87 matches
-
au dat seama că sînt prizonierii celei mai teribile realități, că locul soldaților-personaje a fost luat, brutal, de oameni înarmați care le-au aruncat în brațe jocul morții? Crud și adevărat. Că într-o secundă ficțiunea a fost spulberată de răpăitul mitralierelor ucigașe și nu de recuzită. Că dintr-o dată, ei, spectatorii, au devenit protagoniștii unui spectacol al morții, dirijat fără menajamente, că actorii au fost înghițiți de o altă regie, palpabilă, de dimensiuni uriașe, în care riscul ruletei rusești pulsa
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
a arhetipului paradiziac. Un astfel de bard este și Gellu Dorian. Operînd cu „firimiturile dezastrului”, care pot fi elemente ale ființei trupești sau sufletești, obiecte ale cadrului domestic sau ale celui cosmic, are ca fundal noaptea absolută a începuturilor și răpăitul de tobe solemne ale eternității; „Cuțite, săpunuri, lame de ras, venele noastre ca pîrîiașe subțiri/ tăind izlazuri arse de soare,/ alături vasul în care ne vom aduna într-un desen antic, procesiune/ a disperării sub semnele minuscule ale unei epoci
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
strigă el lovind cu pumnii În mantia celui mai apropiat. Abia de se putuse feri de trupurile Încremenite ale părinților pentru a ajunge la ei, iar acum, odată ajuns, văzu cu durere cum loviturile lui sunau În mantia argintie, ca răpăitul ploii pe acoperișul de tablă al casei. Trezit din uluiala de la Început, băiatul continua să lovească și cu picioarele În străinii ciudați, care-l rigidizară În același fel. Un spot luminos albăstrui Îi Înfășură trupul, imobilizându-l. Străinii pășiră pe lângă
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
făcut ciocul mic din lașitate. Mărturie? „Floarea darurilor” - volum omagial unicat de poezii-manuscris, dedicate fostului președinte Nicolae Ceaușescu de către 262 de poeți. Încîntător!, de ce nu? Actualul președinte nu va pupa așa ceva! Ciorile înșirate pe gard nu s-au speriat de răpăitul armelor automate din ’89. Au descoperit anticomunismul de paradă, fac pe dizidenții acum și defilează „victorioși” pe sub „arcul de triumf” al ipocriziei, furînd căciula intelectualilor și a scriitorilor de rasă. Ce mai, se fură peste tot ca în Codrul Vlăsiei
De la 1 Octombrie luați bancherii de guler, și la judecată cu ei! [Corola-blog/BlogPost/94195_a_95487]
-
ceasul deșteptător al lui Pierre) germanii veniseră și îi luaseră pe Voisin, Lenôtre și Janvier. Acela fusese momentul când îndurase cea mai cruntă rușine din viața lui, așezat lângă zid, urmărind expresia de pe chipurile tovarășilor săi și așteptând să audă răpăitul împușcăturilor. Deja devenise unul de-al lor, un om fără bani și fără o poziție socială, iar ei îl acceptaseră în mod firesc și începuseră să-l judece după criteriile lor și să-l condamne. Acum, când se apropia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
timpul curățării legumelor de coaja lor roșie, portocalie, verde, galbenă sau maro nie, e timpul șlefuirii fructelor și legumelor dar și a pietrelor, din care să faci statuete delicate, cu nume simple: bucuria, zâmbetul, râsul, dorul, speranța, așteptarea emoției puternice, răpăitul ploii de vară, gândăcelul de colorado, buburuza, furnica albă, muntele care este așezat pe pământ, care fără pământ, indiferent cât de mare și puternic este, ar cădea, faci o statuetă mică și scumpă, din piatră neagră stră lucitoare, șlefuiești cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a străluminat înaintea ochilor și... Petrache a auzit zgomotul din fața lui. Involuntar, a făcut un pas înapoi, dar... parcă un mal s-a prăvălt peste el și i-a smuls umărul... A căzut amețit... În acel miez de noapte, doar răpăitul ploii neîndurătoare stăpânea firea... . Petrache a deschis ochii. Apa adunată în șanțul în care căzuse îl cuprinsese din toate părțile. Nu-și dădea seama unde se află, ce se întâmplase cu el și de când zăcea acolo... „Parcă eram cu Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a fi „piesa ei de rezistență“ - învârtirea unui baston cu capetele înfășurate în cârpe muiate în benzină și apoi aprinse - cu toate aplauzele solemne ale fanilor din liceul Weequahic, ce răsplăteau îndrăzneala și capacitatea de concentrare a fetei, cu tot răpăitul grav bum-bum-bum al tobei noastre mari și cu toate temerile și țipetele înfricoșate ce răsunau atunci când sânii ei adorabili păreau gata-gata să ia foc - cu toată admirația și îngrijorarea etalate cu atâta sinceritate, cred