203 matches
-
dar tocmai prin aceasta disponibile și deschise pentru orice tip de experiență. Acest complex de imagini, așezat într-un spațiu circular, o reproducere la scară mică a circularității universului, capătă, în mod spontan, o funcție majoră, de semnal și de receptacul pentru lumile paralele. Într-un anumit fel, sistemul de semne pe care îl propune Paula Ribariu seamănă, ca utilitate prezumtivă, cu misterioasele și încîlcitele desene de la Nazca, ilizibile pînă la opacitate privite de aproape, adică din chiar interiorul grafiei lor
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
este o problemă de calendar, adică tot ce mișcă este contemporan, pe cînd din perspectiva Ruxandrei Balaci, contemporaneitatea este ceea ce nu s-a născut încă, adică virtualitate pură. 5. Pentru că în loc să integreze proiectului artistic contemporan un sit flexibil, el însuși receptacul și exponat în aceeași măsură, cum ar fi un spațiu industrial expiat în sistemul lui de referință, dar resuscitat prin conversia la un alt tip de realitate, totul a fost îngropat în măruntaiele casei de nebuni pe care Ceaușescu și-
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
de pictură populară și naivă pur și simplu, în a căror construcție hieratica postbizantină este înlocuită cu narația hazoasă despre sărbătoare, miel, cîine, biserică și popă, prezențe în primul rînd anecdotice și grotești și într-o mult mai mică măsură receptacule pentru lumina dumnezeirii și buni conductori pentru voltajul înalt al trăirii mistice. Cît de necesare mai sînt astăzi aceste expoziții și cîte șanse reale mai au ele într-o lume în curs de normalizare sînt întrebări cu care n-ar
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
existență natura rațională, anume pentru ca de bogățiile și darurile divine să se împărtășească și omul - coroana și regele creației. Înțelepciunea atotcreatoare a modelat sufletele ca pe niște vase, să spunem așa, dotate cu libertate, pentru singurul scop de a deveni receptacule pentru primirea acestor daruri, un vas care devine întotdeauna mai mare, în concordanță cu creșterea volumului substanței care este vărsată în el. Pentru că aceasta este μετουσία divinului: Dumnezeu face ca persoana care se împărtășește de μετουσία să devină din ce în ce mai mare
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
fie abandonată”<footnote Frances Young, „Sexuality and Devotion: Mystical Readings of The Song of Songs”, în Theology and Sexuality, Vol. 7, Nr. 14, 2001, p. 92-93. footnote>. În studiul său, autoarea explorează de fapt modul în care sufletul este un receptacul în gândirea Sfântului Grigorie Și modul în care discursul erotic al Cântării permite exprimarea acestei gândiri<footnote Ibidem, p. 92-93. footnote>. Harrison discută Și inversiunea de sexe, prin care căsătoria dintre un iubit Și sophia feminină este declarată a fi
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Tot în felul acesta stau lucrurile și cu Instaurarea tabloului. Acestă sintagmă, cu un sens atît de pregnant afirmativ, este, în profunzimea ei, un fel de carte a genezei; la scară mică a genezei tabloului și a asumării lui ca receptacul al realului, dar și ca realitate intrinsecă, iar, la scară mare, a genezei lumii, a conștiinței creației și a conștiinței de sine a creatorului într-un spațiu marcat precumpănitor de reflexele filosofico-morale de coloratură catolică și protestantă. Este evident, în
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
fidelitate și asumare pe întreaga durată a biografiei creative. Ceea ce era considerat drept stil în epoca clasicismului suportă o mutație considerabilă de la identificarea stilului individual cu stilul de epocă la stilul individual drept constituentă a epocii și ca un potențial „receptacul” al mai multor tipologii stilistice concatenate. Spre exemplu, ceea ce la Beethoven corespunde câte unei „vârste” în limitele unui singur program estetic unitar - idealul clasicismului -, la Stravinski suportă o mutație atât de puternică, încât acestor imagini ale fiecărei „vârste” stilistice beethoveniene
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
