40 matches
-
avut alaltăieri convorbirea de taină, de ți-ai schimbat gândurile vrând să revii acasă? -De unde-ai aflat de telefon?! tresări biata. Ca să vezi?! Nici cu fetele nu mi-e rușine! Mă spionează! Bine le faci când le iei la refec! Și eu, de bună credință, le apăr de rafalele cu care le răcorești uneori! Ca să vezi?! își prelungea falsa nedumerire, doar, doar să mai câștige timp... Ar fi spus și n-ar fi spus... Dintotdeauna, dar mai ales, de când formam
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1469943262.html [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
fi sau nu, e tot aceea Cum s-a mai scris și s-o mai scrie: Capcana-n care cad aceia Care bat cuie la sicrie Ai mai făcut o încercre Ești mai bogat cu un eșec O cusătură, un refec, La ultima încarcerare Și iarăși plouă cu-ntrebări Pe orizontul nostru trist Închide ochii: ascultă Liszt De la un altfel de serbări Un cer adânc în ochi de iezer Enigme-nchise-n câte-o sagă Averea ta într-o desagă, Pierdute
PRAXISM de ION UNTARU în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Praxism_ion_untaru_1355397485.html [Corola-blog/BlogPost/365736_a_367065]
-
din capitală. În timpul campaniei electorale pentru Cotroceni din 2009, Doina Cornea și-a anunțat opțiunea pentru unul dintre finaliști. Revoltată de opțiunea dnei Cornea, o “intelectuală publică”, membră a camarilei (departamentul “diplomație culturală”) celuilalt finalist, a luat-o bine la refec. La douăzeci de ani de la căderea dictaturii lui Ceaușescu, cea care își pusese viața la bătaie înainte de 1989 pentru ca toți românii să aibă dreptul de a spune ce gândesc pierdea dreptul de a avea o opțiune. Semn că de la javrele
Doina Cornea, 88. „Sărut mâinile, doamnă!...” by https://republica.ro/doina-cornea-88-zsarut-mainile-doamna [Corola-blog/BlogPost/338970_a_340299]
-
că aveam în fața mea o femeie care nu m-ar fi trimis în boxa acuzaților pentru defectele mele și nici nu m-ar fi judecat. Pentru că mă cam săturasem să primesc tot felul de bobârnace și să fiu luat la refec de judecata altora. Dar asta e tot ce simțeam. Totuși, n-aveam timp să discutăm mai pe larg. Oliver putea să se întoarcă dintr-o clipă în alta. Îi făcuse bagajul și i-l luase cu el, dar ea reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
copiii lieduri de Schubert în loc de asemenea „porcării“? Așa încât s-a dus la directorul școlii și a făcut mare zarvă pe chestia asta. Directorul a fost impresionat de argumentele unei personalități atât de distinse și a hotărât să o ia la refec pe profesoara de muzică, o doamnă în vârstă. Marele iubitor de muzică clasică a plecat de la școală extrem de bine dispus. În drum spre casă, și-a repetat în gând argumentele pe care i le adusese directorului și veselia lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
această clipă și până vom împlini integral ceea ce ne-a adus aici, să nu-l mai atingeți, oameni buni! Nu vă jucați! le cere Arhanghelul, pe un ton neobișnuit de hotărât. Acum, putem deschide ușa! Phiii... Du-te, tată, la refec. Te iert de ăia zece lei, ai mei. Absolvo te! Ne-am scos! filozofează Dănuț. Dar, înainte ca Fratele să înalțe cheia, pentru a îndeplini porunca Îngerului, pe pragul bisericuței fâlfâie o umbră strâmbă, cocârjată, gheboasă, gâlmată, pipernicită și vădit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prin temeritate, șocând prin violențele de limbaj. Cu firea lui pătimașă, gazetarul nu e deloc străin de plăcerea de a ofensa și de a inspira teamă. Dezgustat peste măsură de relele din jur, el se inflamează cu ușurință, luând la refec orice, pe oricine, combătând „gangrenele societății”, ironizând sângeros „tombaterele”, lovind în „albi” (conservatorii), dar necruțând nici pe „roșii” (liberalii). Calambururi, porecle (unele de gust îndoielnic), sarcasme coborând câteodată până la invectivă aglomerează pamfletele lui O., care nu vede decât trădări, duplicități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
pe la noi și și-au făcut „datoria”. În mod absolut curios și de neînchipuit, bestiile au menajat somnul fratelui meu, care pe atunci avea zece ani, dar tot s-au uitat pe sub pat și în dulap. Au luat, apoi, la refec biblioteca tatei în care avea cărți foarte valoroase, precum edițiile princeps ale operelor lui Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Mihail Drumeș sau Panait Istrati dar și alte multe alte lucrări ale lui Dostoievski, Tolstoi, Balzac, Hugo șamd. Securistul lua fiecare carte și
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
