orișicine C-aduc primăvara-n cioc. Și-uite-așa, întorși acasă, Se trezesc în dimineți În pădurea rămuroasă Uluiți de frumuseți. Le-a fost dor, iar bucuria E prea mare, că se-ntrec Să îmbrace-n cânt câmpia Și întreaga zi petrec! Referință Bibliografică: GRAURII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1506, Anul V, 14 februarie
GRAURII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1423906693.html [Corola-blog/BlogPost/341643_a_342972]
-
unui promontoriu de unde se întindea o panoramă de domeniul fantasticului. În zare se vedea poarta spre Oceanul Atlantic, apoi spre Polul Nord. Pe malul celălalt munți înzăpeziți, iar în laterale fiordul cu malurile sale înalte, din stâncă dură, pe care creșteau pini rămuroși, sau se ridicau casele orașului. Sub mine, în fața mea, la câțiva zeci de metri, pe stâncile de la mal, doi tineri mulinau de zor, încercând să prindă pește. Curiozitatea și nerăbdarea pescarului din mine, bolnav după pescuit și pește, m-a
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1418198183.html [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
ne invitase la o plimbare duminicală în Cișmigiu. Îi făcuserăm jocul, mai mult mama. Eu, ușor ambalată de siguranța cu care se purta, abia, abia m-abțineam să nu-l taxez. Banca pe care stăteam era ocrotită de un castan rămuros din care începuseră demult să pice ghiulele. Chiar ne-amuzaserăm când una ma pocnise drept în creștet. Ne amintirăm așa cum strângeam castane toamna fie pentru școală, fie pentru casă. Mama le așeza printre hainele depozitate ca să fugărească moliile. Apoi, Arthur
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1469943262.html [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
atinge,( a câtă oară?) Pe suflet, chiar în crucea dragostei. Și cântă sufletul- mi -vioară, (trist!) Se tânguie din răsărit până în seara, Într- un poem, pe scenă, că-i artist. Și iese- încercănat după cortina, iară. Dar teiul nalt și rămuros veghează, Trimite fluturi albi la geamul meu Și ei mă amețesc,( roiesc, se aliază), Dansând sub ciucurii iubiți de Dumnezeu. Un colț de răi, într- o grădină de poveste În care tu și eu rostim la unison, plângând: "A fost
FLOARE DE TEI de DANIA BADEA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/dania_badea_1465332857.html [Corola-blog/BlogPost/379313_a_380642]
-
au trecut prin fața porții. Drăcoaica de Maria, care tot pendulase din candela improvizată de bunicul ei, dintr-o cutie de conservă, legată cu sfoară, se tot învârtea, cântând în jurul mesei, unde era așezat grupul de copii la umbra unui copac rămuros, caloiene, iene deschide portițele... și udă fetițele și cu o cană de apă le stropea pe participantele la ritual. Bocitoarele cu glasurile lor pițigăiate, numai a bocitoare nu semănau, când se simțeau stropite cu apa rece. S-au îndopat bine
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ana_0.html [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
aniversările și sfeștaniile...” (Picior de plai). De asemenea, un motiv frecvent este „poarta orizontului”. Poemul „Răsăritul” este un pastel modern cu multe figuri de stil: „Cioburi de întuneric sar / Din vârful muntelui. / A urcat cerbul / Cu potcoave de lumină, / Coarnele rămuroase au sfâșiat noaptea, / Desantul zorilor.../ Stânca, în cerbicia ei milenară, / Freamătul copitelor toacă, / Peste râpele cu afini, / Slujbe în schitul toamnelor / Pe altarul florii de colț. // Se bate utrenia cărărilor neîncepute. O mantie...de general / Zorii îmbracă versanții, / Stampe epocale
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 by http://confluente.ro/Cantecul_tainei_recenzie_la_cezarina_adamescu_1367572207.html [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