că ai noștri o priveau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu un pămătuf din pene de curcan, și ștergea praful În dreapta, ștergea praful În stînga, fredonînd sau fluierînd Încetișor. Atunci, cînd Îl vedeam așa, mă gîndeam ce frumos trebuie să fie să fii om. Și mie Îmi plăceau zilele ploioase. Răpăitul adormitor al ploii mă făcea să ațipesc uneori la post. Și, uneori, aveam coșmaruri În care muream În chinuri groaznice, strivit sub dicționarul Webster, versiunea integrală, sau mă Înecam zbierînd ca din gură de șarpe, dus de șuvoi, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ropot de ploaie, dar pluviometrul a înregistrat doar câțiva centilitri; a urmat un curcubeu parțial, de scurtă durată. Cerul a început apoi să se întunece, acul barometrului a căzut, trasând o linie aproape verticală; a vuit tunetul și am auzit răpăitul grindinei. Eu, acolo, de sus, simțeam că am în mână seninul și furtunile, fulgerele și negurile: nu ca un zeu, nu, nu mă credeți nebun, nu mă credeam Zeus Tonans, ci ca un dirijor, cu partitura în fața lui, gata scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar a monarhului, ci chiar a condiției sale sociale. Pedeapsa trebuia să fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea câte‑o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise‑n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tâmplele zvâcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor câștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tonul. Au tăcut, apoi tata a zis: și ce dacă știu unde e celălalt, ce vrei de la mine, să mă Întorc acolo și să ți-l aduc? Tu ai hotărât, așa că n-ai de ce să te simți acum vinovată. În afară de răpăitul de pe acoperiș, Johan auzea și un sunet mai domol, Înăbușit, al picăturilor căzute pe pământ și În băltoacele cu care era presărat terenul. Erau amestecate cu el și zgomotul arbuș tilor răscoliți de vânt, fâșâitul frunzelor și al ramurilor. Dacă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
îmi întoarse acțiunile de la panică și le îndrumă spre... altceva. M-am surprins inspirând adânc de patru-cinci ori, apoi, cât mai ușor posibil, m-am dat jos din pat și m-am furișat pe palier. Bubuitul și trosnetul, zăngănitul și răpăitul veneau din spatele ușii încuiate și creșteau în intensitate, devenind din ce în ce mai agresive. Stând acolo, tremurând, controlându-mi respirația, păstrând tăcerea, am început să-mi dau seama că era ceva în neregulă cu sunetele alea. Mi-a luat câteva secunde să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sau tenebroasă ca Styxul atunci când își lua înecatul dorit, după ce gura ei vâscoasă striga: OOOM, OOOM!, jertfa fiind ceva firesc, unanim acceptată de oamenii portului, fără crâcnire. Se schimbau santinelele. Se auzea gălăgie în baraca soldaților, limba lor seamănă cu răpăitul A.K.M.-urilor zicea Mutu, în timp ce își ascundea sub șapcă nimbul de culoarea Lunii, dar Niftode îl contrazicea, pe când își hârjâia spinarea de stâlpul cortului, pentru că porumbul de pe spate năpârlise și îi creștea altul, nu, zicea el, zornăind boabele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de vorbele profesorului. Erau vorbele unui om care a fost mereu În apropierea profesorului, la bine, dar mai ales la greu... Îl iubea ca și cum i-ar fi fost frate... Nu a trecut multă vreme și dinspre deal s-a auzit răpăitul potcoavelor cailor unor birje. ― Bun găsit - a salutat primul birjar. Care dintre domniile voastre sunt mai grăbiți, Îi rugăm să urce. ― Vrem să ajungem În Copou, jupâne, a vorbit Gruia. ― Urcați și calul nu are alta de făcut decât să depene
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acolo, ascuns În umbrele porticului, așteptând victimele ambuscadei, cu neplăcerea acelei răni destul de recente care Îl ținea ancorat În orașul de reședință al Curții, Diego Alatriste regretă din nou câmpiile Flandrei, trosnetul archebuzelor și nechezatul cailor, sudoarea bătăliei alături de camarazi, răpăitul tobelor și pasul liniștit al corpurilor de infanterie tercios intrând În luptă sub vechile flamuri. În comparație cu Madridul, cu străduța aia În care se pregătea să omoare doi oameni pe care nu-i văzuse În viața lui, cu propria-i memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
