210 matches
-
fondul și izvorul născător al acelor forțe. De unde statul ar trebui să fie rezultatul natural al societății, ne pomenim că societatea trebuie să fie produsul artificial al statului. Statul improvizat, simțind că pășește în gol, are nevoie numaidecît de un razim pe care să-și pună piciorul; îi trebuie neapărat o societate, pentru liniștea lui, pentru asigurarea față cu el însuși că existența lui are o rațiune mai temeinică decît norocul, poate necredincios, al cîtorva momente. Neavînd, așadar, pe cine să
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
imaginea lui hamletiană a suferit transformări spectaculoase, el a devenit pe rând eroul, clovnul, cavalerul tristei figuri, în fine, propriul său personaj. În spirit civic, și-a asumat rolul, pentru ca, foarte repede, să iasă din arenă, scârbit, căci " Cine se razimă de umbră/ dă-ndată peste cap tumbă". A fost bine sau a fost rău? Poate nu asta e important. Dialogul oricum nu s-a întrerupt, ci el continuă de data asta într-o manieră normală, în ciuda îndemnului " Nu vorbi unde
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
bărbat, în scopul procurării plăcerii. Poetul ,comandă" o femeie, așa cum ar comanda o pernă electrică. Iar solicitarea i-o adresează, cu un cinism caracteristic, chiar ei: ,O, vino iar în al meu braț,/ Să te privesc cu mult nesaț,/ Să razim dulce capul meu,/ De sânul tău, de sânul tău!" (De ce nu-mi vii). Expresia ultimă, intolerabilă (și totuși tolerată, pe parcursul a peste o sută de ani) a acestei concepții falocratice o constituie practicarea de către poet, cu o consecvență care spulberă
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
Eminescu: „Popor pentru urmașii lui”. departamentele create lui Eminescu. latin, înconjurat de slavi, de George Apostoiu, umblând Pentru publicistica eminesciană maghiari, de germani, noi nu ne încolo și-ncoace, prin țările unde a (1), bibliografia de referință a fost putem răzima pe nicio simpatie de fost acreditat cu misiuni culturale, parțială până la G. Călinescu, iar după rasă, care e cea mai puternică scrie îndreptățit, ca într-o parabolă aceea, incidental constituită în studiu dintre toate. Așadar, suntem avizați minunată , cum a
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
Călinescu, iar după rasă, care e cea mai puternică scrie îndreptățit, ca într-o parabolă aceea, incidental constituită în studiu dintre toate. Așadar, suntem avizați minunată , cum a descoper i t unitar. O fulgurantă apariție în 1983, În a ne răzima pe bunăvoința egală a mormântul lui Lev Tolstoi, în iarna lui căutarea lui Eminescu, gazetarul, vecinilor noștri, răsărită dintr-un 2003, la Iasnaia Poliana, după datorată lui Al. Oprea, un studiu mai echilibru nu de simpatii sau mulțimea de copii
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
statuii nu continuă doar, ci se înlănțuie pentru a descrie o acțiune viguroasă, ritmată de tensiunea comună a mușchilor și concentrării nervoase: „brațele-i goale, unul se încovoaie în sus să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; cellalt se razimă pe creștetul ciutei” etc. Și scriitorul, cu geniul anticipației, îl lasă pe cititor să aleagă între diversele continuări ale unei acțiuni care se naște mereu sub ochii săi: „Ce neastâmpăr va fi făcând pe zeiță să calce așa iute pământul
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
țîșnitoare - le oferă o ideală cutie de rezonanță. în memorie încep să-ți revină versuri ale altor poeți, care și-au acordat lira la aceleași chemări eterne: " Și în farmecul vieții-mi Nu știam că-i tot aceea De te razimi de o umbră Sau de crezi ce-a zis femeia." Fîntîna curge, ca și-atunci, mereu. Tu curgi, fîntînă, pe trecutul meu. Și toate sînt precum le-am cunoscut, Rămase-așa, ca dintru început." Nu pot decît regreta că aceste
Tu frunză cazi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8339_a_9664]
-
să ne bucurăm și noi la începutul sfârșitului. E cineva acolo sus care mulțumește pentru noi"... Vă transcriu aici poezia Obosit, știind însă că nu e deajuns chiar dacă e impresionantă: "Obosit, plin de durere/ La un colț de stradă mută,/ Răzimat de-a lui putere/ Plânsul lacrima-și sărută.// Sieși strânge mâna-n mână/ Cu căldura care pleacă/ Și în gând încet îngână/ Spune-i, doamne, să mai tacă!// Că ajunge cu cerșitul./ Piatra e mai mare-n apă/ Când ajunge
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
-n mână/ Cu căldura care pleacă/ Și în gând încet îngână/ Spune-i, doamne, să mai tacă!// Că ajunge cu cerșitul./ Piatra e mai mare-n apă/ Când ajunge infinitul/ Din adâncuri să o scoată.// Obosit, la cap de punte/ Răzimat de mersul vieții,/ Vrea pe toate să le uite/ Până nu-l ajung nămeții.// Să-l îngroape sub înghețul/ Pe podeaua de la punte/ Poate-atunci cunoaște prețul/ La sudoarea de pe frunte.