dar tocmai prin aceasta disponibile și deschise pentru orice tip de experiență. Acest complex de imagini, așezat într-un spațiu circular, o reproducere la scară mică a circularității universului, capătă, în mod spontan, o funcție majoră, de semnal și de receptacul pentru lumile paralele. Într-un anumit fel, sistemul de semne pe care în propune Paula Ribariu seamănă, ca utilitate prezumtivă, cu misterioasele și încîlcitele desene de la Nazca, ilizibile pînă la opacitate privite de aproape, adică din chiar interiorul grafiei lor
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
să facă din el un simbol, conservând întreaga specificitate a expresiei”). Oricât de analitic ar fi Eliot, un admirabil bun-simț îi dictează oprirea pe pragul unui evident mister, „intensitatea procesului artistic” - o „fuziune”, căci „spiritul poetului e de fapt un receptacul care captează și înmagazinează nenumărate sentimente, formulări, imagini, păstrate acolo până ce toate particulele susceptibile de a se uni într-o combinație nouă se află laolaltă”. Cu toate acestea, nimeni nu va putea vreodată reface, în locul artistului, geneza artistică, modalitatea etern
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
să poată coborî printre oameni, să vină În maximă apropiere de ei și să-și asume firea urmașilor lui Adam pentru a o Înnoi dinăuntru, El trebuia să găsească În cuprinsul lumii create un vas ales apt de a deveni receptacul al divinității și de a zămisli un fiu preacurat al cărui ipostas avea să fie Însuși Logosul divin. Fecioară și Maică, Făptură Umană și Mamă a Celui ce este Dumnezeu, fiică muritoare să nască pe Dumnezeu cel fără de Început, sunt
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
de pictură populară și naivă pur și simplu, în a căror construcție hieratica postbizantină este înlocuită cu narația hazoasă despre sărbătoare, miel, cîine, biserică și popă, prezențe în primul rînd anecdotice și grotești și într-o mult mai mică măsură receptacule pentru lumina dumnezeirii și buni conductori pentru voltajul înalt al trăirii mistice. Cît de necesare mai sînt astăzi aceste expoziții și cîte șanse are o instituție serioasă ca Ministerul Culturii - mai nou și al Cultelor - să le păstorească fără a
Iconodulie și festivism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16215_a_17540]
-
în care comunismul a aruncat întregul patrimoniu cultural, asemenea tentative s-au făcut în mod constant, dar ele au funcționat doar ca simple alternative private la instituțiile publice; Muzeul de Artă contemporană Florean din Baia Mare, care a devenit un imens receptacul pentru arta din întreaga lume, ceea ce nici o instituție de stat nu a făcut-o pînă acum, Galeria Luchian 12, care și-a fixat un amplu proiect de recuperare a segmentului artistic ignoarat sau ejectat de către politicile oficiale, Galeria și casa
Basarabia mea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7070_a_8395]
-
retractilă, absenței conferindu-i-se unele atribute ale prezenței, chiar dacă derizorii și vag romantice. Dar ce anume îl determină pe Emil Botta să invoce Absența? Mai întâi, am văzut, extraordinara ei putere de a concentra valențe poetice: Absența este incitantă, receptacul de promisiuni, de prezențe viitoare. Absența cheamă imagini, îmbie la simetrii. Este într-o continuă mișcare inversă față de subiect, într-un tangou fabulos: când el se apropie, ea se îndepărtează, și invers. Absența poate fi comparată cu un fond poetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
spargă în bucăți același prea-plin sintetizat de specie. Chemarea elementară spre perpetuarea ei (a speciei), spre realizarea cuplului de elită atinge paroxismul, până la negare de sine prin ieșirea din timpul propriu (istoric). Prea-plinul se întoarce asupră-și, devenind durată pură. Receptaculul de carne în care clipa s-a epuizat trebuie să dispară, moartea pare unica rezolvare. Explicația mi se pare destul de la îndemână: un individ este mult prea fragil ca să poarte o sarcină augmentată generații de-a rândul, secole și milenii
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
-n picurii de ploaie care curg. ?i altoit? de fiin?a mea, imensă lume cu toamnă ?i cu seară ei ?? doare că o ran? Spre mun?i trec nori cu ugerele pline. ?i plou? " Sufletul poetului devine astfel un imens receptacul al durerii universale, al existenței macrocosmosului, condi?ia uman?, „În?eleas? că mitic?, arhetipal? condi?ie cosmic?" , fiind Întruchipat? de fiin?a poetului. Poezia, „dimensiunea spiritual? care suport? cel mai greu defini?iile" (N. St?nescu) , „art? a limbajului" (P.