scuturând codița. - Skîîîîțțț! Na, c-am prins în poză și oițele cu berbecuții! Nu s-au oprit, au urcat mai sus, acolo unde se vedea pădurea. Aici au decis să facă popas. Au întins pătura sub un brad mare și rămuros, unde soarele încălzea puternic. S-au așezat să se odihnească. Era atât de cald, de le-a venit să facă și plajă. Și ce priveliște grandioasă aveau în fața ochilor. Poienile pe coamele munților, iarba verde răsărită de curând, vitele păscând
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1395903693.html [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]
-
-n valuri bărăganul pe trup îți mai șiroiește jiul oltul te mai înfășoară-n doine te mai doare prutul te mai răscolește tisa pașii tăi mai rătăcesc pe poteci umbroase sau pe creste semețe cerbii tăi încă își mai cresc rămuroase coarne? (te condamnasem că te ploconești prea mult în fata unora care te trec doar prin datorii și necazuri și nu am înțeles de ce trebuie să faci trei pași înapoi pentru unul înainte) ochii tăi sunt tot atât de frumoși și înțelegători
SCRISOARE(LA MULŢI ANI, ŢARA MEA) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Scrisoare_la_multi_ani_tara_mea_nuta_istrate_gangan_1354321510.html [Corola-blog/BlogPost/359241_a_360570]
-
care le șterg rapid, să nu mă fac de râs. Dar Dragoș observă, își trece brațul pe după umerii mei și îmi șoptește la ureche:”este doar un film”. Ne plimbăm prin zona mai îndepărtată a parcului, la umbra copacilor bătrâni, rămuroși, rămășițe ale pădurii ce îmbrăca în vremuri de mult trecute malurile Lacului Mare. Umbra care se intensifică o dată cu lăsarea întunericului și concertul păsărelelor ce se pregătesc de culcare îmi dau senzația de început de lume, iar singurătatea mă înfioară! De
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Sageata_lui_cupidon_iii_titlu_provizor_stefana_ivanescu_1358453015.html [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
ce năpădiseră curtea se pleoștiseră, părând că ar încearca cu disperare să se lipească măcar pentru o clipă de pământ, în căutarea unui posibil strop de răcoare. Dar pământul crăpase de-atâta fierbințeală. La umbra incredibil de mică a dudului rămuros ce străjuia curtea, câteva găini roșii și pestrițe, cu aripile îndepărtate de corp și ciocurile întredeschise, picoteau. Din când în când, câte o pleoapa li se întredeschidea leneș, lăsând să se întrevadă - ca pe o mărgică de sticlă viu colorată
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1472484148.html [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
era la vreun kilometru o poiana întinsă plină cu flori și fâneață. I se spunea a Lui Toader, că aici s-a spânzurat un consătean, cu mulți ani în urmă, de l-au găsit oamenii atârnând de creanga unui fag rămuros. Aici au venit, vezi Doamne, să adune flori de iasomie și băiatul a cules așa de bine florile, până a cules-o și pe a ei. Nu prea i-a plăcut cum a fost, nici ea nu prea știa ce
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1389789314.html [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
Vulturul din aripi bate Munți albaștri de străbate. Este cald, e zi de vară, Vântul urcă și coboară, Se-nnegresc încet la soare Afinele rotunjoare; De la poale, de pe creste, Se-aud cântece măiestre. Și în astă zi frumoasă, În pădurea rămuroasă Cântă cucul de trei ori Pe coasta plină de flori, Cântă și mierla o dată De răsună valea toată; Gaițele-n zbor se lasă Cârâind în iarba deasă, Iar sub pini, pe o cărare, Pasc și zburdă căprioare. Urșii dorm, căldura
BISTRIŢA AURIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1432028422.html [Corola-blog/BlogPost/362968_a_364297]
-
era la vreun kilometru o poiana întinsă plină cu flori și fâneață. I se spunea a Lui Toader, că aici s-a spânzurat un consătean, cu mulți ani în urmă, de l-au găsit oamenii atârnând de creanga unui fag rămuros. Aici au venit, vezi Doamne, să adune flori de iasomie și băiatul a cules așa de bine florile, până a cules-o și pe a ei. Nu prea i-a plăcut cum a fost, nici ea nu prea știa ce
