384 matches
-
par a divulgă nostalgia unui registru senzual, opulent, împiedicat de interiorizarea meditativa, de subțierea analitică a sîngelui liric. Frînturi de mituri vizează în atari unde de fierbinte visare: "Despicata de o rază în mijlocul străzii/ (era viziunea integrală a morții);/ pieptul răsfrînt ceară adunată sub flacăra;/ mărul oprit de frăgezime uranica/ straluminindu-i sacii cu alge ai plămînilor;/ inima desenată în ruj;/ venele toate curgerea sîngelui/ în dorul lui după inima/ că printr-un arbore genealogic/ copie/ a șarpelui alunecînd" (Mărul de frăgezime
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
mai din urmă și cel mai adînc întuneric/ iată eu sunt odaia cu ferestre în locul ușilor/ vino și locuiește-mă/ ia-mi forma dîndu-mi forma ta și orbind/ luminează întunecîndu-mă” (Terra ballerina). Maleabilitatea formelor, necurmatele lor metamorfoze sugerează viața universului răsfrîntă în verb, potențată prin substanța lui germinală specifică. E o întîlnire a primordiilor sacrale cu tehnica suprarealistă care țintește nobila lor restituție: „dacă atingerea e o apă stătătoare/ mîngîierea e o apă curgătoare/ inima ta e o țară bogată în
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
un altul, apărut în revista „Flacăra” în anul 1977, în care un autor contemporan se mărturisea: „(...) la cincisprezece ani (...) m-am dus la Lovinescu să-i citesc poezii de inspirație religioasă. (...) Purtam pantaloni scurți și o cămașă albă, cu gulerul răsfrînt...” Este clar că ambele texte se referă la același episod și că adolescentul care a intrat în casa criticului este semnatarul articolului din „Flacăra”, Aurel Baranga. Din punctul de vedere al istoriei literare poate că deconspirarea identității copilului din memoriile
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
niște pomi dezgoliți cu scoarța tăiată iar între noi se naște o putere de viață pe care noaptea nu o poate distruge și dimineața nu o poate alung din gâturi iese semiumbra care îmi țese rochia și-i coase mânecile răsfrânte împunse de pantofi. 4. femeia este o capodoperă cu jartiera aranjată pentru dans picioarele ei sunt niște spini uriași care nu înțeapă bărbatul are cămașă lucioasă și taie puterea prin umăr cei patru ochi ai lor doar la sfârșit pot
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
intensitatea simțurilor după temperatura sângelui prin zidul din spate a scos capul cel căruia i l-am tăiat amândoi (să nu îndrăznești să te eschivezi - amândoi!) apoi cea căreia i l-am îndesat cu de-a sila: ecouri încălecate grimase răsfrânte una din cealaltă mototolindu-se reciproc și luând locul trăirii din care scăpaseră ființa potrivnică sieși mormăie groaznic (eu una nu mă pierd cu firea) răstoarnă ezitări o scrumieră (nici tu nu te prea sinchisești) așteptăm să ajungă la un
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
lui de ficțiune, în romane, și mai puțin în aceste pagini unde îl aflăm întâi de toate, dacă nu exclusiv, pe scriitor. Aceasta dacă este să-l raportăm pe Breban la propria-i teorie despre sinceritate și adevăr, mai deplin răsfrânte, acestea, de literatura de ficțiune decât de literatura de memorii și de jurnale. Discutabile, în sensul că pot genera discuții, dar nu mă refer la ele prima dată, sunt teoriile recurente ale lui N. Breban despre inaptitudinea pentru roman a
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
cogitațiile pe drum, nu se mișcă deloc. Ai spune că nici nu trăiește pentru altceva decît fiindcă trebuie, cu el, să se consume niște idei. Nimic, în montajul de foiletoane al foarte tînărului numai (deocamdată...) ziarist, nu este carne, pliu răsfrînt al vieții de toată ziua, cu rotunjimi și daraveri. Citind, peste umărul bietului franțuz tradus (în toate sensurile...) de un (probabil) congener valah doar pe jumătate onest (deși păstrează, pentru conformitate, originalul), nu cazi, de fapt, în nici un păcat. Nu
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
prelua sarcina în planul său ficțional, limbajul poeziei dă replici psihologiei, o provoacă prin ineditul său șocant: "opinia despre propria identitate sexuală le este accelerată centripet/ pe măsură ce ei urcă spre balcoane tatonîndu-și cu degetul/ marmura din miezul dezvelit al buzelor răsfrînte" (Homo-erotic art). Ori: "pisica albă își va lipi urechea de vocea lui Ovidiu Iuliu Moldovan pitită/ ca o bombă în cutia radioului și vei ști că așa începe poemul/ despre fragilul miez al neștiutului atunci cînd o femeie/ spintecă țeasta
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
