45 matches
-
și-a bazat regimul pe o nouă clasă conducătoare formată din oameni proveniți preponderent din mica boierime, ridicați la demnități pe baza meritelor militare, loialității față de domn sau a înrudirii apropiate cu acesta. De asemenea a sprijinit foarte mult dezvoltarea răzeșimii prin împroprietăriri colective ale obștilor de răzeși, în special în urma războaielor și bătăliilor purtate, fapt care i-a asigurat loialitatea acestei clase, liniștea socială în țară și forța umană pentru a avea o armată de masă -„oastea cea mare”. Pe
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
plan intern de-a lungul domniei avea ca scop principal consolidarea puterii centrale a domnului și asigurarea liniștii sociale. În acest sens, principalele direcții de acțiune au fost reprezentate de: repopularea țării prin împroprietărirea cu pământ și acordarea de privilegii răzeșimii, crearea unei noi clase aristocratice (mica boierime) pe baza meritocrației militare, întărirea puterii militare și a capacității de apărare a țării, reconcilierea cu vechile familii boierești și rechemarea celor plecați în exil, asigurarea loialității Sfatului Domnesc - prin creșterea ponderii dregătorilor
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
pe care îl stăpâneau nu era primit de la domn. Ștefan avea să facă o reformă radicală în sistemul realțiilor feudale, prin obligarea țărănimii libere la prestarea serviciului militar, conferind astfel acestei clase o funcție politică importantă în viața statului. Utilizarea răzeșimii în armată a reprezenta o lovitură importantă la situația privilegiată a marii boierimi, singura care avea monopolul obligațiilor militare. În momentul în care Ștefan a implicat în chestiunile de apărare a țării și alte elemente sociale, care executau serviciul militar
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
diferite, ambele tindeau spre un ideal comun: deșteptarea neamului moldovenesc din Basarabia la o nouă viață politică, națională și culturală. În jurul publicației intitulata „Basarabia” se găseau grupați cei mai mulți intelectuali basarabeni care se ridicaseră în cea mai mare parte din rândurile răzeșimii, ale clerului și târgoveților și care la izbucnirea revoluției s-au grăbit să se întoarcă acasă de prin centrele rusești unde trăiau ca profesori, avocați, clerici, studenți. Aceștia susțineau că drepturile politice, naționale și sociale trebuie să se câștige prin
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
Ștefan gânditor, mai sunt multe de făcut. Mănăstiri În care să găsim și frumusețea artei, și liniștea sufletului, cetăți mai mari și mai bine apărate, târguri și orașe ca În lumea de dincolo de Carpați... - Se ridicară stările mai noi ale răzeșimii, interveni spătarul Albu, oameni liberi și Înstăriți, se făcu țara mai bogată cu Înlesnirile Măriei Tale date pentru negustori și pentru vămi... E liniște pe drumuri și ajung curierii la timp prin toată Europa. Vin și pleacă soliile de prietenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lui, linia de atac a călărimii domnești. Perfect aliniată, cu caii struniți, așteptând semnalul. În spatele lor, nevăzuți, se aflau călăreții pârcălabului Vlaicu, de Hotin, iar mai jos, pe firul văii, călăreții pârcălabului Șendre, de Suceava. Jos, ascunse În desișul pădurii, răzeșimile. Vrâncenii hotnogului Nechifor țineau dealul care Închidea zarea spre miazăzi. Nu mai era mult. Se scurgeau clipele calculate pentru ajungerea mesajelor. Unul după altul, În limbajul păsărilor, sosiră semnalele de primire a poruncilor. Oană Își aminti, fără voie, momentul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
eșuase. Dar bătălia, În ansamblu, putea fi câștigată de Soliman. Domnitorul fusese scos din luptă vreme de mai bine de un ceas, iar armata otomană era Într-o ofensivă imposibil de oprit. Trupele moldovene erau cuprinse de haos. - Semnal către răzeșime! strigă Oană, parând cu garda spadei lama unui iatagan, răsucind apoi Încheietura și zburând, cu vârful, capul unui Cuceritor. Retragere ordonată, un pas! Stegarul Isailă nu-și crezu ochilor. Și totuși, era adevărat. Săgeata roșie indica retragere cu un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
două săgeți, galbene, se ridicară spre cer. Spătarul Albu Înțelese și porunci: - Retragere pe flancuri, cu voltă largă! Aceeași poruncă o transmise și comisul Toader. Cele două corpuri de oaste, istovite de lupta neîntreruptă, se regrupară lateral, ieșind din luptă. Răzeșimea mai făcu un pas Înapoi. Apoi Încă unul. Urdia otomană se Întindea deja În toată valea Bârladului. - Nu uitați - strigă stegarul Isailă - nu uitați ce aveți În spate! - Dealurile! se auzi o voce obosită. - Bătălia nu e pierdută! Ne retragem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Bătrânul Îndeplinise porunca. Menținuse poziția călăreților de Neamț. Dar semnalul retragerii venise prea târziu. Mulți dintre ei fuseseră deja Încercuiți de spahii. - Cad ai noștri, măria ta... spuse, Încet, un căpitan de vânători domnești, scoțându-și cușma. S-au surpat răzeșimile. Au fost hăcuiți călăreții domnești, ca animalele prin păduri. Au fost răzbiți secuii. Și urdia nu se mai termină... Parcă sunt și mai mulți! Voievodul privea, fără să spună nimic, imaginea tot mai clară a dezastrului. Căpitanul avea dreptate. Sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Ziua nu era sfârșită. Bătălia pentru Moldova nu se Încheiase. De pe dealuri răsunară buciumele. Din depărtări se auzi, parcă, un dangăt de clopot. - Câți pași ne-am retras, căpitane Oană? Întrebă Ștefan. - O sută douăzeci de pași, măria ta! - Poruncă răzeșimii! Răzbiți ienicerii cu o sută douăzeci de pași Înapoi! Poruncă pentru cele patru corpuri de vânători domnești de pe centru! