3,475 matches
-
în ansamblu și integritatea, calitatea ecosferei în totalitatea să. Omul nu este o ființă separată de natură, de planeta pe care trăiește și nu poate susține un model de civilizație opus naturii, bazat exclusiv pe cultul tehnologizării și al artificialului. Reîntoarcerea omului către natură, conștientizarea să că ființă făcând parte integrantă din ecosfera, ceea ce ii dezvolta o calitate juridică și etică specifică, de ființă responsabilă direct pentru calitatea vieții sale și pentru viața de pe planetă, pentru calitatea mediului înconjurător și pentru
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de modernizare prin occidentalizare ("părinții" fuseseră educați adesea în universități străine, studiaseră în limbi occidentale și asimilaseră puternic valorile și stilul de viata vestic). În schimb, la generația a doua ("copiii") s-a constatat o așa-numita indigenizare, constând în reîntoarcerea la tradițiile naționale (limba, religie, atitudine față de istorie, vestimentație etc.), fiindcă această generație trebuia să găsească în propria societate mijloacele de a reuși 12. Fenomenul care a început să se producă acum în țările occidentale pare unul similar, de indigenizare
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
provocat, șVasileț moare în cursul unei încăierări, nu se sinucide, așa cum eronat au afirmat unii critici" (pagina 240), pentru ca la pagina 241 să găsim "Ștefan și Vasile trăiesc drama existențială a înstrăinatului și fiecare alege soluții diferite, primul optînd pentru reîntoarcerea în spațiul închis șs.a.ț, iar cel de-al doilea se sinucide". Sau, la pagina 46: "cel ce se zbate în pîntecele Anei este continuatorul spiritual al lui Abel, iar biologic urmașul lui Abel școrect: Cain, s.m., R.R.ț
Recapitulări, nu revizuiri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14789_a_16114]
-
duc acești oameni pentru care nu pare să fi mai rămas un loc în care să găsească un adevărat refugiu. Episodul cu fuga familiilor de evrei într-un sat apropiat, pentru a se pune la adăpost de bombardamente, urmată de reîntoarcerea în casele din oraș, după ce bombele lovesc exact satul presupus sigur, vine în sprijinul aceleiași idei că oamenii nu mai au unde să se ducă. Ce îi salvează pe toți de la alienare este autentica prietenie care îi leagă, situată dincolo de
Generații by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14995_a_16320]
-
Muguraș Constantinescu În februarie a apărut la Editura Seuil un volum de Gérard Genette ce continuă noua serie de "Figuri" și care se intitulează simplu FiguriV. Este, după cum ne va mărturisi autorul, o reîntoarcere la un tip de scriitură mai relaxată, mai destinsă, capricioasă. Și într-adevăr, după ansamblul intitulat Opera artei, Genette, temutul "Aristotel" și apoi "Kant al zilelor noastre", pare să renunțe la rigoarea clasificărilor, la sinteza tabelelor, la repartizarea categoriilor în
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
Domnule Gérard Genette, de cîțiva ani publicați din nou volume de Figuri, Figuri IV în 1999 și, recent, în februarie anul acesta, Figuri V. În momentul publicării Mimologiilor în 1976, carte care urma seriei de Figuri I,II,III, o reîntoarcere la "figuri" ca titlu, ca formulă, ca gen era previzibilă, era de imaginat? G.G.: Da, desigur, poate nu imediat... dar e o formulă pe care nu mi-am propus niciodată să o abandonez. M.C.: Mi s-a părut, la o
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
pietrifică aici, devenind netimp, stare pură. Prezența roții și timpul ciclic este credința asumată muzical a Doinei Rotaru, reflectată atât de bine în titlul unui opus cameral: Ouroboros. Discul de la Electrecord continuă această concepție temporală și simbolică, numindu-se "Eterna reîntoarcere". El debutează cu Ceasuri (1987), o piesă de succes a autoarei. Aparent ilustrativ, ticăitul politempic se transformă încet în neregularitate, ca și cum mecanismul ceasornicului s-ar deregla, ar transgresa regnurile și, pe nesimțite, ar învia. Automatul devine pulsație, iar prin aceasta
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
anunță o viitoare renaștere spirituală a țării sale. Atunci cînd majoritatea intelectualilor contemporani nu găseau suficiente lacrimi ca să plîngă înapoierea Portugaliei și doreau modernizarea rapidă a țării, unul dintre cei mai mari poeți de limbă portugheză vedea singura salvare în reîntoarcerea la trecutul legendar. Astăzi Portugalia s-a modernizat. Este membră a Uniunii Europene, integrează "spațiul Schengen", moneda ei națională este internaționalul Euro. S-ar părea că istoria a optat definitiv. Și totuși... Cine ar fi crezut? După ce, în jumătatea de
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