o contribuție însemnată în popularizarea (...) hotărârilor de partid și de stat (...)”, tovarășa a trecut la un puternic atac îndreptat asupra secretarului responsabil de redacție și redactorului șef. Probabil, după ce șia scos pe masă probele (câteva numere de ziar), a început refecul propriu-zis: „...sau constatat unele greșeli și neajunsuri, care pot da naștere la unele interpretări necorespunzătoare din partea cititorilor, creînd confuzii și ducînd implicit la diminuarea forței de convingere și de înrîurire (subl.ns.) a materialelor publicate”. Vădit supărată foarte, tovarășa nu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
cei mai numeroși după Ionești. Și cum a mânca și a fi numeros e omenește, Popescu devine aproape sinonim cu un ipotetic Omenescu, tot așa precum miticul Adam Înseamnă om. Și atunci nu mă pot abține să-l iau la refec, ca exponent al omului și totodată țap ispășitor. Orice ființă schimbă ceva trăind. Doar că În ansamblul diversității lor, fiecare cu specificul său și aflat sub controlul celorlalți, rezultanta e nulă. Dar prietenul nostru e numeros, poate prea numeros și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dintre ziarele mari ale Europei”. Cum se zice, limba (ce-i drept, cam încărcată prin practicarea sportului mai sus mărturisit de dl Breban) păcătosului adevăr grăiește. Într-un număr al Cotidianului, inculpații Manolescu Nicolae și Liiceanu Gabriel sunt luați la refec și pentru sabotarea limbii române. Scrie dl Breban: „Curios e faptul că, deși Academia Română a stabilit elementele esențiale de grafie a limbii literare, unele edituri - Humanitas - și unele reviste literare - România literară etc. - printr-un fel de frondă pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
brâu pușcociul de soc, înghesuie în el plumbi de câlți și ochește către cine nu trebuie. Pe la începutul anului, îl urechea pe dl Vladimir Tismăneanu din scrierele căruia, prin anii ’80-’90 făcea conspecte. Peste o vreme, îl lua la refec pe dl Gheorghe Grigurcu, din scrierile căruia ar fi putut învăța câte ceva. Mai mult, lipsit de argumente în fața unei analize lucide, dl Cornea, cotropit de instincte de comisar politic, punea mâna la centură și-i striga iritat preopinentului: „Dezbaterea nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
unei sume maxime de 12.000, fără a lua o hotărâre, chestia nefiind la ordinea zilei. Cineva amintește scrisoarea deschisă ce mi-a fost adresată de G. M. Vlădescu, în privința lucrărilor nechibzuite și nedrepte ale Consiliului. Toți suntem luați la refec, mai cu samă pentru că am acordat numai 8.000 lei lui Eugeniu Boureanu, scriitor după părerea sa mare. Eu n-am cetit această scrisoare deschisă. Spune Corneliu M.1 că Vlădescu ar pune pricină acestei nedreptăți o ură neagră ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
multe gînduri și imagini bune de a fi notate. Scriitorul profesionist e - mă biciuiam - asemenea plugarului: se scoală cu noaptea în cap pentru a ara ogoarele sale, paginile albe. La ora asta, unii și-au făcut „norma”. Luîndu-mă singur la refec, îmi ieșea un portret nu prea măgulitor: sînt tabietliu, mă mocoșesc cu bărbieritul și spălatul, după asta îmi îngrijesc un pic și sufletul, nu iau micul dejun în fugă, iar cînd, după cafea și nelipsitul „ceai tare”, ajung la „masa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de atare "amabilități", am pus mâna pe telefon și am sunat la MAE. Am avut noroc să dau chiar peste directorul cu pricina. M-a întrebat de unde sun și când i-am spus că de la Iași, m-a luat la refec: "Cum de la Iași, nu ești la cursuri?". Am încercat să-i aduc aminte că urma să mă anunțe dacă am reușit sau nu etc. Mi-a răspuns sec: "Fă-ți imediat bagajele, cursurile au început de o săptămână și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o reajustare a literelor probabil de teama râsetelor malițioase ale „dușmanilor de clasă” care mai colcăiau pe ici-pe acolo, da’ nu se manifestau așa tare decât, poate, numai sub forma bancurilor cu Bulă. Iată ce a găsit, când luase la refec ziarul cu numărul 225: „În loc de Partidul comunist român - Partidul comunsit român”. Dacă pentru astfel de fleacuri Își lua frumoasa leafă, atunci musai ar fi trebuit să fie penalizat cu vreo două-trei hârțoage slinoase de „Bălcescu” dar, cel mai sigur, a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Pe 29 aprilie 1970, colectivul vasluian de cenzori ai presei și oricăror alte tipărituri, trimitea „centralei” „Nota de sesizări” confidențială (și nu știm de ce) nr.22 pentru perioada 22 martie - 29 aprilie. Prima observație aparținuse Împuternicitului Țanea care, luând la refec mărunt șpaltul ziarului „Rulmentul” cu numărul 298/1 mai 1970, a găsit un buboi versificat cu numele „Patria” zămislit de Ion Patriche care, potrivit revoluționarului de profesie Țanea, „...definea astfel conținutul acestei noțiuni sacre: <<Deșert Învăluit de vîlvătăi stelare/ Ce