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1389691855.html [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
timp s-audă și să creadă. ELOGIU CIOPLITORULUI Lui Vida Geza Cioplitor cu dalt ’ a porții de stejar fă-mă și pe mine doar un stâlp, măcar - să-i primesc pe oaspeți vesel și frumos să mă știe Lumea, codrul rămuros - și-un temei, de poți, ori o grinda grea casă să se ’nal te peste fruntea mea, să mă-ncerce vântul grindină, furtună, să viseze-n cuibu-mi stelele și luna - cioplitor cu dalta, meșter de poveste, în pridvor mai pune
ELOGIU PATRIARHULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_patriarhului.html [Corola-blog/BlogPost/354176_a_355505]
-
prin coroana aplecată spre vilă pare a-i oferi protecție, prin trunchiul mai înalt decât aceasta pare a se aventura spre înălțimi, încercând să înscrie peisajul în miracolul cosmic. Lângă vilă pot fi admirați și alți copaci, ulmi bătrâni și rămuroși. Ne reține atenția, în mod deosebit, unul din ei cu tulpina și ramurile bifurcate succesiv. Când cobori de la vila prințului Nicolae un pârâiaș cade peste stânca terasată și izvorăște susurând din zidul de lângă magnolia bătrână ale cărei poale cresc aproape
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1432139899.html [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
ceea ce îți dorești cu adevărat se obține greu. Mai întâi am avut de trecut vămile celor trei încercări: vama lungului drum șerpuitor de pe întinsurile șesului, sub teroarea obositoare a arșiței văratice și mai rar într-o pace odihnitoare pe sub bolțile rămuroase ale pomilor străjeri ai șoselelor, traseu care m-a răsplătit din plin cu farmecul unui cer strălucitor, cu frumusețea binecuvântată a bisericilor, a grădinilor și caselor înșirate de-a lungul deschiderii carosabile, atât de diferite și totuși asemănătoare, de la foarte
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1408343196.html [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
în seamă acele scrijelituri,nici n-au mai tăiat plopul acela imens așa cum se hotărâse inițial), privind hăăăt departe înspre Reni, sau adâncurile învolburate ale Dunării, anafoarele furioase ce se împleteau și se despleteau jos la rădăcinile plopilor albi și rămuroși ce înfruntau , parcă, ca niște coarne gigantice cursul de neoprit al fluviului. Își înfășură picioarele în niște oghele colorate, apoi și le îndesă în cizmele de cauciuc mult prea mari pentru el, luă traista pregătită dinainte cu demâncare, bățul sprijinit
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/valentina_becart_1495290854.html [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
zid, / respirând spre câmpie. O dimineață ca mai demult. Și eu, / jumătate în vis, jumătate-n lumină. / Dar nu era decât marea / și iarăși marea în zori, /vitroasă, albă sub zare, / vibrând. / Și iată-mă înalt / Din nou lângă umbra rămuroasă a stâncii, / jumătate-n lumină / jumătate-n noaptea aceea incertă” (vol. Arhitectura visului, p. 46). Poetul pentru care „genunea fierbe jos și te așteaptă” (idem, p. 13), care simte „ceața, ce ne mână-ncet din spate” (vol. Culegătorul de alge
LIVIUS PETRU BERCEA, ÎNSEMNĂRI DESPRE POEZIA LUI EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 by http://confluente.ro/Livius_petru_bercea_insemnari_despre_eugen_dorcescu_1331144841.html [Corola-blog/BlogPost/354303_a_355632]
-
23 august 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU CIOPLITORULUI Lui Vida Geza Cioplitor cu dalt ’ a porții de stejar fă-mă și pe mine doar un stâlp, măcar - să-i primesc pe oaspeți vesel și frumos să mă știe Lumea, codrul rămuros - și-un temei, de poți, ori o grinda grea casă să se ’nal te peste fruntea mea, să mă-ncerce vântul grindină, furtună, să viseze-n cuibu-mi stelele și luna - cioplitor cu dalta, meșter de poveste, în pridvor mai pune