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Poruncă pentru călărimile pârcălabului Șendre și pârcălabului Vlaicu și celui care ține locul comisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
că cerurile se clătinaseră și că dușmanul șovăia. Călăreții de Neamț Întoarseră caii și dădură pinteni, chiuind, pe urmele spahiilor fugari. Călăreții de Vrancea Începură o Învăluire largă, care tăia drumul unui grup masiv, de peste cinci mii de fugari călări. Răzeșimile se Întoarseră și ele, fugind printre miile de trupuri fără viață din jurul podului, ca să oprească gloatele pedestrimii turcești, care Își arunca armele, cerând Îndurare. - Poruncă pentru Întreaga oștire a Moldovei! spuse Ștefan, făcând curierilor semn de apropiere și privind debandada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Siretului Înaintarea spahiilor lui Ali Mihaloglu fusese oprită de atacul curajos al voievodului, Înconjurat de Apărătorii lui Pietro și de puținii călăreți ai spătarului Albu. Dar valul ienicerilor nu putuse fi oprit. - Retragerea În pădure! porunci Ștefan, imediat ce ajunse În mijlocul răzeșimii. Un ceas de marș aproape de lizieră, apoi lovim cu o mie de răzeși primul regiment de ieniceri! Trebuie să-i Întârziem cât putem! Vești de la Oană? Pietro primi răvașul sosit În timpul luptei, trecu repede cu privirea peste el și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mai era singur. Nu fusese niciodată singur. - Călărimile domnești așteaptă poruncile măriei tale, spuse comisul Jurj. Și nu uită că măria sa s-a jertfit pe sine ca să-și lase oamenii la casele lor, la vreme de urgie. Și nici că răzeșimile și boierii țării au căzut la Valea Albă. Acum e vremea răzbunării. Ștefan privi În jurul lui. Noaptea era Înaltă și senină. Douăzeci de mii de oameni se adunaseră la Bradu Strâmb, ca să jure credință domnitorului și ca să pornească la luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Flancul atacat de Oană se clătina și el sub loviturile Apărătorilor. Încetul cu Încetul, formația Cuceritorilor se afundă În pădurile din josul luminișului, În urmărirea otomanilor cuprinși de panică. Spre Suceava se auzeau semnale de ajutor și ordine de repliere. Răzeșimea condusă de Ștefan cobora și ea, eliminând ultima rezistență a ienicerilor. Căpitanul ajunse și el În pădure, căutându-l cu privirile pe Ștefănel. Dar În hățișul codrului nu se puteau vedea decât umbrele hăituite ale turcilor Încercând să-și caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o evite. Este cazul tânărului profesor Ion Ulma, mutat disciplinar ca învățător la Valea Seacă, când urmările războiului, tifosul și seceta făceau ravagii în Moldova. Acțiunea romanului începe în primăvara lui 1946, an în care avea să se abată asupra „răzeșimii” și noua ordine socială, căreia îi va cădea victimă Ilarion Ulma, tatăl profesorului. Perspectiva diferită a celor doi, tatăl și fiul, asupra evoluției societății românești le marchează destinul. Tânărul, cu vederi comuniste, susținut moral de figura exemplară a lui Onofrei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
și legendară. Conducându-se după semnele vremii, moldovenii respectă datinile, tradițiile din vremuri îndepărtate, superstițiile, practicile magice, mitul bourului alb care are puteri miraculoase asupra oilor. "Oamenii Măriei-Sale" sunt: Jderii (boieri de rangul al doilea) și Călimanii (proveniți din rândurile răzeșimii). Peripețiile acestora sunt povestite homeric. Ionuț, Jderul cel mic, are calități de mușchetar, participând la acțiuni riscante. Nu numai Jderii, dar și Călimanii (Onofrei și Samoilă, fiii lui Nichifor Căliman) sunt devotați domnitorului. Educația tinerilor nu ținea de știința de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ele reprezentând o eră de pace socială, de fericire pentru toți. Chezășia acestei binecuvântate stări o constituie prezența unei boierimi înțelepte, legată de pământ, înfrățită cu țărănimea. De aici, regretul pentru surparea așezărilor patriarhale, pentru stingerea vechii boierimi și a răzeșimii. Ca scrieri tipice în acest sens sunt de amintit, în primul rând, majoritatea povestirilor din Bătrânii de Emil Gârleanu, în special nuvela Nucul lui Odobac, ori Cuconul Stolniceanul de N. N. Beldiceanu. Nostalgia trecutului e punctată uneori de accente xenofobe. Acțiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