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
investițiile sînt secrete, băi, tovilor! Tot o problemă a dezvăluirii În ziarul „Vremea nouă” a unor planuri de viitor ce, În fond, n-ar fi făcut altceva decât să scoată În evidență „realizărili” veșnic-biruitorului partid comunist, a fost luată la refec de Petrache Necula, taman la finele anului 1971, adică pe 15 decembrie, când mai erau doar două săptămâni până la aniversarea crăciunului bolșevic: alungarea regelui Mihai I În surghiun. Articolul din numărul 1171/30 noiembrie 1971 intitulat „Se finalizează investițiile anului
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
autor?! Organul de partid căruia i se adresase cu propunerea de poemectomie, ca să zicem așa, a fost de acord cu „extirparea” acestor putregaiuri reacționare și decadente din conținutul revistei. d.i. „Duhuri rătăcite ale străbunilor”?! Nu sunteți sănătoși, tovilor...! La refec venise rândul și unei „...culegeri literar-artistice” editată de Însuși „Comitetul județean pentru cultură și educație socialistă” care, vorba ceea, avea specialiști unul și unul, peste care autorii vasluieni greu ar fi trecut. Tăietorul de serviciu al cuvintelor, P. Necula, a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
vine nebuneala și vă fac raport la amândouă!" Un brancardier slăbuț apăru cu un aer visător, cu un chiștoc de Kent uitat în colțul buzelor. Întrebă distrat: "Care merge la doctoru' Gherasim?" "Tu care crezi, băi, spafanache?", îl luă la refec hiperactivul Radu. "Domnul cu mâna sau cel cu nasul praștie? Vorbești să n-adormi, Grigore." "Domnu' cu nasu', haidi, bre, sus în scaun!", face molcom brancardierul. Doctorul Gherasim se uita la niște radiografii. Grigore îl parcă pe nea Vasile în fața
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
te pun să cureți tot. Auzi, măi, făptură minunată? O picătură dacă văd, îți iei mopu' și găleata și treci la șmotru. Carte multă nu să cere...". Asistentă îl privi amuțită și brusc ochii i se umeziră. O luă la refec și pe Delia: "Văd că ai fost ocupată până peste cap. Poate nu-i aparatu' încărcat!...". "Este, domnu' doctor!", se repede asistenta să-l asigure. Îi făcu semn lui nea Vasile să pătrundă în camera unde se afla aparatul radiologic
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dl Vîntu să-și facă afacerea? Mie, drept să spun, îmi miroase urît, spre insuportabil, faptul că dl Vîntu a atacat neabătut partidul de guvernămînt în amintita emisiune t.v. Cînd premierul țării tale anunță că vei fi luat la refec și cînd ai avut de-a face nemijlocit în afaceri cu președintele Senatului, care face parte din același partid cu premierul, e bizar să îți declari aversiunea față de partidul de guvernămînt, dacă nu ești o marionetă care depinde de bunăvoința
Cum contraatacă Imperiul lui Vîntu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15618_a_16943]
-
lui Alexandru Ecovoiu nu face decât să plictisească. Atât contextul, cât și epica romanului sunt deficitare. Specificul Danemarcei e precizat prin câteva clișee, de la Hamlet până la Kierkegaard, în timp ce acțiunea lâncezește sub apăsarea diatribelor la adresa decadenței vieții moderne. Sunt luați la refec nu doar din perspectiva diferitelor personaje, ci, ai zice, din perspectiva naratorului însuși, scăpat nesupravegheat la suprafața textului, homosexualii, femeile de moravuri ușoare, violența de la TV - bref, orice tip de exces. Ceea ce n-ar constitui neapărat o problemă, dacă acest
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
a-și unge buzele vorbindu-l și degetele scriindu-l. Dar nu-l voi lăsa în voia lui, deși atitudinea și cuvintele lor, rostite și scrise, propun o temă foarte interesantă și pentru care cei trei logofeți ar merita un refec zdravăn: relația dintre ignoranță - înrudită cu minciuna - și oportunism. Și nu-l voi lăsa în voia lui pentru că, totuși, de mortuis nil nisi bene. Și chiar și despre cei vii, de vreme ce nu au comis "crime împotriva umanității" (cum se zice
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
Aderca intră, victime ale verdictelor lor, în boxa acuzaților, în solidar cu Arghezi. Nici o relație omenească, dincolo de literatură - ignoră, pare-se, tînărul lor confrate, că scriitorii, dacă statui, de bună seamă, nu sînt, trebuie că sînt oameni - nu scapă de refec: "Dragostea este împărtășită: d. Arghezi îl cheamă acasă. Îi trimite comisionari. Vrea să-i vorbească. S'au văzut eri, nu s'au văzut azi, au să se vadă mâine." (despre Șerban Cioculescu, n.m.). Continuă pe multe pagini această combatere a
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]