decembrie 2000), un comunicat de presă, lansat în eter, anunța hotărârea liderului de la Kremlin, Putin, de a reveni la imnul de stat al sucombatului URSS, urmând ca textul să fie adaptat la condițiile actuale din Rusia (oare doar atât țintea "reîntoarcerea"?...). Știrea aceasta paradoxală, după mici comentarii temperate, a fost parcă ștearsă cu buretele și nu s-a mai amintit, până acum măcar, dacă a și fost pusă în aplicare sau a fost doar o "testare" a opiniei publice internaționale. Pe
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
inerție și abandon. Va vorbi, prin urmare de "ai noștri vârstnici la Paris", în clară trenă eminesciană. Revenit în patrie - căreia îi închină, de altminteri, un magnific imn -, el se ciocnește de catastrofa de după 1989, de "peisajul căpcăun". Dacă tragismul reîntoarcerii n-ar fi evident - cum nu a fost o singură clipă pentru aceia care au schimbat mai departe pupicuri cu călăul - l-am putea taxa pe moralist drept prototip al eternului nemulțumit, cu trimiteri la acel personaj voltairian despre care
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
insomniilor/ nu putem să ne împotrivim au zis/ hotărîrii de-a merge-n exil a semințelor" (și s-au hotărît semințele să meargă-n exil). Acest exil misterios, decis de străfunduri abisale, naște, firește, o reacție nostalgică, o așteptare. Așteptarea reîntoarcerii la făgașul originar s-ar cuveni să fie antidotul său măcar în plan afectiv, o alinare în sine. Dar ea se izbește de enormitatea dezamăgirii, de proporțiile catastrofice ale prăbușirii, așa încît e blocată chiar în mecanismul propriu: "ce-ar
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
ar mai rămâne? Câteva rădăcini și învelișuri teutone. Anglia este o țară latină, și noi nu trebuie să ne procurăm latinitatea noastră din Franța ( s.n.). Pentru istoricul Dawson misiunea sfântului Augustin după anul 597 a însemnat o a doua romanizare, "reîntoarcerea Britaniei la Europa și la propriul ei trecut". Astfel orice țară care se vrea europeană își afirmă legăturile spirituale cu Roma. Cuvintele cronicarului "de la Râm ne tragem" pot sta pe frontispiciul oricărei țări europene. Culturile popoarelor europene s-au configurat
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
presiunea . presupusa . a lui Ion Iliescu (în fond, trăim într-o cultură politică primitiv-traditionala, în care tătucul națiunii a jucat, joaca și va juca un rol privilegiat). Neplăcut e și că .demisii. își vor vedea de învârteli, așteptând calm momentul reîntoarcerii acolo de unde au plecat intempestiv, dar fără să li se clintească vreun fir de păr. Într-o lume normală, n-ar fi existat decât două soluții: ori generalii de poliție scoși pe tușă au comis abateri grave, și atunci simplă
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
ne putem juca în liniște/ cu labirintul finlandez// fără să ne pese cine va spăla/ diseară/ dinții celui mort/ astfel încît sufletul/ să plece curat de pe limbă" (camera de subsol sau răscumpărarea). O sinteză a celor două impulsuri, purificarea prin reîntoarcerea la elementar și impurificarea prin grotesc deformator, demoniac, se efectuează în unele texte din care rezultă un amestec de umilință și afectare, de durere și teatralitate. Firul lucidității trece prin aceste ipostaze eterogene, structurîndu-le, sudîndu-le. Căci atît umilința (stare dureros-voluptuoasă
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
bizantină. Preluând creator sistematica unisonului enescian, Niculescu îl transformă în pol al gândirii sale. Unisonul ca soteriologie se manifestă multiplu în această muzică: ca agent al plenitudinii și bucuriei, ca imagine a Divinității, ca promisiunii a Judecății, ca salvare și reîntoarcere în matca originară. El adoptă, pe rând funcții de "liman" (Cantata a III-a), de "soclu" (Ison II), de "hierofanie" (Simfonia a II-a, Omagiu lui Enescu și Bartók), de "vox Dei" în chip de coral (în Invocatio, Deisis, Litanii
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
Cehoslovacia sovietizată. Am să vă arăt una din raritățile bibliotecii, care în mod sigur vă va interesa: Mircea Eliade, Pe Strada Mîntuleasa, copiată de Havel pentru prieteni. E o ediție din 1967. mai avem, în traducerea unui necunoscut, Mitul eternei reîntoarceri. Avem, de pildă, editată clandestin, întreaga operă a lui Jan Patoèka, în 22 de volume, fiindcă autorul nu se publica oficial. De cele mai multe ori, cărțile se copiau și circulau în samizdat atunci cînd ediția legală se epuizase sau fusese retrasă
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
Mario se gândi la ochiul sărat ca o lacrimă ce-ar aluneca printre dinți când îl mesteci. - Trebuie să-i schimbi mai des apa, sugeră. - În zadar, e bătrân și bolnav. Mâine o să moară. Anunțul acesta îi sună ca o reîntoarcere la tot ce era mai rău, la Delia torturată de doliu și la vremurile de la început. Încă atât de aproape de cele întâmplate, de treapta scării și de podul din port, cu poze de-ale lui Héctor ivindu-se dintr-o dată
