93 matches
-
drumul jihadului sau altor extreme antisociale: celebritatea. Foto Guliver Getty Images Nevoia de atenție Dacă „mântuirea“, sinuciderea cu explozibil la brâu (și dacă iei și pe alții cu tine e și mai tare), autodafeul, toate actele care duc, teoretic, spre redempțiune ar presupune discreția absolută, credeți că ar mai fi tentați așa de mulți? Cred că nu. Ce sens are să faci un gest extrem - desigur, în condițiile în care nu suferi de depresie cronică, și vrei cu tot dinadinsul să dispari
Cum a devenit elevul Luigi din Craiova jihadist by https://republica.ro/cum-a-devenit-elevul-luigi-din-craiova-jihadist [Corola-blog/BlogPost/337845_a_339174]
-
salvat de refugiul în vis, acolo unde și spectacolul pentru regina Angliei este cu putință. Un concert grandios, de proporții cosmice, în care își găsește locul și soția lui, violonista cu mințile pierdute, încheie filmul. Am spus „salvat", dar și redempțiunea, chiar fantasmatica, are un preț. Mai ales la acea vârstă. Într-o fulgerare de o secundă, în tumultul muzicii se ițește chipul hidos transformat de boală, de bătrânețe, al femeii. Sorrentino nu ne lasă să ne bucurăm fără nicio grijă
Cannes 2015. Când Mădălina Ghenea îl fotografiază pe Sir Michael Caine by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/102035_a_103327]
-
pe care îi admiră în mod deschis și declarat. Era aici, în rezervă și reținere față de opera scrisă, opera "filosofică", să-i spunem, și un reflex al credinței ca actul de creație este "înrudit mai degrabă cu căderea decât cu redempțiunea". Era într-o rivalitate cu Nichifor Crainic, un alt personaj cu numeroase umbre și însoțit de controverse, care avea să ajungă mult mai "sus" decât Nae Ionescu, să publice, să se impună, ajungând și ministru. Un alt fel de scriitor
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Dan_ciachir_ganduri_despre_nae_ione_stelian_gombos_1349350242.html [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
de aripi, a fost atât de sastisit și de fascinat de tărâmul, doar de el văzut încât i-a devenit convingere și chemare irezistibilă, predându-se Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre a-L slavoslovi și a i se ruga pentru redempțiunea cea dorită de tot creștinul. Părintele Mihail Milea nu l-a așteptat pe Dumnezeu, ci a mers să-L caute, urmând studii teologice până la nivelul cel mai înalt, acela de doctorat, pentru a-L sluji mai apoi cu propensiune în
PĂRINTELE MIHAIL MILEA – OMUL LUI DUMNEZEU CE ARE VOCAŢIA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNEA SLUJIRII OAMENILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1437031519.html [Corola-blog/BlogPost/357705_a_359034]
-
este un simbol al Cuvântului și al valențelor lui artistice nelimitate; spre deosebire de potirul „secătuit” al religiei, de zădărnicia rugăciunilor către un Dumnezeu absent, potirul artei se umple de sens fără încetare, precum un „corn al abundenței”. Povestirea "Grație" parodiază tema redempțiunii și atenționează că învățăturile Bisericii nu sunt corect receptate de oamenii de rând: sunt ridiculizate, vulgarizate sau reduse la simple superstiții. Despre doamna Kernan, soția protagonistului, naratorul dezvăluie următoarele: „Pentru ea, religia devenise o obișnuință [...] Dacă i s-ar fi
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
De altfel, în una din scenele cărții, Raskolnikov îi poruncește Soniei să citească celebrul pasaj al învierii lui Lazăr din Noul Testament. În această cheie religioasă este scris și epilogul romanului, unde protagonistul, aflat într-o închisoare din Siberia, păstrează speranța redempțiunii și a unei vieți purificate de păcat. « Dar aici începe o altă poveste, povestea regenerării treptate a unui om, a renașterii lui progresive, a trecerii lui pe nesimțite dintr-o lume într-alta, într-o realitate nouă, necunoscută de el
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
