5,449 matches
-
acesta era lucrul pe care, cu o uimire copilărească, nu reușeam să-l înțeleg nicicum - putea fi zărit la o adică undeva, pe o stradă din Paris sau Londra, asemeni unui Cervantes sau Tolstoi rătăciți în secolul meu, deposedați de rama temporală a geniului și speriindu-mă asemeni unei năluci care schimbase dimensiunea lui ,illo tempore" cu aceea profană a timpului meu. Apoi, pe măsură ce-i citeam cărțile, altele și altele, care veneau peste mine ca un șuvoi a cărui forță părea
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
Cuvîntul, nr. 1/2005): ,Autorii moderni sînt privilegiați printr-o atenție deosebită și prin aducerea la zi a viziunii critice în articole datorate atît unor autori mai tineri, cît și veteranilor... în timp ce unii autori ceva mai Ťclasiciť rămîn într-o ramă vetustă, favorizată și de faptul că același autor este obligat să interpreteze la distanță de un sfert de secol același scriitor pentru care probabil nu are multă simpatie" și încă (în Dilema veche, nr. 90/2005): , Mai multe texte referitoare
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
Aproape de moarte Se putea adăuga la episodul din Iosif și frații săi și alte file unde e descrisă anxietatea în fața amenințării fatale. Am pomenit în treacăt panica pe care o resimte senatorul Thomas Buddenbrook, pândit de un deznodământ care sparge ramele unei abordări raționale. Din jurnal și din corespondența lui TM desprindem bănuiala că de un blestem ar suferi clanul Mann. El e colindat de strigoii bolii și ai disoluției. Revine aceeași momeală: iluzia că se pot arunca în brațele voioșiei
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
de ducătoare a clipei. Nu-i tocmai așa. Petru Creția scrie, nici nu ne-am aștepta la altceva, o ,poveste" sobră, aproape un tratat despre oglinzi. Nu despre fleacurile matlasate, păstrate lîngă pudrieră, ci despre apele adînci, încorsetate într-o ramă, prin care se strecoară, nu o dată, firicele de cinism. Cinismul galaxiei de lumină rece, al mărilor cu reliefuri nemișcătoare, de gheață, care se joacă de-a-ncălzirea în cadrele unei oglinzi. Altfel spus, un haos întreg, alb ca privirile orbilor, își
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
și condamnată în contumacie./ Atunci cineva a spus:/ ŤPe ăștia să nu-i crezi/ nici cînd joacă în Lacul Lebedelor!ť/ M-am plimbat într-o vară prin Suedia" (Vară în Suedia). Iar voga postmodernismului e și ea așezată-n rama unei ironii ce sugerează că nu e altceva decît un simptom al unui moment ce-și dilată excesiv tranziența: ,se împotmolea în desișul retinei noastre postmoderne/ un cer, dacă nu tocmai violet,/ atunci măcar ocru-cenușiu, iar codrii de aramă/ își
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
căciuliței cu franjuri, cănd înlăturăm cu nesfârșita grijă caimacul din lapte (yuck!), cănd insistăm să merg la frizer pentru că mi se părea că port în cap o mătură, cănd refuzăm să plivesc stratul de ceapă pentru că nu-mi plăceau gândacii, ramele și paianjenii, cănd aprindeam toate luminile din casă pentru că drumul pe întuneric mi se părea insuportabil, bunică-mea avea o vorbă: “Ei, astea-s așaaaaa niște fițeeeeeeee....”. Vă jur, prelungea ultima silaba și aproape o cântă, ușor nazal, ca un
Meditaţie despre fiţe by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82760_a_84085]
-
normalitate și bun simț. bine zis, bravo dragoș! @giuco - referitor la tomberonul ăla special, se numește lada pentru compost și e practic un butoi (sau lada) fără fund, care stă direct pe pământ în curte pentru a permite circuitul al ramelor și viermilor (care se vor dezvolta natural în timp, evident). Deci nu e scump delor, dimpotrivă - doar că nu este foarte cunoscut de multă lume. O căutare pe google după “compost” e simplă - vezi de ex. http://www.ecomagazin.ro
“Ecologică contra” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82800_a_84125]
-
glumim, dar nu părăsim incinta”. Incinta adăpostea cam 5,000 de oameni și o duzină de toalete, demne de o soartă mai bună într-o peliculă semnată Kusturica. Chiuvetele la care nu curgea apă și bodyguarzii care se zgâiau prin ramele goale ale ușilor de la WC-uri întregeau imaginea de penitenciar. Un străin (să-i spunem Robin), căruia România nu i-a atrofiat încă simțul igienei, a avut ideea nefericită de a-i cere unui bodyguard să-i permită ieșirea din
Igrasia noii Ibize a Europei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83078_a_84403]
-