cu satele vecine în vederea realizării unor sate mai mari, viabile și competitive, apte pentru măsurile de modernizare. Abia în ultimele trei-patru decenii, tihnita viață sătească tutoveană a intrat într-un proces de rapide și imprevizibile transformări ca urmare a împuținării răzeșimii și migrării tineretului la oraș. Este de așteptat ca intrarea în Uniunea Europeană să stopeze acest proces negativ prin măsuri de modernizare a rețelei de drumuri, de sistematizare a vetrelor de sat și de dotare a acestora cu un minimum necesar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
masiv împădurit, a creat condiții strategice excelente de refugiu, ca și izolarea ei față de căile principale de acces ale popoarelor migratoare asiatice (îndeosebi tătarii), încât vremurile feudal-medievale, respectiv secolele 13-19 au permis o tihnită dezvoltare obștilor sătești și, apoi, a răzeșimii pe aceste meleaguri. Dacă pentru acele timpuri izolarea și greutatea pătrunderii în regiune au constituit o binefacere, pentru timpurile moderne și, mai ales, actuale, aceste condiții devin obstacole ce frânează pătrunderea emancipării infrastructurale și suprastructurale pe teritoriul comunei noastre. Problema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
unde se întâlnește cu Stâncășeni" . Iată că deja Stângăcenii deveniseră între timp Stâncășeni. Așadar, cât privește vechimea satului Stâncășeni, chiar dacă există variante interpretabile pentru secolele 15 și 16, el este cu siguranță un sat vechi și face parte din adevărata răzeșime tutoveană, căreia i s-a alăturat în ultimele două secole vatra pălmașilor clăcași și șerbi de pe moșia Gabunea Popescu din vecinătatea vetrei satului vechi, răzășesc. După aceste documente specifice istoriei medievale românești, intrăm treptat în documentația premodernă și modernă tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
400 și 500 săteni (conform recensămintelor din 1912, 1930, 1941, 1948, 1956, 1966) până la noua împărțire administrativ-teritorială din anul 1968, după care urmează o scădere accentuată datorită noilor condiții social-economice comuniste și postrevoluționare ce hotărăsc moartea lentă dar sigură a răzeșimii Stâncășenilor și a întregii răzeșimi tutovene, conservatoare, incapabilă de a se adapta realităților moderne. Tabelul II Satul Stâncășeni evoluția numărului de locuitori Harta așezărilor atestate documentar în sec. 15, 16 și parțial 17 Așezările din Colinele Tutovei către sfârșitul sec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
recensămintelor din 1912, 1930, 1941, 1948, 1956, 1966) până la noua împărțire administrativ-teritorială din anul 1968, după care urmează o scădere accentuată datorită noilor condiții social-economice comuniste și postrevoluționare ce hotărăsc moartea lentă dar sigură a răzeșimii Stâncășenilor și a întregii răzeșimi tutovene, conservatoare, incapabilă de a se adapta realităților moderne. Tabelul II Satul Stâncășeni evoluția numărului de locuitori Harta așezărilor atestate documentar în sec. 15, 16 și parțial 17 Așezările din Colinele Tutovei către sfârșitul sec. 18. Așezări din ColineleTutovei, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
-o de atunci și mi-a fost sprijin credincios în întreaga mea activitate ulterioară. Îți mulțumesc, tată! Ar mai fi multe de spus despre tatăl meu, un exemplu tipic de gândire rațională și comportament, de înțelepciune a țăranului român din răzeșimea medievală românească întârziată până în secolul 20. Pentru a nu încărca însă textul vreunui întâmplător cititor al acestor rânduri, mă voi mai referi doar la o singură situație, situație finală, trăită de el și, prin el, de apusul răzeșimii românești și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
român din răzeșimea medievală românească întârziată până în secolul 20. Pentru a nu încărca însă textul vreunui întâmplător cititor al acestor rânduri, mă voi mai referi doar la o singură situație, situație finală, trăită de el și, prin el, de apusul răzeșimii românești și instaurarea stihiei comuniste. Tata la 55 ani Era în primăvara anului 1952. Imediat după terminarea cursurilor universitare, fusesem numit asistent la Catedra de Geografie a Facultății de Științe de la Universitatea "Al.I.Cuza" din Iași. Totul a decurs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
livrat la stat, încât pensia tatii și micile mele contribuții de salariat începător nu le ajungeau să cumpere plusul de produse în completare pentru atingerea cuantumului cotelor pretinse de stat. A fost, de altfel, măsura cea mai barbară prin care răzeșimea românească a fost înfrântă prin sărăcire tacită (confiscarea pământului în contul achitării dărilor la stat), sau prin reprimare fizică a celor care nu înțelegeau să tacă în fața nelegiuirilor (prin închisori sau prin muncă forțată la canal, în ocne ori în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]