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
lui mătănii... Câteodată stă s-asculte clopoțeii de la sănii. Alteori, uimit, tresare, dă din mâini șoptind grăbit; parcă spune-o taină mare unui soț închipuit... F1: Ca o umbră din poveste se strecoară-ncet, și iar stă deodată, fără veste, răzimat de-un felinar. F4: Fața lui se lămurește; pare-nduioșat acum... F3: Visător și lung privește casele de peste drum. B2: Poartă mică... pomi în floare... o fereastră luminată... streșini albe de ninsoare... F1: Toate-i par ca "altădată..." F3: Și păreri-de-rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
măsluite, ca și cînd trișatul ar mai aduce vreun cîștig. Dar vechile învățuri mor greu. Salutul dat de un bolnav "ofițerului anonim care își păstra singur, în solitudinea îngrozitoare a casei, rațiunea sigură de a exista și de a se răzima de o sabie." (p. 220) Ce înseamnă poza lui, pe lîngă strania atotputere a neantului? Pe lîngă deriva de priveliști și de trăiri a unui trup închis într-o sticlă? Pe lîngă urarea, de un liber arbitru crud, de neînțeles
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
i-l învârtea încetișor. Trupul lui Filip era auriu și firele de păr blonde de pe brațele și coapsele lui musculoase străluceau în bătaia soarelui. Afară de brațele și picioarele ei bronzate, pielea Valentinei era de o culoare palidă și albăstrie. Se răzima în coate și din această pricină avea o cută peste pântece deasupra buricului. Pe pântece, mai la vale, firele de păr alcătuiau un triunghi desăvârșit de culoare neagră, intensă. Falusul lui Filip ridicându-se din tufa lui roșcată era, ca
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
acest marș care nu se mai termină pămîntul crăpat, nămolul roșu țîșnind și picioarele noastre afundîndu-se pînă la genunchi în sînge proptindu-ne de-aceste cruci, de-aceste morminte cum ne-am propti de propriile noastre oase, cum ne-am răzima unul în arcuirea vertebrelor celuilalt, privește o clipă în jos, o, tu lună plină de zîmbete roua diavolului se usucă și rînjește pe ierburi de-acolo rînjesc și dinții lăptarului pornit acum două seri cel care nu ne-a mai
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
folos o turlă cum nu s-a scris în carte când îi lipsește treapta vieții fără moarte? Și ce-i de-o fi crăiasă a lumii? Las să fie, că nu te dau din brațe pe-ntreaga ei moșie.” Își răzimase capul ca dorul pe lăută... Curând, uitând de oaspeți, din nou iar îl sărută. „Nu fii geloasă, dragă cum flaută privirea, ea are veșnicia, noi zborul ei - iubirea.” Apoi ea-și pleacă fruntea cerșind sfios alintul, dar fața lui de
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
mai presus, caramaderia care i-a unit pe cei 105 elevi, care au fost repartizați la toate aeroporturile din țară („Destinul ne-a înmănunchiat sub semnul aceleiași promoții de aviatori militari, 9 mai 1950, care timp de peste trei decenii a răzimat pe umerii ei destinele aviației noastre”, scria colegul domnului Lefter, Nicolae Pau). Același sentiment de solidaritate îi unește și pe cei cca 20 de supraviețuitori, reuniți și în acest an (dl Lefter a lipsit pentru prima oară - n-a avut
Agenda2005-27-05-senzational 2 () [Corola-journal/Journalistic/283901_a_285230]
-
un colț materialele ce le folosise la curățenie. A mai șters câteva pete de ipsos rămase pe parchetul de sub pervaz și s-a ridicat în picioare. Când s-a întors spre ușă, l-a văzut pe Mișu cum examinează pereții, răzimat de tocul ușii. Părea indiferent, liniștit și chiar obosit. Ea a îndrăznit să-l întrebe: - Ce ziceți..., e bine cum am făcut? - E foarte bine, de ce te temi? Uite ce luminoasă e camera și cum strălucește parchetul! Hai, mergi și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
țurca, republică vrem ostași, joacă băiete, eu mă ascund, Tu vii și spui, te-am prins, acum am să te sărut, o, nu, mai am o prietenă, mai bine ne citim poeme, până ne vine rău, care pe care, ne răzimăm de același gard vechi, ai să spui, pardon, nu erai tu acela, m-ai sărutat din greșeală, uneori mi-este tare dor de Tine, când vii, iar nu Te doresc, Tu chiar nu Te superi niciodată? Nu mi-ai spus
JOCUL CU MOARTEA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363505_a_364834]
-