prețuită în Evul mediu. Condamnații la spânzurătoare imploră asistența să se roage pentru ei, pentru ca Grația Divină să se reverse și asupra lor. Poetul-preot se căiește pentru că s-a lăsat atras de plăcerile carnale în detrimentul spiritualității, se spovedește și invocă redempțiunea. Căința sa este acentuată prin descrierea crudă și cutremurătoare a cadavrelor în descompunere, imagine inspirată, probabil, din insuportabilul spectacol macabru al „Osuarului Inocenților”, în contrast cu evocarea temelor religioase. Întreaga construcție a catrenului este perfect echilibrată, lipsită de cuvinte inutile sau plasate
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
lume, omul devine "Condamnatul" ("der Verurteilte") ca în "Colonia penitenciară" sau "Parazitul" ("Ungeziefer") ca în "Metamorfoza". Rolul personajelor feminine în proza kafkiană este unul disputat. Karl-Bernhard Bödeker remarcă antifeminismul lui Kafka, faptul că femeile nu pot acționa ca agenți ai redempțiunii și îi distrag pe protagoniști în complexe labirinturi sentimentale. Alți critici le consideră, dimpotrivă, căi de acces spre transcendent (Deleuze/Guattari, Politzer) sau alter ego-uri ale scriitorului (Erich Heller). Această dualitate, capcană și sprijin, nu este singurul paradox feminin. Femei
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
călugăr învățat și a unui luptător destoinic, dar și pe aceea a unui mare persecutor de necredincioși evrei, de eretici husiți ori de valahi schismatici. Pentru a se facilita răscumpărarea spiritului său merituos, de sub povara unor atari fapte infamante, pentru redempțiune, deci, Pronia cea miloasă a rostuit ordalia reîncarnării sale, într-o nouă existență terestră, sub un alt înveliș material. Păi, mi se pare că am auzit și eu povestea cavalerului în speță, mărturisește Avocatul. Se mai istorisește despre el și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se sfâșie între adorație și îndoială; Cezar Ivănescu (în al său Rosarium) se autoculpabilizează: dă semne de umilitate, de pietate și pocăință, vizează lepădarea de sine, dar se simte împresurat de demoni; chinuit, așteaptă grația divină, tinde spre puritate și redempțiune, crede în mizericordie și în apostolul Pavel, însă conștiința izbăvirii întârzie. Accente înălțătoare sunt dedicate Mariei-Fecioara. Un ciclu, Către discipoli, se deschide la modul jelitor patetic: "Cine vrea mă scuipă, / scuipă cine vrea, / eu mereu tot urcu, / urc pe Golgota
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Life" / 111 6.3.3. Considerații conclusive / 117 6.4. Disoluția limbajului articulat și perpetratorii semiotici fluizi. Aspecte sociologice ale comunicării online / 117 Capitolul 7 Societatea izomodernă / 135 7.1. Destructurare. Restructurare / 135 7.2. Stractificarea izomodernă / 136 7.3. Redempțiunea modernității / 145 Concluzii / 151 Bibliografie consultată / 155 Surse internet / 163 Bibliografie suplimentară / 165 Abstract / 171 Mulțumiri Cartea de față reproduce, cu unele modificări de conținut și adăugiri, textul tezei doctorale pe care am susținut-o la Facultatea de Sociologie și
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de evaluare și conștientizarea rațională a complexității lumii formelor. În cazul de față, însăși apariția problematicii dependenței de cale este reflexivă și trimite la problematizarea creată de modernitatea inițiatoare, prin tentativele desprinderii acesteia din urmă de epocile anterioare. 7.3. Redempțiunea modernității Modernitatea "se ispășește" în prezent. Totodată, se "izbăvește", prin recuperarea unor seturi axiologice specifice modernității inițiatoare și care transcend postmodernismul secolului al XX-lea, dar și prin întrebări reflexive asupra propriei existențe. "Redempțiune" nu înseamnă aici decât restructurarea, inclusiv
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