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
paradisuri terestre" , „...În descrip?ia c?rora Eminescu a pus mult din fantezia liric?, din sensibilitatea lui organizat? În a?a chip, Încât Înregistreaz? iriz?rile de culori ?i melodiile ascunse ale peisajului: simfonia naturii ?i sentimentul culorilor, pe care receptaculele fine ale romanticilor le-au descifrat Înainte de simboli?ți". (Eugen Simion) În studiul s?u asupra universului prozei eminesciene, criticul literar Eugen Simion subliniaz? ideea de spa?iu poetic fascinant, unic prin semnifică?iile sale; pentru aceasta, utilizeaz? termenul „paradis
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de razele magice ale lunii, e ochiul ei de lumin? deschis, pe p?mânt, misterelor lumii: „ Iat? lacul. Luna plin?, Poleindu-l, Îl str?bate; El, aprins de-a ei lumin?, Simte-a lui singur? țațe. " („ Las???i lumea... ") Este receptacul al durerilor, nelini? tilor, fr?mânt?rilor sufletului omenesc, este „oglindă lucie În care se r?sfrânge Ins??i solitudinea lumii"; asemenea poetului, „visând o ntreag? lume", tr?ie?te acelea?i nelini?ți: Tremurând cu unde-n spume Între
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
numai de muzică în paginile ei, ci de o rețetă de împlinire umană în numele echilibrului lăuntric. Potrivit lui Platon, nu te poți cultiva armonios decît dacă, cuplîndu-te la ordinea universului, intri în legătură cu ritmurile lui. Asta înseamnă două lucruri: 1) să fii receptaculul pasiv al unor taine pe care le primești sub inspirația muzelor; 2) să împărtășești semenilor ceea ce ai primit prin revelație divină. Așadar, nu e îndeajuns ca tu însuți să te fi echilibrat pe seama echilibrului cosmic, mai trebuie să-i faci
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
niciodată, în toți acei ani de când lucra pe coastă, tata nu mai văzuse o asemenea desime de nori, o asemenea uscăciune de tunete confirmând refrenul: dacă tunet uscat în cer izbucnește, vreme violentă ne pândește. Joao de Castro era un receptacul de astfel de reguli rimate, de teorii proverbiale prin care explica ciudățeniile care prezidaseră memorabila zi: fulgere la nord și vânt din babord, dacă de la sud vine, ploaia se-aține. Dar nu ploaie a fost ceea ce s-a aținut, ci
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
începând cu cele eminesciene), spre a reface o istorie a compartimentului patetic al poeziei noastre naționale. Noul survine din revelația că veacul nostru nu mai însoțește creatorul în demersul său, nu se mai înflăcărează, nu-i mai este partener, nici receptacul al entuziasmului. Postura unui poeta vates și-a încheiat, se vede, actualitatea, ori trebuie reformulată, de o manieră șocantă. De aici, exasperarea, mâhnirea fără leac. Dar, tocmai de aceea, Magda Cârneci apare ca o autentică poetă: vocația ei ultragiată nu
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
Covrig Roxana Mircea Badea a comentat, marți seară, declarația unui senator PSD, pe care l-a numit "receptaculul mesajului divin". Senatorul Nicula a intrat "în gura presei" după ce a spus că "Dumnezeu însuși" i-a trimis o idee cu privire la bugetul pentru Biserici. "Pentru biserici avem întotdeauna amendamente. Ideea mi-a venit de la Dumnezeu însuși", a declarat, marți, senatorul
Badea a aflat cu ce se ocupă Dumnezeu. Îi trimite idei în cap lui Nicula by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80332_a_81657]
-
fi aflat Într-un elicopter deasupra pieței, aceasta ți s-ar fi arătat ca o floare imensă, Întinzându-și leneșă petalele prelungi În bătaia soarelui. Capotele galvanizate formau sute de boabe de rouă, aflate Într-o nemișcare fragilă, doar În receptaculul florii oamenii pulsau, ca niște gângănii mici și nedumerite, puse În mișcare de aceleași instincte vagi, de Înmulțire, de potolire a foamei și de frică. Nici o vibrație nu tulbura Însă văzduhul, În afara unui stol de porumbei care treceau dezinteresați spre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
stare s-o facă să li se supună, pe cît de mult Își dorea ea, inconștient, să se simtă subjugată. Cum să Își mărturisească ei Înseși că tînjea să fie disprețuită, umilită, jignită, lovită și redusă la simpla condiție de receptacul al nevoilor sexuale ale unei ființe respingătoare și brutale, a cărei simplă prezență Îi stîrnea greața? Să-l accepte ar fi Însemnat să accepte autenticitatea dezechilibrului ei mintal și faptul că aceia care o făcuseră nebună cînd Își distrusese căsătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
primele vorbe. O mare pace îi invadă încet, încet celulele, o încerca un vag sentiment de recunoștință. Alexe vorbea calm, cu siguranța celui ce se știe foarte stăpân pe poziție, știa că în fața lui nu stă un rival, ci un receptacul lipsit de agresivitate, căruia era de ajuns să-i torni până la suficiență informații, el era obișnuit cu manevrele, obișnuit să atace pentru a se apăra, cu rapiditate, în așa fel încât să nu mai fie timp pentru clarificări, în fața Carminei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sublim. Imposibil, își spuse în gând Carmina, doar dacă îți planifici dinainte, găsești persoana, stabilești ziua și-ți spui: azi voi avea un sentiment sublim de duioșie. Dar dincolo de sarcasmele ei, observă că Fana era un noian de impresii, un receptacul mereu treaz spre care se îndreptau fel de fel de nuanțe, erau alese, scuturate de praf și catalogate după importanța lor. Avea un spirit de observație ascuțit, păcat că și-l irosea doar în vorbe, îl cheltuia fără nici un folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]