1,248 matches
-
masa mea de lucru). ,Omul concret" nu este însă unul indiferent, impasibil, în pofida funcției sale aparent umile, de grefier al înfățișărilor realului, de predilecție depreciate, rebarbative, ca spre a-i potența umilința. Dimpotrivă, e înzestrat cu o luciditate acută, deoarece reducția morală căreia i s-a subordonat i-a ascuțit dureros scepticismul, negația. Amputării morale la care s-a supus i-a asociat idiomul negativ prin excelență care este ironia. Contestîndu-și ipostazele lăuntrice, și-a cîștigat dreptul de-a contesta orice
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
orice rezervă. în viața publică, spiritul critic e oricînd necesar. O admirație oarbă, o genuflexiune umilă (ori, și mai grav, astuțioasă) în fața fie și a unor culturi și civilizații cu elemente, pentru Estul Europei, paradigmatice, n-ar semnifica decît o reducție intelectuală și un minus moral. Totul e să punem corect accentele și să ne dozăm obiecțiile astfel încît ele să nu dezechilibreze imaginea globală. Să relevăm că Vintilă Horia își plasează considerațiile într-un unghi doctrinar precis, cel al conservatorismului
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
a unei mari balerine, Olga Spesivțeva - părăsește "raiul" comunist plecând în Occident, nu este decât o succesiune pestriță, lipsită de un evident fir conducător, în care se alătură scene intimiste, scene de salon în care se dansează charleston, apoi o reducție a primului act din baletul clasic Giselle și o scenă de ospiciu, care, chiar dacă are acoperire în biografia Olgăi Spesivțeva, trimite imediat cu gândul la montarea mult mai complexă și mai convingătoare a actului doi din Giselle realizată de Matz
Teatrul de balet Eifman by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11330_a_12655]
-
făcut toate astea din perspectiva lui Eliade, adică a filosofiei religiilor și nu de pe poziția teologului sau a credinciosului!Nu sînt fundamentalist religios ci susțin faptul că religiozitatea e ceva mult mai profund, mai complex decît construcția dogmatico-teologica sau că reducția ei bucurenciana!Religiozitatea e pur și simplu consubstanțiala omului. Pe de altă parte și dacă aș fi fundamentalist religios, de ce nu poți separă argumentele mele de această condiție a mea?Este o eroare comună numită eroarea “capcanelor diavolului” pe care
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
izbutit să facă - un film de actori , în cel mai nobil înțeles al cuvîntului. În bogăția luxuriantă a unui scenariu purtînd "marca DRP" (o încărcătură dramaturgică amintind de teatrul lui DR Popescu, ne-descifrabil numai prin grila "actualității" sau a reducției la "realitate"), în tot acel amalgam original de natural și artificial, de fapt divers și filosofie, de umor, disperare și melancolie - un regizor are libertate de mișcare, libertatea de a citi acea lume după stilul și asemănarea lui. Șerban Marinescu
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
tine// vechile mele iubiri sunt azi/ inițiale amestecate în-tr-un osuar părăginit/ tu rămîi pînă la sfîrșitul sfîrșitului/ nobila mea suferință" (Pînă la sfîrșitul sfîrșitului). Pe de altă parte, dezamăgirea care e un laitmotiv al discursului său actual produce adesea o reducție a acestuia. Cuvintele par a se contrage, a seca drept rezultat al unui scepticism trecut în reflex, manifestîndu-se într-o înclinație către expresia laconică. Lehamitea conștiinței se oglindește în versul "economic", concentrat: "fetița cu chibrituri/ suflă în punga cu aurolac
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
truc sfîșietor prin nostalgie. Dar spectacolul de acest gen compensator e, în esența sa, unul baroc. Desigur, un baroc sui generis, epurat de teatralitate, de fast (cu toate că unele inserturi ale reificării somptuoase, ale trăirilor bogat ornamentale nu lipsesc), bizuit pe reducții, pe goluri în locul plinurilor redundante, deși nu mai puțin sugestiv, nu mai puțin sistematic și chiar cochet în cheia sa negativă. Un baroc ce se silește a se opune trecerii devoratoare a timpului printr-o strategie subtilă a acceptării, a
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
dezvăluire a "vieții absente" (Rimbaud), ascunse în obscure profunzimi, a feței invizibile, precum cea selenară, a ființei umane. Drept care n-avem impresia că ar avea dreptate nici cei ce clatină din cap, cu o suficiență marxistă ce-și răsfrînge propria reducție, în fața suprarealismului, regretîndu-i "limitele" ideologice (neaderența la lupta de clasă), nici cei ce-l identifică, înfricoșați de ceea ce le-a livrat o înțelegere parțială, cu totalitarismul sau fundamentalismul (v. Bernard-Henri Lévy: Les aventures de la liberté). De altminteri, ethosul suprarealiștilor și-
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
