221 matches
-
polemice la adresa postmodernismului literar (,seducția minții a deconstruit vezi bine omul a mâncat lumea", ,risc zeflemeaua anatema papilor postmoderniști amenda sectoristului"), Nicolae Coande îmi pare un postmodern tipic prin aceea că își recunoaște și își înglobează predecesorii. Fără a fi relativist și a deconstrui marile narațiuni, trecând totul prin acizii ironiei, el se înscrie fără ezitări într-o tradiție, asumând-o și apărând-o în vremi de restriște poetică. Acum nu se mai vede/ ce se aude dar altădată se arăta
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
că nu i-ar mai fi rămas decât sandaua - ... doi exploratori, vasăzică, doi prozatori, și ei, științifico-fantastici, dacă ne raportăm în continuare la intuițiile nietzscheene... Conținutul acestui adevăr, provizoriu, descoperit pe malul severului lac german Sils, adevăr el însuși interpretabil, relativist deci, după însăși credința filosofului tragic, este, cum se știe, următorul: devenirea lumii aproape întotdeauna coincide cu existența prezentă curgând sub ochii noștri. Numărul elementelor ce compun universul fiind același, oricât de mare, soarta cosmosului întreg se reduce la o
Învierea ca veșnică întoarcere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14140_a_15465]
-
lui Andrei Cornea, Turnirul khazar. Împotriva relativismului contemporan, publicată într-o primă ediție în 1997, se înscrie în această mișcare de reabilitare a raționalismului, a umanismului, a bazei epistemologice moderne, în fine, a tuturor acelor surse de certitudini pe care relativiștii le-au contestat vehement. Avantajul celei de-a doua ediții, revăzută și adăugită, apărută anul acesta la Polirom, stă în posibilitatea autorului de a răspunde la reacțiile stârnite de receptarea primei ediții și, mai ales, în aceea de a intra
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
căreia nu orice arbitru ar recurge la modelul khazar, este contracarată de autor prin limitarea sferei de referință la un arbitru „rațional." Din păcate, un astfel de răspuns nu face decât să confirme ideea de „parohializare" a cunoașterii avansată de relativiști. Metoda comparației intrinseci, deși ideală în obiectivitatea ei logică, este greu aplicabilă unor situații concrete, în care de cele mai multe ori nu raționalitatea primează, ci reacțiile emoționale, justificate ulterior prin raționamente sofistice. În pofida obiecțiilor ce se pot aduce în legătură cu unele argumente
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
mai mult nevoia menținerii, chiar „somnambulice", a unor puncte de reper, a unor adevăruri locale, „slabe," limitate. Perspectiva lui Andrei Cornea îmi aduce aminte de o remarcă făcută de Robert Solow, citat de Clifford Geertz în Thick Description, în legătură cu opțiunea relativiștilor pentru o subiectivitate generalizată: este ca și cum ai susține că, dat fiind faptul că nu există mediu perfect aseptic, nimic nu ne împiedică să practicăm chirurgia în canal. Dincolo de orice jocuri livrești, opțiunea lui Andrei Cornea este pentru bun simț intelectual
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
moarte. Depozițiile dialoghează asupra acaparatoarei esențialități a inumanului și demonicului. În carte nu avem propriu-zis o instanță narativă, unică sau plurală, dar numeroasele unghiuri de prezentare și dezbatere asigură un fel de punct de vedere foarte deschis, relativizant, dar nu relativist ori echivoc. Capătă cuvânt aici și negaționismul antisemitismului, falsificarea, reinventarea trecutului. O formă atenuată a acestora ar fi ideea că totul a fost doar vis, nu realitate, iar actanții numai un fel de păpuși mecanice. E vorba, cum crede Adam
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
conectat, cu mari câștiguri de adecvare și interpretare, la o altă modernitate decât aceea, mult prea restrânsă, care i-a fost recunoscută până acum: o modernitate nu doar decadentistă (a sfârșitului de secol XIX), ci o poetică argheziană conectată intermitent, relativist, experimental, chiar ironic (și de aceea derutant) la experiențele avangardiste. Limbajul său poetic a depășit simbolismul, a asimilat elemente expresioniste, suprarealiste și de altă natură, plasate uneori într-un orizont înșelător tradiționalist, ceea ce i-a dat o notă atât de
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
trece prin închisorile comuniste sau vor cunoaște experiența interdicției. Profesorii, la rîndul lor, puteau, cei mai mulți, onora oricînd o catedră universitară, iar nivelul de exigență al liceului era extrem de ridicat. Chiar și așa, aici se respira un aer "modernist", "revoluționar" și "relativist", în comparație cu mai cazonul, mai "neo-sămănătoristul" Liceu "Gh. Șincai" (după cum transpare din microromanul Eseu romanțat asupra neizbînzii, apărut la Editura Timpul în 2003). Fapt semnificativ: procentul de promovabilitate - după cum reiese dintr-o statistică realizată în 1927 de directorul liceului - era de
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