ELOGIU CIOPLITORULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_cioplitorului.html [Corola-blog/BlogPost/354183_a_355512]
-
era la vreun kilometru o poiana întinsă plină cu flori și fâneață. I se spunea a Lui Toader, că aici s-a spânzurat un consătean, cu mulți ani în urmă, de l-au găsit oamenii atârnând de creanga unui fag rămuros. Aici au venit, vezi Doamne, să adune flori de iasomie și băiatul a cules așa de bine florile, până a cules-o și pe a ei. Nu prea i-a plăcut cum a fost, nici ea nu prea știa ce
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prima_lectie_de_viata.html [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
atinge,( a câtă oară?) Pe suflet, chiar în crucea dragostei. Și cântă sufletul- mi -vioară, (trist!) Se tânguie din răsărit până în seara, Într- un poem, pe scenă, că-i artist. Și iese- încercănat după cortina, iară. Dar teiul nalt și rămuros veghează, Trimite fluturi albi la geamul meu Și ei mă amețesc,( roiesc, se aliază), Dansând sub ciucurii iubiți de Dumnezeu. Un colț de răi, într- o grădină de poveste În care tu și eu rostim la unison, plângând: "A fost
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dania_badea/canal [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
atinge,( a câtă oară?)Pe suflet, chiar în crucea dragostei.Și cântă sufletul- mi -vioară, (trist!) Se tânguie din răsărit până în seara,Într- un poem, pe scenă, că-i artist.Și iese- încercănat după cortina, iară.Dar teiul nalt și rămuros veghează,Trimite fluturi albi la geamul meuși ei mă amețesc,( roiesc, se aliază),Dansând sub ciucurii iubiți de Dumnezeu.Un colț de răi, într- o grădină de povesteîn care tu și eu rostim la unison, plângând:"A fost frumos", dar
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dania_badea/canal [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
casă sufletului meu, atins, ... XXXIII. GUTUIUL, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1933 din 16 aprilie 2016. Gutuiul Deși curtea bunicii era plină de pomi fructiferi, de arbuști și flori, de legume de toate felurile, în spatele casei, înalt și rămuros, străjuia un gutui. Doar verile mi le-a amintesc din toate anotimpurile, atunci timpul stătea în loc pentru mine sau derula foarte încet ață de pe mosor. Se pare că eram foarte mică, cu câțiva ani înainte de școală, pentru că am foarte clar
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dania_badea/canal [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
culcau curcile și găinile. Cât erau de mari, tremura gutuiul, se scuturau ușor crengile de flori, ... Citește mai mult GutuiulDeși curtea bunicii era plină de pomi fructiferi, de arbuști și flori, de legume de toate felurile, în spatele casei, înalt și rămuros, străjuia un gutui.Doar verile mi le-a amintesc din toate anotimpurile, atunci timpul stătea în loc pentru mine sau derula foarte încet ață de pe mosor. Se pare că eram foarte mică, cu câțiva ani înainte de școală, pentru că am foarte clar
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dania_badea/canal [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
greșeală dintre toate. Omul ar trebui să stea înăuntrul felinarului. Cum altfel s-ar putea el numi omul din Lună. (...) FLAMÂNDU: Atât vreau să vă spun domniilor-voastre că felinarul este Luna, că eu sunt omul din lună, că acest tufiș rămuros e tufișul meu rămuros iar acest câine e câinele meu. FLUIERAȘ: (ca Thisbe): Mormântul lui Ninny e-aici. Unde-i iubitul? ULUC: (ca Leul): O! Leul rage. Thisbe aruncă voalul jos și fuge afară.(...) MOSOR: (ca Pyram) O, lună, raza
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]