noaptea se-nălța din otrava magmei mele, tăind codri de văzduh, ape, bezne, cercuri grele? Mușca din idealul orizont strivit cât ai clipi-ntre pleoape, de parcă-ar fi mânat tunând pegașii cruzi să și-i adape. Se ridica, în zări răsfrânt, lăsând în urmă pulbere de zâne și răsturna aștrii din somn și zei - în vise de cadâne. Plutea și cu un gest vărsa marea de liniște în țintirim, urnind din veghe negre pietre, în umbra lor mai vii să fim
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
unde-i rătăcită cheia ploilor și cum se pierd în van miresmele? Răsfrângere gândul despicat de tăișul uitărilor își pune pecetea pe fruntea pustie a cuvântului ultim care cărare mai dibui-va dincoace de tăceri dincolo de strigăt înțelesul luminii? pecetea răsfrântă își întinde rugina pe nesfârșirile frunții înscrisul timp din pedeapsa zadarnic răzvrătită a cărei năruiri se ridică semnul care va să fie? de-a stânga și de-a dreapta curg fluvii de iertare de-a dusul și întorsul timpul își înscrie
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
tremură la vamă fiți luminați ca spicul în rodire mireasa mea închină-te o, Mamă, coboară lanț și pod din nemurire. Râul din lacrimă MORmânt îmi ești într-un neplâns pământ /cuvântul sacru dintru început/ ochiul secund în Ochiul tău răsfrânt eclipsă-i cosinus și azimut. La lumânarea sfinților sărac pe-o coastă sus mormântul din cuvânt prin răstignirea văzului îl trag altarului surpat cel care sunt. La Maica ta ce sân ai tulburat bizanțul lanț de stele străbătând? în care
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
rotind pe spire astre - pământul/ nepământ și leagănul ca raclă reintră în mormânt. Un pă valah dă mâna cu ânt să dea pământ și leagănul ridică la goarne îngerești înjefuit argintul albinei din povești captivă născând faguri în tremur stins răsfrânt la scăpărări fugare în stupul cât un schit de unde trei izvoade - trei trepte își deschid Stăpân al lumii Tatăl cu Fiul lângă El și Sfântul Duh - aůra/ împărechiat inel iluminând troița: o Mamă și un Prunc un prunc sugând de-apururi
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
înțeles de cer, de soare, de copaci. I-ai vrea cerniți cînd, încă o dată, sufletul ți-i ucis. Și cînd vezi că nimeni nu e cu tine, ca tine, îți vine să iei o oglindă și să-ți scuipi fața răsfrîntă după legile fizicii, și ele impasibile la durerea ta. Și, colac peste pupăză, într-o astfel de zi am fost nevoit să primesc cartea, dulapul meu în care am băgate versuri de la 18 la 40 de ani! Cu stimă și
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
Dinu Flămând Mîngîind amenințător Fisură în dodecaedrul zorilor, noaptea și-a ratat din nou întunericul absolut; silabisești pe buzele răsfrînte ale nimicului începutul șaradei oedipiene. Gălăgios patetism al duratei Prezentîndu-se în impostură de dar divin, însă rănile somnului rămîn deschise, iar din tavan atîrnă zdrențe de întuneric mîngîind amenințător creștetul lucrurilor. Bătrînul Plinius La ieșirea din somn lumina zilei surprinsă
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
de-ajuns să privim tabloul semnat de Costache Petrescu intitulat „Manifestanți pentru Constituția de la 1848“, care se îndreptau spre palatul Bibescu, în frunte cu Barbu Iscovescu. „Manifestanții“ sunt îmbrăcați în redingote și încinși cu panglici tricolore, poartă pălării cu borurile răsfrânte, împodobite cu pene... În ținuta lor se remarcă elanul care însuflețea la acea vreme pe Lamartine, prezentat de plasticienii din Paris ca un port-drapel al revoluției franceze. „Spiritul“ veacului În „chipul“ pălăriei din România de după 1859 se va regăsi „spiritul
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
devenit un mijloc al conservării sănătății, al formării trăsăturilor nobile de caracter, al modelării armonioase a corpului și al cuceririi gloriei. Dorința de a învinge la Jocurile Olimpice se transforma în mândrie eroică, iar cununa atleților învingători însemna onoare, prețuire, demnitate, răsfrânte nu numai asupra atletului, ci și a familiei și cetății pe care o reprezenta. Valoarea morală a victoriei olimpice era sinonimă cu atingerea fericirii. Ce era fericirea? O încununare a meritelor datorate perfecțiunii corpului, superiorității spiritului și generozității sufletului. Învingătorilor
Agenda2004-32-04-atena () [Corola-journal/Journalistic/282728_a_284057]
-
reținîndu-mi respirația. Niciodată n-o văzusem mai pură, mai curată. Ca un demon, atunci, m-am apropiat de capul ei și am lăsat strugurele să atîrne în jos pînă ce un bob greu îi atinse buza de sus, roșie, orgolioasă, răsfrîntă. Atunci a țipat și a sărit în sus. Dacă ar fi simțit o viperă, spaima ei ar fi fost aceeași. Pe urmă s-a așezat rîzînd pe nisip și primi ciorchinele destul de mare să-l despoaie, să-l mănînce, bob