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
vama dintre doi mai - unde totu-i à trois - ca într-o arcană ce-i știe cuprinde și dulce și-amar pe toți: who’s who and with whom. În aristocrație doivamaiotă aici sîntem umbrele soarelui. Pe Nietzsche gîndul eternei reîntoarceri l-a întîlnit la munte, dar el era de sușă protestantă, nu plajnic ca noi, prin care timpul trece și doar așa rămîne; eu, pentru a putea reveni pe dată, voi să imn: „Vama mia, vama mia! mai am un
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
mai ales față de cel bogat și străin, o ură remanentă, din spuma căreia s-a născut făptura de care te izbești azi la tot pasul în România”. Desigur, „omul nou”, nostalgic al „gloriei” socialismului „invincibil” și resentimentar în raport cu tentativele de reîntoarcere la normalitate. Culpa literatorilor înfeudați producției comandate de partid nu e defel neglijabilă: „S-ar zice că autorii poeziilor și prozelor intrate atunci în manuale și asimilate ca unică ofertă, cu sau fără plăcere, în vremea copilăriei și adolescenței multora
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
Îl așteaptă succesul, dar fără să se dezică de acele timpuri, cartea proiectează un dubiu retrospectiv asupra opțiunilor artistice din acea epoca. Brook, cel de astăzi, își aduce aminte de regizorul de atunci și temperează certitudinile impetuosului debutant care fusese. Reîntoarcerea în trecut este însoțită de rezervă și de scepticism. Omul în vârstă îl examinează pe tânăr fără complezenta. Că orice mare pedagog, Brook ne învață cum să integrăm lecțiile cotidianului în concepția despre viața: interpretarea concretului, iată principiul la care
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
evocare fantastă, însă picantă prin stringență verbală, pe o scenă despre care am putea zice, cu aceeași îndreptățre, că nu mai există ori că există întru eternitate. Prospețmea regiei ( formale, dar și morale) e în măsură a da iluzia "veșnicei reîntoarceri" ( o sintagmă dragă lui Dimov): Cînd am intrat, cu Mazilescu’ și }epe,-n camera de bloc/ erau acolo,-n dormitor,/ birou și living, la un loc:/ Mircea Ciobanu ( alias Sandu),/ domnos, ba chiar dominator;/ mezinul Gabrea ( mult mai tandru);/ era
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
s-o stingă". Ne amintim acum de o observațe a lui Jean Paul, referitoare la circular, adică la situarea unei idei în antiteză cu ea însăși: a fura hoțul, a aresta Bastilia etc. Nu e decît o variantă a "veșnicei reîntoarceri", întrucît spiritul revine la inepuizabile asemănări, confundîndu-se, în concepța literară modernă, cu labirintul. Încercînd a-l "imita" pe Dimov, Șerban Foarță se pune, prin conștiință exacerbată a execuței, într-o antiteză cu acesta, o antiteză care nu e decît o
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
percepție este evidentă: eroul epopeii homeriene a fost un aventurier și nu un emigrant sau un exilat, chiar dacă exilul înseamnă o aventură în necunoscut. În memoria afectivă și culturală a Irenei se nasc puzderii de asociații roind în jurul temei „Marii Reîntoarceri". Astfel, un mit străvechi devine parțial compatibil cu destinele eroilor contemporani ai romanului. Următoarea secvență este o digresiune lingvistico-mitologică pornind de la titlul cărții. Reîntoarcerea înseamnă în greaca veche „nostos", ne instruiește doct autorul. „Algos" înseamnă suferință. Ecuația este simplă, deduce
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
În memoria afectivă și culturală a Irenei se nasc puzderii de asociații roind în jurul temei „Marii Reîntoarceri". Astfel, un mit străvechi devine parțial compatibil cu destinele eroilor contemporani ai romanului. Următoarea secvență este o digresiune lingvistico-mitologică pornind de la titlul cărții. Reîntoarcerea înseamnă în greaca veche „nostos", ne instruiește doct autorul. „Algos" înseamnă suferință. Ecuația este simplă, deduce Kundera, nostalgia fiind suferința generată de dorința neîmplinită a reîntoarcerii. După ce enumeră cu osîrdie lexicografică termenii prin care diverse limbi europene o numesc, autorul
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
eroilor contemporani ai romanului. Următoarea secvență este o digresiune lingvistico-mitologică pornind de la titlul cărții. Reîntoarcerea înseamnă în greaca veche „nostos", ne instruiește doct autorul. „Algos" înseamnă suferință. Ecuația este simplă, deduce Kundera, nostalgia fiind suferința generată de dorința neîmplinită a reîntoarcerii. După ce enumeră cu osîrdie lexicografică termenii prin care diverse limbi europene o numesc, autorul ajunge la concluzia că nostalgia ar putea fi suferința provocată de necunoașterea a ceea ce se întîmplă în patria abandonată. În viziunea lui, Odissea ar fi epopeea
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]