ale inscripțiilor de pe băncile unui liceu, și multe altele. O dezordine greu de stăpînit. Ce a rezultat e o arhivă a memoriei, dispusă să salveze cam tot ce noi, ceilalți, am lăsa în urmă. Dezordinea de pe arcă are totuși o ramă. Autorii își deconspiră sumar intențiile. Irina Nicolau: "Destabilizăm, dar cu folos! Cine va lua în glumă această carte rău va face. ș...ț În absența oricărei metode, fiecare a urcat pe arcă ce a poftit. Așa a rezultat o arhivă
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
mai trăiască sau nu. Ar fi putut să se ridice dintre elemenții săpați în trupul lui gol și să se îmbrace, ascunzând astfel ceața electrică, albăstruie, care i-ar fi dublat fiecare centimetru de piele. Avea niște ochelari negri, cu ramă subțire și lentile mici, ar fi putut să-și ascundă cu ei strălucirea insuportabilă a ochilor. O pereche de mănuși negre i-ar fi putut disimula mâinile arse. Ar fi trecut neobservate bâzâitul continuu și vaga adiere de ozon care
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
al romanului" pe care ar vrea să-l vadă terminat. Rezultatul este că găsim între paginile acestei cărți file de jurnal, scrisori și "bucăți literare" ale "personajului" - un întreg arsenal de artificii literare este deci pus în mișcare, și dacă "rama" e mai degrabă stîngaci construită, din fericire Ghe își intră rapid în drepturi și este lansată o serie de povestiri bizare și de amin-tiri caracterizate de o asemenea bizară percepție a realității. Strigoii, diavolii și demonii "de interior" (personajele au
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
îți scriu, nu mai am cîrcei și pot să le mișc în voie. Darul pe care mi l-ai trimis mi-a făcut plăcere. Portretul în care îmi înfățișezi chipul și pieptul e atît de meșteșugit încît par mai frumoasă. Rama roșie din baga e drăguță. Am tăiat cu foarfecele pieptul, căci l-ai înfățișat dezgolit și nu mi s-a părut cuviincios. Adineaori, după dejun, privirea mi-a căzut pe scrisoarea ta și pe micul portret gravat pentru mine. Mi-
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
fără excepție, sînt azi studiați în Facultatea de Litere. Iar din grupul lor, Radu Petrescu, deși evaluat superlativ, pare să fie și cel mai îndepărtat de ceea ce presupune largă audiență. Radu Petrescu nu și-a înrămat nicioată un jurnal în rama atrăgător-didactică Ucenic la clasici, așa cum a făcut Costache Olăreanu, nu a produs nici spectaculozități comic-livrești de tip Ingeniosul bine-temperat ca Mircea Horia Simionescu, nu a avut nici activități care să-i aducă notorietate de editor super-specializat ca Petru Creția. înglobînd
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
Luminița Marcu După un volum destul de recent, Autode- nunțuri și precizări, în care erau reluate cu modificări și rame nuvele, articole și alte texte apărute de-a lungul timpului, Radu Cosașu apare cu un alt volum realizat pe același principiu al colajului de texte reeditate, Rămășițele mic-burgheze. Un editor cu experiența pieței occidentale ar spune că e poate prea
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
indisciplinat, de traficanții de droguri ce schimbă saluturi în argou cu polițiștii... Un oraș atît de aglomerat și, totuși, atît de părăsit. Deși legată la ochi de amintiri, am reușit să văd, prin țesătura lor, urîtul prezentului într-o superbă ramă a trecutului. Cu asta să plec eu? Și dreptul la imagini m-a trădat? Păcătoasă și nevrednică mai sînt! Lacrimile îmi țîșnesc. De frică, de ciudă. Se unesc cu șuvoaiele de afară. Mai mari. Și mai mari. Cad cu capul
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
schimbat și tematica sau cel puțin aceasta a fost prima impresie. Așa s-a întîmplat cu Augustin Buzura care a aruncat pe piață romanul Recviem pentru nebuni și bestii, lucrare scrisă în bună parte înainte de '90 dar care avea o "ramă" actualizată. Personajul care se tot întoarce în timp a fost pur și simplu transportat dintr-o epocă în alta - povestea, conținutul au rămas aceleași. O altă poveste buzuriană tipică, alambicată, "esopică", avînd drept bonus un mic artificiu tehnic de actualizare
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
biserica ta." Din punct de vedere estetic, Cocoșul decapitat e mai ales o carte extraordinar de bine scrisă. E un debut și lucrul e cu atît mai surprinzător. Autorul spune însă în același interviu ceva foarte important, de pus în ramă pentru scriitorii de la noi: "Mă simt foarte onorat că această editură mi-a preluat manuscrisul și împreună cu redactorii de acolo (subl. L.M.) am făcut un roman care poate fi citit..." Se întîmplă să știu cel puțin două cărți recente, între
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