adăugă domnul Costache ridicându-se de pe scaun. ”Mai vezi tu pe dracu, după”, răspunse Costică în gând și se ridică destul de greu, balansându-se când spre dreapta, când spre stânga, dovadă că mintea îi lucra. Încă gândea despre alegeri... Se răzimă de zid și începu să brăzdeze cu privirea întregul teritoriu de competență. Se afla în post... SFÂR-ȘI-Te Referință Bibliografică: PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2154, Anul VI, 23 noiembrie
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366979_a_368308]
-
suav, cândva apreciat pentru strălucirea lui vioaie. Pălăria acoperea capul unei femei a cărei față nu se vedea. Pe unul din cele patru scaune de pe ultimul rând, ea stătea chircită cu capul plecat și răsucit, în încercarea de a se răzima pe umărul dinspre geam pentru a ameliora durerea ce-o simțea permanent la baza gâtului, dar și pentru a putea urmări cu privirea încețoșată mișcarea copacilor de pe marginea drumului. Cu o mână strângea bastonul de lemn lustruit de îndelungată folosință
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
suav, cândva apreciat pentru strălucirea lui vioaie. Pălăria acoperea capul unei femei a cărei față nu se vedea. Pe unul din cele patru scaune de pe ultimul rând, ea stătea chircită cu capul plecat și răsucit, în încercarea de a se răzima pe umărul dinspre geam pentru a ameliora durerea ce-o simțea permanent la baza gâtului, dar și pentru a putea urmări cu privirea încețoșată mișcarea copacilor de pe marginea drumului. Cu o mână strângea bastonul de lemn lustruit de îndelungată folosință
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
sună bine, își întrerupse, brusc, Antal, discursul. -Ce? întrebă Talestri somnoroasă. -Daago e un nume bun pentru noul tău prieten. -Da, tată. Chiar sună bine. Îmi place. Vulturul tresări, își întinse aripile și le scutură fericit. Prințesa zâmbi și își răzimă capul de umărul tatălui. Acesta își continuă discursul de mai devreme, povestind cu pasiune despre o lume total necunoscută pentru Talestri, dar care o aștepta cu brațele deschise... Referință Bibliografică: VULTURUL, ANTAL ȘI ENERGIA / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare, ISSN
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
din 28 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Duminică, 28 Iulie 2013 Prietene, tu nu te-alini, Amândoi suntem vecini, Cine-i mai întâi? știi bine, N-am fost roiuri de albine Venite din alte spații, Aici mi-am avut Carpații, Răzimat de ei, Ardealul Și de Doina lui cavalul. Te-am primit la mine-n casă, Ți-am dat pâinea de pe masă Când erai flămând pe drum Și de ce mă înjuri acum? Ce târziu nu îți dă pace? Harta lumii nu
VECINI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365144_a_366473]
-
cea mai serioasă frică de el. Ci sarcinile redresării după Hiatusul bolșevic (1940-1989) sunt urieșești și cer umeri herculeeni de geniu natural, dar batjocorindu-l noi pe Eminescu, altul fără mari penitențe nu ni se va livra. Nu ne putem răzima realist decât pe geniul obligat, la care oricum suntem constrânși toți ca să supraviețuim în Copleșitoarea Complexitate, anume în accepția lui de geniu sintetic, proiectat și implementat cu cele mai grele sacrificii (sănătate, avere, familie), ca Erou care te-ai fi
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
lăcrimau și erau covârșiți de sentimente și trăiri diferite, s‑au salutat cu o ușoară înclinare a capului, zâmbindu‑și. Zâmbetul lui transmitea recunoștință și simpatie. Zâmbetul ei avea o încărcătură ciudată de milă, de regret și încurajare. Aproape de ușă, răzimat de zid, un bărbat cu părul aproape alb, mototolea o pălărie ce părea a fi fost nouă, plângând. Gabriel l‑a privit în trecere. „Săracul de el! Ce necazuri o avea? Cred că e venit de la țară. Mamă, Doamne! Ăsta
CHEMAREA DESTINULUI (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356879_a_358208]
-
real ceea ce vedea cu ochii. Nu-i venea să creadă și nu știa cum să reacționeze. În acea lumină își recunoscu părinții, apoi îl descoperi pe fratele ei și pe președintele tribunalului. Simți cum i se-nmoaie picioarele și se răzimă de băiat mută de uimire. Nu reuși să articuleze vreun sunet, nici să salute ori să răspundă la uralele cu care erau primiți. Cristian o ținea de braț, protector, zâmbindu-i cu ochii aproape în lacrimi. Era și el emoționat
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]