urmă de epocile anterioare. 7.3. Redempțiunea modernității Modernitatea "se ispășește" în prezent. Totodată, se "izbăvește", prin recuperarea unor seturi axiologice specifice modernității inițiatoare și care transcend postmodernismul secolului al XX-lea, dar și prin întrebări reflexive asupra propriei existențe. "Redempțiune" nu înseamnă aici decât restructurarea, inclusiv spirituală, a unor niveluri de profunzime ale structurii modernității inițiatoare, pe mai multe coordonate esențiale, dintre care am încercat să conturez câteva în paginile de mai sus. În planul relațiilor dintre statele-națiuni și mai
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
modernității inițiatoare pentru diseminarea fractală a informației (mai ales sub aspectul "procesului cooperant Gutenberg") este în epoca actuală recuperat, mai ales prin fenomenele internet. Toate acestea conduc la sublimarea postmodernității dar, mai ales, a modernității timpurii, în izomodernitate, care sintetizează redempțiunea modernității în izomodernitate, ambele epoci prin contrast formal cu postmodernitatea relativizantă. Noua paradigmă a modernismului, potrivit grilei metodologice a complexității, este reliefată în tabelul următor: Modernitate inițiatoare versus izomodernitate redempțională Periodizarea modernității Caracte ristici ale etapelor epocii moderne; restructurări morfogenetice
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
principiilor wilsoniene ale autodeterminării din preajma unirii din 1918, din sprijinul american acordat partidelor istorice În perioada 1945-1947, din percepția mediatică, prin radio Vocea Americii și Europa Liberă 39 a americanului eliberator. Acest joc Între realitate și iluzie, Între suferință și redempțiune, Între constrângere și eliberare recompune, la nivelul mentalităților și sensibilităților colective, mitul venirii americanilor. Fără Îndoială că experiențele-limită trăite de membrii grupurilor de rezistență anticomunistă favorizau coabitarea miturilor și acțiunilor propriu-zise, ficțiunii și realității. În perimetrul acelorași acțiuni strategice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
integrare divină provine din ideea sa privitoare la un univers fisurat intern, o lume divizată care constituie scena unor conflicte între principii antinomice, spirituale și materiale, angelice și demonice, divine și umane. Doar prin "nuntirea" acestora sunt posibile progresul și redempțiunea. Pentru Blake, ca și pentru Emerson, nu existența lui Dumnezeu o justifica pe cea a omului, ci invers: Dumnezeu există atâta vreme cât oglindește formă antropica sublima. Ascultând și urmând vocea divină, omul dobândește acces la partea cea mai rafinată a sufletului
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
semantice pe care le implică diferențele dintre influență și afinitate, remarcând că orice i-ar datora Blake lui Milton poate fi pus pe seama "unei afinități mentale ideale dintre cei doi, devoțiunii lor reciproce față de tradiția creștin-platoniciană a căderii și a redempțiunii și unei viziuni umaniste potrivit căreia măreția și unicitatea omului derivă din conjuncția dintre trup și spirit, dintre mortalitate și divinitate" (1980, p. 3). Deși observațiile lui Dunbar sunt interesante, mă văd nevoit să resping asimilarea christică a lui Milton
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
lui Milton" (1982, p. 24). Ronald Paulson gândește figură lui Milton în termenii unor dihotomii puternice, inerente atât creației materiale, cât și creaturilor lui Dumnezeu: "Milton reprezenta conflictul teribil dintre forțe opuse bine și rău, trecut și prezent, cădere și redempțiune găzduite de bărbat și femeie sau de amăgitor și amăgit. Milton a modelat aceste dualități într-o unitate estetică puternică" (1982, p. 100). Milton ar deveni, în acest caz, un individ ideal nu pentru că ar fi infailibil, ci, paradoxal, fiindcă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