muzica răpită de imbecilitatea unui zelot, lyricsurile i-au salvat însă viața. În mod clar, noua generație are fidelitățile investite în total răspăr cu pedagogia dogmatică a Partidului. Chefurile monstru precum cel care se dă în locuința lui Mario îneacă răpăitul revoluționar de tobe, cocteilul psihotrop deconectează de la activismul patriotic, dragostea nu se mai întâlnește decât accidental cu revoluția și numai pentru a o maimuțări sau pentru a-i lua locul. În mod cert, noua generație estgermană a anilor '80 este
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
și asta, deduce Roger, e săptămîna în care Spectro poate fi deranjat la orice oră. Și alții au venit astfel, în săptămînile lui Pointsman, la „Năluca Albă", în toiul nopții, Roger le-a auzit șoaptele înfocate de conspiratori pe coridoare, răpăitul vioi, ca de pantofi de dans pe marmură, distrugîndu-i somnul, refuzînd să se stingă odată cu îndepărtarea, vocea și mersul lui Pointsman mereu distincte de ale celorlalți. Cum o să sune acuma, cu vasul ăla de toaletă? Roger și Jessica îl lasă
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
era în regulă cu atmosfera din Colorado de-a trebuit s-o șteargă? - Păi, știi cum e... S-a dat la ea un tip nasol și a vrut să-și facă un pic de ordine în viață. Ploaia își reia răpăitul zdravăn în geamurile subțiri. Lui Rabbit i-a plăcut întotdeauna senzația pe care i-o dă faptul că-i înăuntru când afară plouă. }iglele din pod, foile de sticlă nu mai groase decât cartonul fac ca el să rămână uscat
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
cum o au mediteraneenii, și se mai întreabă dacă ea are acolo jos părul la fel de cârlionțat ca pe cap, s-or da huța-huța, nu-i vine să creadă c-o să se-ntâmple asta în timp ce ei, ceilalți, stau aici și ascultă răpăitul ploii. - Mă întrebam dacă n-am putea face ceva cu decapotabilele, zice Nelson. O anume modestie și jenă îi îngroașă vorbele, astfel încât par să-i curgă de pe buze una câte una, rostogolin-du-se pe canapeaua gri, veche, pe care șade cu
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
decretează bunica Springer împăciuitoare, Nelson are și el o vârstă. Fred ți-a făcut loc, Harry, și știu că dacă era aici, îi făcea și lui Nelson. Înăuntru, pe servanta din sufragerie, răposatul Fred Springer, cu privirea lui încețoșată, ascultă răpăitul ploii. - Dar nu în conducere, o contrazice Harry. Nu cuiva care-și întrerupe studiile când mai are doar câteva examene până la absolvire. - Ei bine, Harry, zice bunica Springer la fel de calmă și de blândă, de parcă serialul TV ar fi fost o
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
teacă. O luă și dădu să și-o Încingă la șold. Dar mai apoi se răzgândi și se Îndreptă grabnic spre ușă, urmat de celălalt, care ținea caseta strânsă sub braț. De cum ieșiră, fură izbiți de vacarmul nebun al bătăliei. Răpăitul tobelor Însoțea asaltul sarazinilor asupra ultimului bastion aflat Încă În posesia creștinilor, Volta d’Acri. Străbătură o porțiune de ziduri, printre creneluri. Sub ochii lor, În valea nisipoasă, asediatorii Își reîncărcau cele două catapulte uriașe. Zeci de bărbați, biciuiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
greierii să tacă. Alte fulgere scăpărau din ce în ce mai des în timp ce tunetele bubuiau tot mai aproape. În străfulgerările de lumină, peisajul din jur apărea fantomatic, dispărând apoi în beznă. Picături mari de ploaie prinseră să cadă mai întâi rar, apoi din ce în ce mai repede. Răpăitul ploii acoperea orice alt sunet. Inima lui Cristian prinse a bubui cu putere. Singura lui modalitate de a ghici apropierea bestiei se spulberase. Se încuraja singur, sperând că nu va dura mult. Câțiva ani mai înainte, investigase un caz la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
judecător ca circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar a monarhului, ci chiar a condiției sale sociale. Pedeapsa trebuia să fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea cîte-o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise-n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tîmplele zvîcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor cîștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
împotriva Irakului din 2002. Alianța nu va putea să-și bazeze politica externă pe drepturile omului și, în același timp, să le încalce în practica de zi cu zi. Dar probabil că așa va proceda. Cei optimiști vor spune că răpăitul tobelor nu trebuie luat prea în serios: odată ce a primit statutul de putere nucleară sau din moment ce deține arme de distrugere în masă, o țară devine, în mod necesar, demnă de a fi luată în seamă. Cea mai bună dovadă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]