universal." Dincolo de Fecioara Maria se întinde imensul teritoriu al sacralității feminine din toate spațiile culturale: Coranul sau supunerea absolută, Africa neagră și transele inexplicabile, India și erotica mistică, apoi complicatele, genialele sfinte catolice. Psihanaliza feminității e punctul de plecare pentru reducții structuraliste "clasice". A fi femeie este echivalent cu "a fi cel slab" sau "cel care își permite nevroza". Psihanaliza este astfel, încă un argument pentru persistența dihotomiilor gândirii tradiționale ce vor fi deconstruite în poststructuralism, iar sacralitatea funcționează ca un
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
sufletești care desfigurează omul pe dinăuntru, mai greu de sesizat și de cuantificat pe cîntarul catastrofei epocale. Hăituit de torționari, individul lipsit de apărare suferă o alienare în fibrele sale intime, o "scădere" a identității sale bizuite pe amintire, o reducție a limbajului, o deconectare de concretețea lumii: "cînd îți degeră picioarele crescute prea mult în aceiași bocanci/ cînd tremuri în aceeași tocită haină de toamna pînă spre vară/ cînd în Kredenz în cămară nu prea găsești ce întinde pe pîinea
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
a avut două orientări: proza conflictelor antagonice (romanele luptei de clasă, reportajul și pamfletul) și proza istorică orientată politic. Redusă la elementele ei schematice, imaginea acestui tip de literatură sclerotică este de-a dreptul grotescă: „o asemenea uluitoare capacitate de reducție, care anulează însăși posibilitatea existenței particularului, o atât de puternică tipizare politică a realității, o asemenea perseverență în a crea realitatea dorită și până la urmă chiar a crea acea realitate depășesc cu mult tot ce s-a făcut de-a
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
lui contra Europei, Sartre a spus bine ceea ce reprezintă valorile: "scumpele noastre valori își pierd aripile, privindu-le de-aproape, nu vei găsi una care să nu fie pătată de sânge"; valorile pătate nu mai sunt valori; spiritul procesului este reducția totală la morală, este nihilismul absolut față de tot ceea ce este muncă, artă, operă. Chiar înainte ca intrușii să vină să-l aresteze, K. zărește un cuplu vârstnic care, din casa din față, îl privește "cu o curiozitate cu totul insolită
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
Gheorghe Grigurcu Așa cum spuneam și altădată, poezia lui Valeriu Mircea Popa este cea a unei profunde solitudini. Prin definiție, solitudinea reprezintă o restrîngere drastică, dacă nu chiar o suspendare a relațiilor eului cu lumea. Aceasta din urmă suportă o reducție al cărei tablou se încheagă din fapte minime, din deșeurile grandorii. E o lume de uz personal, am zice homeopatică: "oare de ce s-a ofilit frezia// doar o pusesem chiar lîngă fereastră/ într-o carafă destul de încăpătoare/ plină cu sînge
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
Nicolae Manolescu De fapt, voi vorbi despre lipsa uneia sau a celeilalte dintre noțiunile din titlu. Mai exact, despre reducția, care se face în mod curent, la etică a unor erori care țin, cred eu, și de profesionalism; și despre necesara lor reciprocitate. Dar, mai întîi, cîteva exemple. Ziarele ne-au informat în săptămînile din urmă că bricul Mircea, istorica
Etică și profesionalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15234_a_16559]
-
văzut.// privit din profil are trei chipuri/ unul peste altul ca un palimpsest// primul e al lui/ al doilea e al tatălui femeii/ și al treilea e chipul străluminat/ al primului bărbat al femeii” (ibidem). Ori, în simetrie, suferă o reducție, însă una relativă, deoarece se ivește un insert semnificînd ficțiunea în ficțiune aducătoare de multiplicare: „Au inventat/ omul bidimensional.// l-au bătut în cuie/ pe un zid.// i-au decupat sîngele/ era alb ca varul.// au proiectat pe suprafața lui
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
în timpul căruia vila de taină era bîntuită de urduroșii activiști de partid, adăstînd discreționar în nobilele încăperi, pîngărind patul princiar, trecînd deci peste nefericitul și lungul episod, de revăzut acum, în total primenita vilă, ce a însemnat, numai și prin reducție simbolică, vechea, frumoasa Românie. Cea în care geniul alături de distinsa Maruca - își afla aici, aproape de Peleșul regal (unde era primit cu venerație) ceasurile de tihnă și de imaginare. Începînd cu scara ce duce spre odăile de sus, scară al cărei
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
ambii născuți în 1977 și actualmente doctoranzi în compoziție - Ana Iulia Giurgiu la București și Șerban Marcu la Cluj. Până la evenimentul propriu-zis din 15 decembrie, impresionant a fost stagiul de pregătire, inițiat pe la începutul lui noiembrie. După ce compozitorii au terminat reducția operelor (voce-pian), un grup de tineri cântăreți asistați de pianiștii Alexandru Petrovici, Elena Popa, Smaranda Grigorian, studenți sau tinere cadre didactice, s-au strâns în jurul unei energice și talentate tinere regizoare, Simona Pop, lucrând în orice condiții și până la ore