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
-și undele zorite Printr-ale florilor cununi. IV La nord, vedeai doar munți că norii. În strălucirea aurorii, Cănd fumul peste vai lățit Se pierde-n pulberea luminii, Si, înturnați spre răsărit, La ruga cheamă meuinii Când clopotul, cu glas răsfrânt, Prin limpezimea dimineții, Trezește lin locașul sfânt Când de pe munți, cu-al ei ulcior, Gruzina, ca un vis al vieții, Scoboară zvelta la izvor, Atunci, pe creștete zburlite Purtându-și neaua de cleștar, Înalte piscuri zimțuite Se zugrăvesc pe cerul
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
creadă într-un mesia (...). " Că nu se găsește nicăieri scris că Israelul a fost amenințat că nu va mai fi poporul ales, dacă nu crede în viitorul mesia. " Că nicăieri nu se spune că legea iudaică este umbra și chipul răsfrînt al vreunei alte legi; că dimpotrivă peste tot stă scris că legea lui Moise trebuie să fie veșnică. " Că orice profet, chiar dacă ar face minuni ce ar schimba cîte ceva din legea mozaică, ar trebui pedepsit cu moartea. " Că, într-
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
au pus în evidență orizontul spațial al inconștientului colectiv. Dan Botta publică, tot în "Gândirea", în octombrie 1935 (deci în același an), eseul Frumosul românesc, unde relevă amprenta unui "stil al pământului ca un sigiliu al creației" de oriunde, stil răsfrânt diferențiat - după cum arată autorul - în Divina comedie, Antigona sau Miorița. Un fond tracic se perpetuează în panteismul poeziei noastre populare și în sentimentul cosmic al destinului. Melancolia eminesciană a intrat în rezonanță cu "lumea în eternă unduire". Specificul frumosului românesc
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
limpezi zbuciumul sufletesc, stăpânind parcă o iarbă a fiarelor cu care dezleagă tainele omenescului din noi, netezind drumul spre lumină și însuflețind versul pe care ni-l dăruie. Nu de puține ori am admirat ținută verticală a omului George Rocă răsfrânta și în creația să. Un dar al poeziei sale se datoreaza echilibrului dintre formă și fond, care conferă confort interior. E o poezie tonica. În ea găsești liniștea fecunda a unei meditații firești și curățenia lăuntrica: „Astăzi,/ Lumea începe la
Un australian din Huedin, la Biblioteca Sadoveanu din Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/92739_a_94031]
-
vădesc, iarăși, tehnica pianistică desăvârșită, oferă climatul variațiunilor de o extrovertită factură romantică. Dacă ar fi fost posibil, Schubert, Schumann, Chopin, Rahmaninov l-ar fi ascultat atunci cu atenție, și poate că nu s-ar fi simțit deranjați de coda răsfrîntă doar pentru o clipă, în spațiul free. Început tot cu o temă lirică, imediat ritmizată asimetric, depărtată de jazz, momentul nr. 5 este o toană, un scherzo redus la esență, o „pînză” traversată de linii energice, aparent haotice, care se
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
spre casă, mai nou, altfel). Adrian Maniu e pe-aproape. Precum un tur de forță, trecutul istoric se comprimă într-o colecție de senzații: "Vorbeau de ei și-mpărații. Mai mult mureau decît omorau. // Cei norocoși se întorceau cu mustăți răsfrînte și purtînd coardă. / Cei mai puțini, cu picioare de lemn țintate, umplînd tîrgurile / de amintiri de bufniri de tun și / vorbe nemțești" (În muzeul etnografic din Năsăud). Gullivernian, dimensiunile realului sunt reduse la un minor grațios: "Cum de stai, Criș
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
trunchiul unui copac, îmbrăcată într-o rochie care-i subțiază amețitor talia, abia lăsînd să se ghicească forma sînilor. Iată privirea ei aruncată pe sub gene, sprîncenele ei pronunțate, deschise ca niște aripi de fluture, fața ei plină, buza de jos răsfrîntă, nasul obraznic, părul zburlit de vînt, șuvița subțire de pe frunte, părul ei strîns într-o coadă groasă care-i acoperă ceafa, și urechea ei dreaptă, dezgolită, lipită de încheietura maxilarului, urechea ei de care atîrnă mănunchiul lung de fire al
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
începe să cunoască scăderi semnificative, în primul rând datorită scăderii continue a natalității în timp ce mortalitatea înregistrează creșteri evidente depășind media pe județ (11, 4‰). În aceste condiții, s-a ajuns ca după 1991 să se înregistreze un spor natural negativ răsfrânt și în scăderea populației din oraș. În 1992 apar, pentru prima oară în mișcarea naturală a populației, efectele postrevoluționare, marcate printr-o înjumătățire a născuților vii (282 născuți vii în 1989, 144 născuți vii în 1992ă dar o menținere și
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]