al doilea de stânga.) Jules Verne nu era preocupat de viitor, ci de aparența unei realități tehnologice deja prezente. Nu-l interesau îndrăznețe proiecte utopice ale societății, ci aventura individuală a unor călători solitari. Era un sceptic religios și un relativist, opera sa fiind plină de aspecte contradictorii. Personajele sale au rupt-o cu lumea, cu societatea și pleacă în călătorii fără să-și pună problema întoarcerii. Utopiile insulare ale lui Verne sunt, de fapt, niște rafinate strategii de izolare ale
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
ei demitizant. De aici până la folosirea întregului arsenal conceptual al ironiei n-a mai fost decât un pas: (auto)persiflare, cinism, sarcasm, burlesc, zeflemea, bufonerie... Predispoziția pentru o astfel de interpretare a condus la viziunea unui poet umorist, flecar, spirit relativist muntean care ar face o poezie ludică, parodică, în fine, antilirică. O parte din comentatori au trecut însă și dincolo de aparențe. Chiar G. Călinescu credea că "temele poemelor sale sunt de categoria sublimului și a tragicului", Negoițescu vedea o depășire
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
de către Paul Miron) " atelierul de lucru al tinerilor scriitori (condus de Radu Pavel Gheo și Robert Șerban) " Salonul de carte Ovidius. Fără dubiu " vedeta festivalului a devenit rapid Andrei Codrescu. Și spiritul lui Andrei Codrescu. Talentul " dezinvoltura " umorul discret și relativist al poetului american născut la Sibiu a sedus de la-nceput întregul public " susținând tonul și tonusul acestor zile. În Conferința Microsoft de la Universitatea Ovidius " în timpul lansării proaspătului roman Wakefield " în discuțiile cu cititorii " Codrescu a fascinat neîntrerupt prin naturalețea inteligenței
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" - 2006 () [Corola-journal/Journalistic/10266_a_11591]
-
rolul pe care l-a avut Nicolae Iorga în ieșirea criticii lovinesciene dintr-o stare de espectativă și reverie, mobilizându-și fondul bovaric, energia luptătoare: "Ceea ce admiram atunci mai mult în d. Iorga era tocmai atitudinea polemică streină temperamentului meu relativist. Ca și în cazul lui Faguet, printr-un fenomen bovaric, îmi exaltam, astfel, lipsurile combative în biciul de foc căzut asupra generației ce ne preceda". Un proces formator se precipită, o evoluție se configurează deci dintr-o serie de contraziceri
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
atelierul nu-l confiscă și pe care imaginația nu-l narcotizează într-atît încît să-i scurtcircuiteze legăturile directe cu lumea în care trăiește. Faptul că în creația propriu-zisă este fantast și visător, că în meditațiile implicite asupra artei este uneori relativist, iar alteori de-a dreptul măcinat de îndoieli, nu-l împiedică pe Bochiș de a căuta chiar în ostilitatea din jur, în disfuncțiile de sistem și în nepăsarea oficială (care de multe ori ia forma agravantă a disprețului), argumente pentru
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
problemă a teoreticienilor fenomenului: ei, cei dinții, nu par dispuși a se conforma setului de reguli pe care-l atribuie gîndirii și expresiei postmoderne. Ar fi, de altfel, cu neputința. Li se poate spune teoreticienilor postmoderni ceea ce raționaliștii le spun relativiștilor contemporani: critică adusă de aceștia din urmă logicii (absolut și universal umană!) nu are alt mijloc de a se organiza și exprima decît tot acela al argumentării logice. O critifiction poate exista, neîndoielnic, dar că ficțiune, în cel mai bun
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
utilizări ulterioare despre care important este să spunem nu atît că e falsă, cît că e imorală sau nedreaptă. Nuanțarea mi se pare importantă, chiar dacă odată făcută ea pare mai curînd evidență, nu doar pentru că ea face din Todorov un "relativist" al memoriei, spre deosebire de numeroși fanatici absolutiști (mai cu seamă cînd e vorba de memoria tragediilor colective). Ci și pentru că ea pregătește eficient terenul pentru teza cea mai importantă, si in acelasi timp cea mai riscantă, a cărții. Brutal enunțata, și
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
de tare. Nu mă voi referi în acest articol la eseul lui Rorty, bogăția lui de idei mă obligă să îi acord spațiul cuvenit într-un număr viitor. Suficient să spun că profunzimea argumentelor lui pentru o reconciliere filozofică a relativiștilor cu adepții unui fizicism intransigent pune într-o lumină foarte nefavorabilă superficialitatea remarcilor lui Sokal și Bricmont. Senin declar că mă număr printre cei sastisiți de obscurantismul postmodernist, și prin urmare am deschis plină de speranțe volumul celor doi mai
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
altă natură, Bochiș a preferat acțiunea lucidă și implicarea nemijlocită, atît bocetului de tranziție cît și tînguirilor pe ruina artistului - demiurg de altădată. Faptul că în creația propriu-zisă este fantast și visător, că în meditațiile implicite asupra artei este uneori relativist, iar alteori de-a dreptul măcinat de îndoieli, nu-l împiedică pe Bochiș de a căuta chiar în ostilitatea din jur, în disfuncțiile de sistem și în nepăsarea oficială (care de multe ori ia forma agravantă a disprețului), argumente pentru