unei metafore textuale totalizatoare a eposului Jerusalem. Pe de o parte, poemul cuprinde patru capitole, fiecare deschis către celălalt, care reflectă, specular, organizarea celor patru porți ale orașului, iar, pe de altă parte, el este un text consacrat creației și redempțiunii spirituale, ceea ce reiterează funcțiile primare ale cetății lui Los. Este demn de semnalat și faptul că Golgonooza împrumuta, conștient sau inconștient, forma unei mandala (termen sanscrit desemnând "cercul"), o figură geometrica larg răspândită în estetică religioasă orientala, sugerând armonia și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Candoarea e mincinoasă (Pui de găi..., Lache), jocul devine agresivitate paroxistică (Sici, bei, La popice), mizeria biologică e copleșitoare (Cina, Ion Ion). Sânge, foame, ațâțare (Streche, Rada, Tinca). Instinctele arată disperarea lipsei de ființă. Moartea, despuiată de suferință, de speranța redempțiunii se reduce la recea numărătoare a cadavrelor (Dimineață, Morții). Închisoarea e „Golgotă șeasă, fără altare”. Totuși, o undă de lumină în ochii unui monstru (Sfântul), Ion Ion, fixat prin moarte în neprihănita copilărie, „fătălăul”, cu suprafirescul genealogiei lui metaforice, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
ca un ultim interludiu, care e și un capăt de drum. Căci ultimele două volume amintite continuă mai degrabă filonul elegiac al operei, cu discursul poetului solitar, cu o tot mai acută conștiință a marginalizării sale, atenuată doar de speranța redempțiunii prin poezie, Într-un elan de „unanimă Înfrățire” cu „mulțimea” ea Însăși victimă a injustiției. Motivul liric al călătoriei ca descoperire a unui univers elementar sau al feeriei citadine, cu desfășurările lor caleidoscopic-spectaculare, face loc rătăcirii Însinguratului Într-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pluriperspectivismul, plăcerea submersiunii în trecutele vremi ș.a.), dar nici nu depășește producția sa antedecembristă. Cezar Zdrăfculescu, protagonistul cărții, este un fost procuror din anii ’50, exilat în Italia și revenit în țară pentru a-și înfrunta, la senectute, păcatele tinereților. Redempțiunea se consumă prin identificarea sa cu pretorul roman Philippus Barbarius, ca și prin sancțiunile eternului „însoțitor” Rânzei, care cenzurează orice încercare de autoiluzionare a personajului. Spre deosebire de Căderea în lume, asemenea trucuri lasă însă acum impresia de autopastișă. De aceea, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
și morale posibile care, în mod egal cu celelalte, revendică dreptul la conștiința și înțelegerea de sine a oamenilor. În același sens, nu mai putem considera istoria universală drept desfășurare a existenței comunităților umane de la căderea în păcatul originar până la redempțiunea finală, ci că manieră în care umanitatea experimentează cu sine însăși, voluntar sau mai ales involuntar, cele mai optime ori profitabile maniere de organizare și ordine politico-socială. Iar valabilitatea și viabilitatea oricărei ideologii nu poate fi altfel testată decât prin
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
de uitare, de păcat, ba chiar de moarte) este regăsită, sub diferite ipostaze, în majoritatea textelor prefațiale. În predoslovia la Evanghelie învățătoare, de la Mănăstirea Dealu, din 1644, Meletie Macedoneanul îi conferă în forma ei exemplară, a Scripturilor, valoare ontologică, de redempțiune, de recuperarea a darului perfecțiunii inițiale pierdute prin păcatul originar, și a vieții veșnice: "ca să putem ajunge întra acé destoinicie dentăiu caré o au avut omul acel dentăiu în raiu pănî nu căzuse, și pentru acéia au socotit Dumnezeu acest
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
limbii de secol XVII, dar mai ales pentru diferența majoră pe care o oferă față de traducerile actuale (în care dar, formă pe care o dă și Antim Ivireanul, este înlocuit cu har, iar binecuvântarea Mariei întru muieri care sugerează o redempțiune a genului feminin, în integralitatea sa, prin noua Evă devine o binecuvântare între femei -, ceea ce înseamnă, invers, o individualizare și o singularizare absolută a Mariei, ca singura binecuvântată dintre toate femeile; "întru" și "între" fiind, ambele, echivalări ale lui inter
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]