prin modul în care prezintă colecția Manakia e inversarea acestui raport: imaginile, combinația acestora, funcționează ca un text în sine, lecturabil într-un cu totul alt mod decît textul scris. "Povestea" scrisă de Ioana Popescu, care însoțește și pune în ramă fotografiile fraților Manakia, pare să dețină în raport cu acestea un rol secundar. Statutul de simplu catalog de colecție pe care autoarea îl atribuie cărții-album e o mică "păcăleală" adresată cititorului. Dar și o strategie de a-l face să privească, transformîndu-l
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
Cristian Teodorescu De cîțiva ani încoace, portretul lui Ceaușescu apare la aproape orice miting sindical mai măricel. Portretul cu ramă și coadă rămas de la marile adunări populare de pe vremuri, nu copii xeroxate și mărite la nervi. Asta spune ceva despre sindicatele care ies la defilare cu Ceaușescu între rînduri. Dar în această exasperare a sindicaliștilor care nu mai știu cui să se adreseze
Viitorul portretului lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15508_a_16833]
-
pe cînd mama întindea brațele și învîrtea unde era clocotul mai întețit" (Munci și zile). Supuse unei contemplații concentrate, obiectele încep să halucineze, se irealizează salvator: "Albia licărea spre celălalt tărîm - mii de culori de fețe jucau afund, prinse în rama lină de lemn. Le vedeai în goana lor fără să le poți atinge" (Casa prietenilor). Pericolul pînditor la fiecare pas dobîndește chipuri fabuloase, teroarea istoriei contrăgîndu-se în teroarea basmelor: "Seara venea "Scufița Roșie" - de-atîtea ori a venit. Mama o spunea
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
de uneltele explicației discursive. În schimb, un scriitor n-ar tăgădui atît de ferm, ar fi înclinat să zică: "Poate!", "Parcă!" sau "Cîteodată da!" Cu ce temei? El beneficiază de roadele unei experiențe, poate menține uneori o acțiune și în ramele închipuirii din vis, renunțînd la prozaica deșteptare. Derrida insistă asupra regretului celui sustras plăcerii de a vagabonda în mirific și imprevizibil, el revine adesea pe pămînt cu sentimentul că pierde ceva irecuperabil, că e păgubit, că nu poate fi consolat
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
nu se obosește nimeni să le îndepărteze, ci doar le ocolesc toți numai atît cît să nu le bată vîntul în nas, răsar miraculos nituri și borcane cu aracet, baițuri și covrigi turcești pe jumătate mîncați, argintărie și sticlărie amestecată, rame și tablouri uneori surprinzătoare, icoane și prezervative, costume de Argeș, de Muscel și de Mehedinți și sfeșnice franțuzești, aparate de fotografiat și colecții de timbre, gramafoane și ilustrate porno din anii douăzeci, arhivă publică și privată, titluri de stat expirate
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
cele cunoscute direct sau indirect, oameni, scrieri, evenimente, opinii, Monica Lovinescu supune segmentul temporal menționat unei analize am putea spune microscopice. Operația d-sale nu e atît în beneficiul "pactului autobiografic", cît în cel al unui tablou obiectiv, a cărui ramă literară e spartă în direcții moraliste (dar și pur și simplu morale) politice (dar și pur și simplu sociale, întrucît întreaga obște românească e pîndită de primejdii catastrofice). Paginile de față, mărturisește autoarea, sînt scrise despre și pentru alții". Ceea ce
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
principii morale ale Lucrezziei Karnabatt, asiduă și indiscretă protectrice a sexului de dincoace de drum". Numai pentru că admir volutele, chiar și cele mai libere ale condeiului critic de mare și risipit talent, cred că încheierea acestui eseu trebuie scoasă din rama portretului. În general, eseurile se încheie abrupt. Florin Faifer se ferește de concluzii și încadrări definitive. Ca și exordiile, foarte variate și care amintesc de surprinzătoarele introduceri de capitole la "istoria" călinesciană, finalurile au totuși o notă individualizantă. Și tot
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
agrafele și almanahul cu Rip Kirby, pe care nici n-a catadicsit să-l privească. Alese două agrafe și în timp ce și le punea, strîngându-și părul spre ceafă și spre urechile palide, am zărit pe noptieră fotografia tatălui ei, într-o ramă de argint: Kim într-un palton deschis la culoare, cu reverele ridicate, din profil, cu borul pălăriei acoperindu-i un ochi și zîmbind dintr-o parte. Ochii lui întunecați ascundeau o licărire ironică, sîmburele unei aventuri. - E adevărat că știi
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]