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
Eminescu face figură de om serios, mizînd pe valori absolute, sarcastic la nevoie, dar fără umor, pamfletar teribil și reconfortant pentru toți cei care-i împărtășesc ideile. Omul a fost consecvent în idei, în politică, în adversități. Caragiale e ludic, relativist, ironic, întorcînd-o adesea "ca la Ploiești", mai cu seamă în adeziunile politice, încît omul simplu nu știe de unde să-l apuce, e derutat și confuz. La Eminescu accentul cade, indiferent de nuanțe, pe venerație, pe iubire, pe ură, toate, sentimente
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
nici Tournier nu are dificultăți în a trece de la Spinoza la o carte despre bucătărie. O întrebare precum aceea adresată de TLS scriitorilor mai sus pomeniți este o invitație fățișă la monumentalizare. În paranteză fie spus, mă mir că un relativist ca Rorty i-a dat curs. Dar o monumentalizare cu două nivele: unul impersonal, critic, celăalt confesiv, asumat. A-l declara pe Cervantes drept scriitorul mileniului presupune, în subsidiar, un raționament cu virtuți descriptive și explicative aplicabil al întreaga tradiție
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
care deși declară infinită diversitate a lumii, se știe capabil să o cuprindă cumva pe dedesubt, din interior, să o subîntindă prin însuși actul contemplării și studierii ei, nu prin sistematizare sau epuizare. Un absolutist numai bun de revendicat de relativiștii de astăzi, dar un absolutist cu toate acestea. Ce se află la capătul unui asemenea voiaj intelectual în jurul universului, cu toate articulațiile acestuia, de vreme ce Simmel anunță răspicat că nu caută o teorie, căci ea nu ar putea fi decît dogmă
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
Păcatul suprem al tribalismului este că el ne obligă să funcționăm (apelînd la strategii persuasive subliminale și extrem de eficiente) în virtutea unui set de valori arbitrare, care ulterior devin pentru noi norme cu aparența de absolut și universal. Profitînd de triumful relativiștilor în cîteva discipline contemporane importante (între care mai cu seamă sociologia și antropologia), Hill ridică o problemă logică și legitimă deopotrivă: dacă e adevărat că orice fel de cunoaștere e locală, înseamnă că orice set de valori e relativ și
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
interbelici sînt așezați într-o rețea de relații continentale, cu care n-am fost obișnuiți. G. Călinescu, care se simțea liber, deoarece "încă nu exista teroarea teoriei, ci, dimpotrivă, o afirmare orgolioasă a independenței de spirit într-un climat latitudinar, relativist", ne oferă, în locul unui tratat academic, Prelegeri de estetică (1939), "recurgînd uneori, ca H. Pater (apărător al impresionismului critic), la modelul platonic". Capitolul cărții, închinat simbolurilor, "indică o direcție stilistic-cognitivă care s-a dovedit fertilă, cunoscînd modificări, dar nu mutații
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
la critică, firește cu rezerva aceleiași experiențe personale și, din necesitatea proiectării de sine, îl presupun valabil și în procesul creațiunii științifice". E oare cu putință o ,,teorie" unică, o sumă estetică supraindividuală, cărora să ne supunem, obedient, cu toții? Luminatul relativist E. Lovinescu respinge o atare teză dogmatică: ,,Estetica se pulverizează, (...) în principiu, în tot atîtea estetice cîți indivizi sînt: punct extrem al unui relativism împotriva căruia orice argumentare rămîne inoperantă". Așadar, personalitatea creatoare sparge calapoadele teoriei ce poftește a o
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
spun cine ești! Din păcate, viața omului în societatea de consum se constituie din obiecte, imagini și simboluri prefabricate. Este valabilă formula: consum deci exist. Zeului rușinii i se oferă servicii gratuite de către toate mijloacele de informare. În acest context relativist și descurajator, românii trăiesc nostalgia perioadei în care li se asigura un loc de muncă, uitând că erau la fel de săraci și de disprețuiți: „Mai bine era pe vremea aceea...“ Postul este perioada în care toate aceste nostalgii păcătoase pot fi
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
Sanders Peirce, pe care Susan Haack îl delegă drept stîlp de rezistență al unei filozofii nealterate de relativism, aspirînd la aflarea adevărului cu ajutorul unor metode și concepte raționale. Alegerea lui Peirce e atît originală, cît și perfect justificată. De obicei relativiștilor le răspund alte voci � John Searle de pildă � dar apelul la semioticianul și pragmatistul Peirce e motivat strategic de însuși faptul că adeseori relativiștii singuri se declară drept neo-pragmatiști. Aceasta devine premisa de la care pornește Haack în volumul ei: așa-
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]