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
într-un tîrziu, în cadrul unei „liberalizări” dozate de forurile ideologice, care nu s-au sinchisit prea mult de un G. Călinescu și care, oricum, nu-l consultau pe un T. Vianu. Evident, ni s-a părut extrem de dură și întristătoare reducția unui autor de anvergura lui Paul Goma, admitem: controversabil și amendabil în destule locuri, la „o viziune latrinară asupra lumii și oamenilor, viziune extinsă în chip delirant” (jurnalele d-sale sînt calificate drept „imunde, semidemente”). Aci eseistul s-ar fi
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
Stoica e cea de simplitate calmantă, la antipodul cosmicizării convulsionate, al crizelor „metafizice” de expresivistă alură, care recurg nu o dată la „urlet”, proprii în amplă măsură unor șaizeciști de notorietate. Putem vorbi chiar de un paradoxal efort al simplificării, al reducției lumii la enumerare, înregistrare, inventar al obiectelor și faptelor, în cercul unei existențe ostentativ domestice, marginale. Renunțînd la orice formă de redundanță și triumfalism, poetul acceptă bunele oficii ale cotidianului. Avem a face cu o prezență a spațiului intim, opusă
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
pluralitate de narațiuni explicative sau meta-narațiuni brodate în jurul unui sfinx închis în enigme". Ne satisface această recunoaștere a unei enigme ce, supunîndu-se unei pluralități de "explicații", se păstrează ca o limită ultimă. Firește, orice sistem teoretic reprezintă o delimitare, o reducție a libertății de manevră speculativă, dar tocmai "enigma" artei, irezolvabilă, incapabilă a se livra integral vreunui cod hermeneutic, face posibilă mulțimea abordărilor, și ele practic inepuizabile. D-na Tupan se străduiește a accede la perspective dintre cele mai generalizatoare, totuși
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
anii '30 pașii artistului a fost dublat de un al doilea dig, supraînălțat - retezînd o parte din orizontul pe care s-a plimbat ochiul acestuia. Am încercat a ne obișnui, deși nu ne-a fost foarte ușor, cu o asemenea reducție. Acum s-a tăiat un număr de arbori (cineva i-a numărat: douăzeci și unu!) ce alcătuiau un fundal pentru Masa Tăcerii, unii din ei contemporani cu Brâncuși, care neîndoios îi acceptase. în jurul Mesei s-a produs prin suprimarea vegetației un spațiu
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
Și strugurii din cadă fierb; culeasă/ Și strînsă-i via; somnu-i rege-n casă!" (Lîngă somn). Substratul dionisiac trece în forme de scriitură care-l rafinează, rămînînd doar ca un stimul inițial și nu ca un factor decisiv al rezultatului. Prin reducția directității se realizează un spor al fecundității asociațiilor, a căror spontaneitate pare meditată și, deopotrivă, al căror aspect meditat pare spontan. Acestui proces de elaborare "inspirată" îi datorăm o remarcabilă recoltă de imagini baroce: "Puțini rămîn; oh, ambalajul mixt/ Dintre
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
în totalitarism nu doar prin religiozitate, prin "grija tainică a mîntuirii" ce-i străbate întreaga acțiune, ci și prin ideea reabilitării individului, a personalității ocultate de o aritmetică a colectivismului mistificator. El constata cu mîhnire o "scădere a religiozității", o reducție a contactului cu absolutul produsă de înțelegerea eronată a factorului religios în baza unor raporturi sociale alterate.
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
lui Arghezi să fie un impediment pentru arghezofilia noastră. În spațiul criticii literare, adică al reinterpretării operei argheziene, sunt foarte multe probleme de pus. Aleg două. Pe prima am anticipat-o, ceva mai sus. Recitind poezia argheziană, am constatat că reducția psihologică a eului poetic arghezian la un "homo duplex" este profund păgubitoare. Eul poetic multiplu, ca realitate internă a poeziei, trebuie disociat de personalitatea artistică multiplă a lui Arghezi, adică de ceea ce se numește în mod frecvent, motivat, proteismul scriitorului
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
cîte un vers,/ pînă la cele șase care au făcut lumea.../ Pe care l-a scris în cuneiforme, de parcă pe cruce te-ar fi scris!" (Lumea fără obiect). Dar intervine și mișcarea contrară, centripetă. Poetul se percepe pe sine prin reducție, prin lepădarea de peisajul fenomenal în spatele căruia nălucește golul: "Caut ce caut și pînă la urmă îmi spun/ că în spatele lucrurilor nu este nimic,/ că singura Lui lege este absența./ Cobor din păsări în ierburi și din ierburi în pietre
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]